(1)

Substanța activă oțet, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru oțetul din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, oțetul a fost inclus pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă oțetul suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că oțetul nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibil pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea oțetului în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece oțetul este de origine naturală, acesta ar trebui inclus în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Oțetul ar trebui inclus în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat și în măsura în care conține mai puțin de 10 % acid acetic. Acest lucru este în concordanță cu faptul că oțetul a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar.

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește oțetul pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă Saccharomyces cerevisiae, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru Saccharomyces cerevisiae din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, Saccharomyces cerevisiae a fost inclusă pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă Saccharomyces cerevisiae suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că Saccharomyces cerevisiae nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibilă pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea Saccharomyces cerevisiae în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece Saccharomyces cerevisiae este de origine naturală, aceasta ar trebui inclusă în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Saccharomyces cerevisiae ar trebui inclusă în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” sau a „hranei pentru animale” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat. Acest lucru este în concordanță cu faptul că Saccharomyces cerevisiae a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar sau hrană pentru animale.

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește Saccharomyces cerevisiae pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă praf de ou, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru praful de ou din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, praful de ou a fost inclus pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă praful de ou suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că praful de ou nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibil pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea prafului de ou în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece praful de ou este de origine naturală, acesta ar trebui inclus în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Praful de ou ar trebui inclus în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” sau a „hranei pentru animale” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat. Acest lucru este în concordanță cu faptul că praful de ou a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar sau hrană pentru animale.

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește praful de ou pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă miere, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru miere din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, mierea a fost inclusă pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă mierea suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că mierea nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibilă pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea mierii în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece mierea este de origine naturală, aceasta ar trebui inclusă în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Mierea ar trebui inclusă în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” sau a „hranei pentru animale” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat. Acest lucru este în concordanță cu faptul că mierea a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar sau hrană pentru animale.

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește mierea pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă D-fructoză, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru D-fructoză din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, D-fructoza a fost inclusă pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă D-fructoza suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Avizul agenției (5) a concluzionat că D-fructoza nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibilă pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea D-fructozei în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece D-fructoza este de origine naturală, aceasta ar trebui inclusă în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. D-fructoza ar trebui inclusă în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” sau a „hranei pentru animale” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat. Acest lucru este în concordanță cu faptul că D-fructoza a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar sau hrană pentru animale.

(5)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește D-fructoza pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă brânză, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru brânză din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, brânza a fost inclusă pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă brânza suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că brânza nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibilă pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea brânzei în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece brânza este de origine naturală, aceasta ar trebui inclusă în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Brânza ar trebui inclusă în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția „produselor alimentare” sau a „hranei pentru animale” de la articolul 3 alineatul (1) litera (u) din regulamentul menționat. Acest lucru este în concordanță cu faptul că brânza a beneficiat de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 doar dacă era produs alimentar sau hrană pentru animale.

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește brânza pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

Substanța activă suc de mere concentrat, în calitate de produs alimentar sau hrană pentru animale destinată utilizării ca repelent sau atractant din tipul de produs 19, a beneficiat în trecut de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2).

(2)

A fost prezentată o notificare în temeiul articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (3) pentru sucul de mere concentrat din tipul de produs 19 care beneficiază de derogarea privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a declarat că notificarea este conformă și a informat Comisia cu privire la conformitate în temeiul articolului 17 din regulamentul menționat. În consecință, sucul de mere concentrat a fost inclus pentru tipul de produs 19 în lista combinațiilor substanță/tip de produs incluse în programul de reexaminare a substanțelor active existente conținute de produsele biocide (4).

(3)

La 31 ianuarie 2017, Comisia a solicitat agenției un aviz care să precizeze dacă sucul de mere concentrat suscită sau nu îngrijorare în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul agenției (5) a concluzionat că sucul de mere concentrat nu suscită îngrijorare și, prin urmare, este eligibil pentru includerea în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Ținând seama de avizul agenției, este oportună includerea sucului de mere concentrat în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deoarece sucul de mere concentrat este de origine naturală, acesta ar trebui inclus în categoria 4 „Substanțe de origine naturală utilizate tradițional”. Sucul de mere concentrat ar trebui inclus în anexa respectivă numai în măsura în care se încadrează în definiția din partea I punctul 2 din anexa I la Directiva 2001/112/CE a Consiliului (6).

(6)

Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține măsuri tranzitorii în cazul în care o substanță activă existentă inclusă în programul de lucru pentru examinarea sistematică a substanțelor active existente este aprobată în conformitate cu regulamentul respectiv. În ceea ce privește sucul de mere concentrat pentru tipul de produs 19, data aprobării în sensul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul respectiv ar trebui stabilită la 1 iunie 2021, pentru a se acorda suficient timp pentru depunerea cererilor de autorizare în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv,

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Kaimiškas Jovarų alus”, depusă de Republica Lituania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Kaimiškas Jovarų alus” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

(1)

Prin Decizia 2014/115/UE (2), Consiliul a aprobat modificarea Acordului privind achizițiile publice (3) (denumit în continuare „acordul”) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Acordul este un instrument plurilateral, iar obiectivul său este de a deschide în mod reciproc piețele de achiziții publice între părțile la acord. Acesta se aplică în cazul oricărui contract de achiziții cu o valoare mai mare sau egală cu sumele (denumite în continuare „praguri”) stabilite în acord și exprimate în drepturi speciale de tragere.

(2)

Unul dintre obiectivele Directivei 2014/23/UE este de a permite entităților contractante și autorităților contractante care aplică directiva menționată anterior să respecte, în același timp, obligațiile prevăzute în acord. În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE, Comisia trebuie să verifice, o dată la doi ani, dacă pragul pentru concesiuni prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din directiva menționată corespunde pragului stabilit în acord. Având în vedere faptul că valoarea pragului calculat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE este diferită de valoarea pragului stabilită la articolul 8 alineatul (1) din directiva respectivă, este necesar să se revizuiască acest prag.

(3)

Prin urmare, Directiva 2014/23/UE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Prin Decizia 2014/115/UE (2), Consiliul a aprobat modificarea Acordului privind achizițiile publice (3) (denumit în continuare „acordul”) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Acordul este un instrument plurilateral, iar obiectivul său este de a deschide în mod reciproc piețele de achiziții publice între părțile la acord. Acesta se aplică în cazul oricărui contract de achiziții cu o valoare mai mare sau egală cu sumele (denumite în continuare „praguri”) stabilite în acord și exprimate în drepturi speciale de tragere.

(2)

Unul dintre obiectivele Directivei 2014/24/UE este de a permite autorităților contractante care aplică directiva respectivă să respecte, în același timp, obligațiile prevăzute în acord. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE, Comisia trebuie să verifice, o dată la doi ani, dacă pragurile pentru contractele de achiziții publice și pentru concursurile de proiecte prevăzute la articolul 4 literele (a), (b) și (c) din directiva menționată corespund pragurilor stabilite în acord. Având în vedere faptul că valoarea pragurilor calculate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE este diferită de valoarea pragurilor stabilite la articolul 4 literele (a), (b) și (c) din directiva menționată, este necesar să se revizuiască pragurile respective. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, pragurile stabilite la articolul 13 din directiva respectivă trebuie să fie aliniate cu pragurile stabilite la articolul 4 literele (a) și (c) din directiva în cauză.

(3)

Prin urmare, Directiva 2014/24/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

Prin Decizia 2014/115/UE (2), Consiliul a aprobat modificarea Acordului privind achizițiile publice (3) (denumit în continuare „acordul”) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Acordul este un instrument plurilateral, iar obiectivul său este de a deschide în mod reciproc piețele de achiziții publice între părțile la acord. Acesta se aplică în cazul oricărui contract de achiziții cu o valoare mai mare sau egală cu sumele (denumite în continuare „praguri”) stabilite în acord și exprimate în drepturi speciale de tragere.

(2)

Unul dintre obiectivele Directivei 2014/25/UE este de a permite entităților contractante care aplică directiva respectivă să respecte, în același timp, obligațiile prevăzute în acord. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, Comisia trebuie să verifice, o dată la doi ani, dacă pragurile pentru contracte și pentru concursurile de proiecte prevăzute la articolul 15 literele (a) și (b) din directiva menționată corespund pragurilor stabilite în acord. Având în vedere faptul că valoarea pragurilor calculată în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE este diferită de valoarea pragurilor stabilite la articolul 15 literele (a) și (b) din directiva menționată, este necesar să se revizuiască pragurile respective.

(3)

Prin urmare, Directiva 2014/25/UE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Prin Decizia 2014/115/UE (2), Consiliul a aprobat modificarea Acordului privind achizițiile publice (3) (denumit în continuare „acordul”) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Acordul este un instrument plurilateral, iar obiectivul său este de a deschide în mod reciproc piețele de achiziții publice între părțile la acord. Acesta se aplică în cazul oricărui contract de achiziții cu o valoare mai mare sau egală cu sumele (denumite în continuare „praguri”) stabilite în acord și exprimate în drepturi speciale de tragere.

(2)

Unul dintre obiectivele Directivei și 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) este de a permite entităților contractante și autorităților contractante care aplică directiva în cauză să respecte, în același timp, obligațiile prevăzute în acord. În conformitate cu articolul 17 din Directiva 2014/25/UE, la fiecare doi ani, Comisia verifică dacă pragurile prevăzute la articolul 15 literele (a) și (b) din directiva menționată corespund pragurilor stabilite în acord și le revizuiește, dacă este necesar.

(3)

Pragurile prevăzute în Directiva 2014/25/UE au fost revizuite. În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din Directiva 2009/81/CE, pragurile stabilite în directiva respectivă ar trebui aliniate la pragurile revizuite prevăzute în Directiva 2014/25/UE.

(4)

Prin urmare, Directiva 2009/81/CE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Principiul 10 al Pilonului european al drepturilor sociale (2), proclamat la Göteborg la 17 noiembrie 2017, prevede că orice lucrător are dreptul la un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat. Dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței la locul de muncă, precum și dreptul la un mediu de lucru care să fie adaptat la nevoile profesionale ale lucrătorilor și care să le permită acestora să participe pe piața forței de muncă pentru o perioadă îndelungată de timp, include, de asemenea, protecția împotriva expunerii la agenți chimici la locul de muncă.

(2)

Comisia a evidențiat în mod clar necesitatea de a continua îmbunătățirea protecției lucrătorilor împotriva expunerii la substanțe chimice periculoase la locul de muncă în comunicarea sa „Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți” (3).

(3)

În conformitate cu Directiva 98/24/CE, Comisia trebuie să propună obiective ale Uniunii Europene (UE) sub formă de valori limită orientative de expunere profesională (VLOEP) care să fie stabilite la nivelul UE, pentru a asigura protecția lucrătorilor împotriva riscurilor generate de expunerea la substanțe chimice periculoase.

(4)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/24/CE autorizează Comisia să stabilească sau să revizuiască valorile limită orientative de expunere profesională, ținând cont de disponibilitatea tehnicilor de măsurare, pe baza măsurilor adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (4).

(5)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 98/24/CE prevede evaluarea de către Comisie, prin intermediul unei evaluări științifice independente a celor mai recente date științifice disponibile, a raportului dintre efectele asupra sănătății ale agenților chimici periculoși și nivelul expunerii profesionale.

(6)

Comisia este asistată în îndeplinirea acestei sarcini de Comitetul științific pentru stabilirea valorilor limită de expunere profesională la agenți chimici (CSLEP), instituit prin Decizia 2014/113/UE a Comisiei (5).

(7)

În conformitate cu Directiva 98/24/CE, prin „valoare limită de expunere profesională” se înțelege, dacă nu este precizat altfel, limita mediei ponderate în funcție de timp a concentrației unui agent chimic în aer, în spațiul în care respiră un lucrător, pentru o perioadă de referință specificată.

(8)

VLOEP sunt valori limită de expunere profesională bazate pe criterii de sănătate care sunt calculate pe baza celor mai recente date științifice disponibile și adoptate de Comisie ținând seama de tehnicile de măsurare disponibile. Valorile reprezintă nivelurile pragurilor de expunere sub care, în general, un agent chimic specific nu ar trebui să aibă niciun efect dăunător în urma unei expuneri de scurtă durată sau a unei expuneri zilnice de-a lungul vieții profesionale. Acestea constituie obiectivele UE și sunt concepute în vederea sprijinirii angajatorilor pentru a stabili și a evalua riscurile și pentru a pune în aplicare măsuri de prevenire și protecție în conformitate cu Directiva 98/24/CE.

(9)

În conformitate cu recomandările Comitetului științific pentru stabilirea valorilor limită de expunere profesională la agenți chimici, valorile limită orientative de expunere profesională sunt stabilite în raport cu o perioadă de referință de opt ore ca medie ponderată în timp (valori limită de expunere pe termen lung), cât și, în cazul anumitor agenți chimici, în raport cu perioade de referință mai scurte, în general de 15 minute ca medie ponderată în timp (valori limită de expunere pe termen scurt), pentru a lua în considerare efectele legate de o expunere pe termen scurt.

(10)

Pentru orice agent chimic în cazul căruia s-a stabilit o valoare limită orientativă de expunere profesională la nivelul UE, statele membre au obligația de a stabili o valoare limită de expunere profesională la nivel național. În acest sens, ele sunt obligate să țină seama de valoarea limită de la nivelul UE, stabilind natura valorii limită naționale în conformitate cu legislația și practica naționale.

(11)

Valorile limită orientative de expunere profesională sunt o parte importantă a sistemului general pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate generate de expunerea la substanțe chimice periculoase.

(12)

În conformitate cu articolul 3 din Directiva 98/24/CE, CSLEP a evaluat raportul dintre efectele asupra sănătății ale agenților chimici enumerați în cele 10 rubrici din anexa la prezenta directivă și nivelul expunerii profesionale. În mod similar, pentru toți acești agenți chimici a recomandat stabilirea unor valori limită orientative de expunere profesională pentru expunerea prin inhalare în raport cu o perioadă de referință de opt ore ca medie ponderată în timp. Prin urmare, este necesar să se stabilească valori limită de expunere pe termen lung pentru toți agenții respectivi în anexa la prezenta directivă.

(13)

În cazul unora dintre acești agenți chimici, de exemplu anilină, trimetilamină, 2-fenilpropan (cumen), acetat de sec-butil, 4-aminotoluen, acetat de izobutil, alcool izoamilic, acetat de n-butil și triclorură de fosforil, CSLEP a recomandat, de asemenea, stabilirea unor valori limită de expunere pe termen scurt.

(14)

Pentru anumite substanțe, este necesar să se ia în considerare posibilitatea penetrării prin piele, pentru a garanta cel mai bun nivel posibil de protecție. Printre agenții chimici enumerați în rubricile din anexa la prezenta directivă, SCOEL a identificat posibilitatea unei absorbții semnificative prin piele pentru anilină, 2-fenilpropan (cumen) și 4-aminotoluen. Prin urmare, este adecvat să se includă în anexa la prezenta directivă observații care să indice posibilitatea absorbției semnificative prin piele în cazul acestor agenți chimici, pe lângă valorile limită orientative de expunere profesională.

(15)

Unul dintre acești agenți chimici, 2-fenilpropan (cumen), se află în prezent pe lista din anexa la Directiva 2000/39/CE a Comisiei (6). CSLEP a recomandat stabilirea unei noi valori limită orientative pentru această substanță. Prin urmare, este necesar să se includă o valoare limită revizuită pentru 2-fenilpropan (cumen) în anexa la prezenta directivă și să se elimine rubrica corespunzătoare din anexa la Directiva 2000/39/CE.

(16)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (7), statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

(17)

În ceea ce privește prezenta directivă, Comisia consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente sub forma unui tabel de corespondență între măsurile naționale și prezenta directivă, având în vedere că, pentru anumiți agenți, valorile-limită de expunere profesională naționale există deja în legislația națională și având în vedere diversitatea și natura tehnică a instrumentelor juridice la nivel național pentru stabilirea valorilor-limită de expunere profesională.

(18)

Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă a fost consultat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/24/CE și și-a emis avizele la 6 decembrie 2017 și la 31 mai 2018. Comitetul a recunoscut, de asemenea, că în prezent există probleme legate de disponibilitatea metodelor de măsurare care ar putea fi utilizate pentru a demonstra respectarea valorilor limită propuse pentru triclorura de fosforil și alcoolul izoamilic, și că ar trebui să se depună eforturi pentru a se asigura disponibilitatea unor tehnici corespunzătoare până la sfârșitul perioadei de transpunere.

(19)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit în temeiul articolului 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului,

(1)

Al 10-lea principiu din Pilonul european al drepturilor sociale (2), proclamat la Göteborg la 17 noiembrie 2017, prevede că fiecare lucrător are dreptul la un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat. Dreptul lucrătorilor la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă și la un mediu de lucru adaptat la nevoile lor profesionale și care le permite să își prelungească participarea pe piața muncii include utilizarea echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă dacă riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin alte mijloace, măsuri, metode sau proceduri de organizare a muncii.

(2)

Punerea în aplicare a directivelor privind sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă, inclusiv a Directivei 89/656/CEE, a făcut obiectul unei evaluări ex post, denumită în continuare „evaluarea REFIT”. Evaluarea a analizat relevanța directivelor, domeniul cercetării și noile cunoștințe științifice din diversele domenii vizate. Evaluarea REFIT, menționată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei (3), concluzionează, printre altele, că utilizarea echipamentelor individuale de protecție vizează aproximativ 40 % din forța de muncă din UE, întrucât riscurile la locul de muncă nu pot fi evitate prin alte mijloace, și că este nevoie să se abordeze dificultățile aferente punerii în aplicare a Directivei 89/656/CEE.

(3)

În Comunicarea sa „Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți – Modernizarea legislației și a politicii Uniunii Europene în materie de securitate și sănătate în muncă” (4), Comisia a reiterat că, deși evaluarea REFIT a acquis-ului UE în materie de securitate și sănătate în muncă a confirmat că legislația din acest domeniu este, în general, eficace și adecvată scopului urmărit, există domenii în care dispozițiile depășite ar trebui actualizate și că ar trebui asigurate îmbunătățirea și extinderea protecției, conformitatea și aplicarea pe teren. Comisia a subliniat în special nevoia de a examina definiția echipamentelor individuale de protecție și utilizarea acestora în diferite servicii și sectoare, în conformitate cu articolul 2 din Directiva 89/656/CEE.

(4)

Directiva 89/656/CEE stabilește cerințele minime pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă, care trebuie folosite atunci când riscurile vizate nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau proceduri de organizare a muncii. Pentru a facilita stabilirea normelor generale prevăzute la articolul 6 din Directiva 89/656/CEE, anexele I, II și III la Directiva 89/656/CEE prevăd orientări fără caracter obligatoriu care au ca scop să faciliteze și să sprijine selectarea echipamentelor individuale de protecție adecvate riscurilor, activităților și sectoarelor vizate.

(5)

Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește dispozițiile privind proiectarea, fabricarea și comercializarea echipamentelor individuale de protecție. Regulamentul (UE) 2016/425 a modificat categoriile de riscuri ale produselor pentru a permite angajatorilor să înțeleagă și, astfel, să asigure echipamente individuale de protecție, astfel cum este explicat în detaliu în Orientările privind echipamentele individuale de protecție (6) care clarifică procedurile și chestiunile menționate în Regulamentul (UE) 2016/425. Actualizarea anexelor I, II și III la Directiva 89/656/CEE este considerată oportună pentru a se asigura consecvența cu categoriile de riscuri stabilite în Regulamentul (UE) 2016/425 și pentru alinierea acestora la terminologiile utilizate și tipurile de echipamente individuale de protecție menționate în Regulamentul (UE) 2016/425.

(6)

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/656/CEE prevede că angajatorii trebuie să furnizeze echipamente individuale de protecție care respectă dispozițiile relevante ale Uniunii privind proiectarea și fabricarea în ceea ce privește securitatea și sănătatea. În conformitate cu acest articol, angajatorii care pun echipamentele individuale de protecție respective la dispoziția lucrătorilor lor trebuie să se asigure că respectivele echipamente individuale de protecție îndeplinesc cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/425.

(7)

Anexa I la Directiva 89/656/CEE stabilește o schemă orientativă pentru inventarierea riscurilor în scopul utilizării echipamentului individual de protecție și stabilește tipurile de riscuri care ar putea să apară la locurile de muncă în ceea ce privește diferite părți ale corpului care trebuie protejate de echipamentele individuale de protecție. Anexa I ar trebui modificată pentru a se lua în considerare noile tipuri de riscuri care apar la locurile de muncă și pentru a se asigura consecvența cu categoriile de riscuri și terminologia utilizată, în special în Regulamentul (UE) 2016/425.

(8)

Anexa II la Directiva 89/656/CEE, care stabilește o listă orientativă neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecție, ar trebui modificată pentru a se lua în considerare noile tipuri de riscuri identificate în anexa I la respectiva directivă. Anexa II ar trebui modificată și pentru a include exemple de echipamente individuale de protecție care sunt disponibile în prezent pe piață, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/425 și cu terminologia utilizată în respectivul regulament.

(9)

Anexa III la Directiva 89/656/CEE stabilește o listă orientativă neexhaustivă a activităților și sectoarelor de activitate care ar putea necesita utilizarea de echipament individual de protecție, reunind clasificările de riscuri stabilite în anexa I la directiva menționată și tipurile de echipamente individuale de protecție descrise în anexa II la directiva respectivă. Anexa III la Directiva 89/656/CEE ar trebui restructurată pentru a se asigura consecvența între terminologia și clasificările utilizate în cele trei anexe și cu Regulamentul (UE) 2016/425. Astfel li se va permite angajatorilor din diferite sectoare și industrii să identifice mai bine și să furnizeze echipamente individuale de protecție care corespund activităților specifice și tipurilor de riscuri specifice la care lucrătorii sunt expuși, astfel cum se indică în evaluarea riscurilor.

(10)

Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă a fost consultat cu privire la măsurile decurgând din adoptarea comunicării Comisiei intitulată „Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți - Modernizarea legislației și a politicii Uniunii Europene în materie de securitate și sănătate în muncă”, care sunt necesare pentru a menține legislația Uniunii în domeniul condițiilor de muncă și al securității eficace și adecvată scopului urmărit.

(11)

În „Avizul privind Modernizarea a șase directive privind securitatea și sănătatea în muncă pentru a asigura condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți” (7), adoptat la 6 decembrie 2017, Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă recomandă modificarea Directivei 89/656/CEE pentru a îmbunătăți relevanța și eficacitatea acesteia.

(12)

Într-un aviz ulterior, „Avizul privind actualizările de natură tehnică ale anexelor la Directiva privind echipamentele individuale de protecție (89/656/CEE)” (8), adoptat la 31 mai 2018, Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă recomandă efectuarea unor actualizări specifice ale anexelor I, II și III la Directiva 89/656/CEE, luând în considerare cele mai recente evoluții tehnologice în domeniu și asigurând consecvența cu Regulamentul (UE) 2016/425.

(13)

La pregătirea acestei actualizări a anexelor I, II și III la Directiva 89/656/CEE, Comisia a fost asistată de experți din partea statelor membre, care au furnizat sprijin tehnic și științific.

(14)

În conformitate cu Declarația politică comună privind documentele explicative (9), adoptată de statele membre și de Comisie la 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită, împreună cu notificarea măsurilor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

(15)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului (10),