(1)

Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) instituie Sistemul european de conturi 2010 (denumit în continuare „SEC 2010”) și conține cadrul de referință pentru standardele, definițiile, clasificările și normele contabile comune destinate întocmirii conturilor statelor membre pentru cerințele statistice ale Uniunii.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 138/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3) instituie conturile economice pentru agricultură (denumite în continuare „CEA”) în Uniune, prevăzând metodologia și termenele pentru transmiterea conturilor agricole. CEA sunt conturi satelit ale conturilor naționale, astfel cum sunt prevăzute în SEC 2010, având scopul de a obține rezultate armonizate și comparabile între statele membre în vederea întocmirii conturilor în scopurile Uniunii. În 2016, Curtea de Conturi Europeană a publicat un raport special nr. 1/2016 intitulat „Sprijinul pentru veniturile fermierilor: este sistemul utilizat de Comisie pentru măsurarea performanței acestui sprijin bine conceput și bazat pe date temeinice?”. Raportul respectiv include observații și recomandări solide și relevante cu privire la CEA și la Regulamentul (CE) nr. 138/2004.

(3)

Conturile economice regionale pentru agricultură (denumite în continuare „CERA”) reprezintă o adaptare la nivel regional a CEA. Cifrele naționale nu pot ilustra singure imaginea completă și uneori complexă a ceea ce se întâmplă la un nivel mai detaliat. Prin urmare, datele de la nivel regional contribuie la o mai bună înțelegere a diversității care există între regiuni, completează informațiile de la nivelul Uniunii, al zonei euro și al statelor membre individuale, răspunzând nevoii tot mai mari de statistici în materie de responsabilitate, și sporesc gradul de armonizare, eficiență și consecvență a statisticilor agricole ale Uniunii. Așadar, este necesar ca CERA să fie integrate în Regulamentul (CE) nr. 138/2004 în ceea ce privește metodologia și programul de transmitere a datelor.

(4)

Statisticile nu mai sunt considerate ca fiind doar una dintre numeroasele surse de informații în scopul elaborării de politici, ci joacă un rol central în procesul de luare a deciziilor. Deciziile bazate pe dovezi necesită statistici care răspund unor criterii exigente în materie de calitate, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4), în conformitate cu scopurile pe care le deservesc.

(5)

Datele statistice de înaltă calitate la nivel regional reprezintă un instrument central pentru punerea în aplicare, monitorizarea, evaluarea, revizuirea și evaluarea impactului economic, de mediu și social al politicilor legate de agricultură în Uniune, în special politica agricolă comună (PAC), inclusiv măsurile de dezvoltare rurală, noul model de performanță al PAC și planurile naționale strategice, precum și politicile Uniunii privind, printre altele, mediul, schimbările climatice, biodiversitatea, economia circulară, utilizarea terenurilor, dezvoltarea regională echilibrată și durabilă, sănătatea publică, bunăstarea animalelor, siguranța și securitatea alimentară și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite. CERA sunt, de asemenea, esențiale pentru evaluarea precisă a contribuției sectorului agricol la realizarea Pactului verde european, în special a Strategiei „De la fermă la consumator” și a strategiei Uniunii în domeniul biodiversității. Este recunoscut din ce în ce mai mult rolul regiunilor și al datelor regionale în punerea în aplicare a PAC. Regiunile reprezintă un motor important pentru crearea de locuri de muncă și creșterea economică durabilă în Uniune și furnizează date mai bune pentru evaluarea durabilității sectorului agricol pentru mediu, oameni, regiuni și economie.

(6)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și a Consiliului (5), publicul ar trebui să aibă acces la datele colectate în temeiul prezentului regulament care nu au fost publicate.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 223/2009 prevede cadrul juridic pentru statisticile europene și impune statelor membre să respecte principiile statistice și criteriile de calitate prevăzute în regulamentul respectiv. Rapoartele privind calitatea sunt esențiale pentru evaluarea, îmbunătățirea și comunicarea cu privire la calitatea statisticilor europene. Comitetul sistemului statistic european (denumit în continuare „CSSE”) a aprobat structura unică integrată a metadatelor ca standard al Sistemului statistic european pentru raportarea privind calitatea, contribuind astfel la îndeplinirea, prin standarde uniforme și metode armonizate, a cerințelor de calitate statistică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009, în special a celor prevăzute la articolul 12 alineatul (3). Resursele ar trebui utilizate în mod optim și sarcina de răspuns ar trebui redusă la minimum.

(8)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește modalitățile aplicabile rapoartelor de calitate și conținutul rapoartelor respective. Ar trebui conferite competențe de executare Comisiei și în ceea ce privește posibilele derogări de la cerințele privind CERA. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(9)

CEA furnizează factorilor de decizie politică europeni, de trei ori pe an, date macroeconomice anuale importante, astfel cum se prevede la anexa II din prezentul regulament. Termenul actual de transmitere pentru datele CEA estimate în a doua etapă, una dintre respectivele trei transmiteri anuale de date, nu oferă mult timp după sfârșitul perioadei de referință pentru colectarea unor date îmbunătățite comparativ cu datele CEA estimate în prima etapă. Pentru a îmbunătăți calitatea datelor CEA estimate în a doua etapă, este necesar ca termenul aferent de transmitere să fie ușor amânat.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 138/2004 ar trebui să fie modificat în consecință.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume integrarea CERA în cadrul juridic actual al statisticilor europene privitoare la CEA, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, și, mai degrabă, din motive de coerență și de comparabilitate, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(12)

CSSE a fost consultat,

1.

La articolul 3, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

(*1)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).” "

2.

Se introduc următoarele articole:

(*2)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).” "

3.

Se introduc următoarele articole:

4.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

5.

Anexa II se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

(1)

În conformitate cu articolul 192 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), programele generale succesive de acțiune pentru mediu au orientat dezvoltarea și coordonarea politicii Uniunii în domeniul mediului și au furnizat cadrul pentru acțiunea Uniunii în domeniul mediului și al climei începând din 1973.

(2)

Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a instituit cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu (denumit în continuare „PAM 7”). PAM 7 stabilește agenda Uniunii în domeniul mediului pentru perioada până la 31 decembrie 2020, precum și o viziune pe termen lung pentru 2050.

(3)

Raportul Comisiei din 15 mai 2019 privind evaluarea PAM 7 a concluzionat că viziunea și obiectivele prioritare pentru 2050 erau încă valabile; că PAM 7 a contribuit la asigurarea unei acțiuni mai predictibile, mai rapide și mai bine coordonate în domeniul politicii de mediu și că structura și cadrul favorabil ale PAM 7 au contribuit la crearea de sinergii, determinând creșterea eficienței și eficacității politicii de mediu. În plus, aceasta a concluzionat că PAM 7 a anticipat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) (denumită în continuare „Agenda ONU 2030”) punând accentul pe faptul că creșterea economică și bunăstarea socială depind de o bază sănătoasă a resurselor naturale, facilitând obținerea de rezultate în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și permițând Uniunii să se exprime cu o singură voce pe scena globală cu privire la aspecte de mediu și climă, dar că progresele înregistrate în legătură cu protejarea naturii, sănătatea și integrarea preocupărilor legate de mediu în alte domenii de politică nu au fost suficiente. Evaluarea a concluzionat și faptul că s-ar fi putut acorda mai multă atenție aspectelor sociale în PAM 7, prin consolidarea legăturilor dintre politica în domeniul mediului și politica socială, de exemplu în ceea ce privește impactul asupra grupurilor vulnerabile, a locurilor de muncă, a incluziunii sociale și a inegalității. Raportul Comisiei a mai semnalat că, în pofida țintelor de mediu din ce în ce mai ambițioase în numeroase domenii de politică, cheltuielile pentru protecția mediului au rămas constante în Europa de-a lungul mai multor ani (aproximativ 2 % din PIB) și că nepunerea în aplicare a legislației de mediu costă economia Uniunii în jur de 55 de miliarde EUR în fiecare an sub formă de costuri de sănătate și de costuri directe pentru mediu. Raportul Comisiei a indicat că punerea în aplicare a PAM 7 ar fi putut fi consolidată printr-un mecanism de monitorizare mai puternic.

(4)

Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM) în raportul său intitulat „Mediul european – starea și perspectiva 2020: cunoștințe necesare pentru tranziția către o Europă durabilă” (denumit în continuare „SOER 2020”), există o fereastră unică de oportunitate pentru Uniune în următorul deceniu să își demonstreze poziția de lider mondial în materie de durabilitate prin rezolvarea provocărilor urgente legate de durabilitate care necesită soluții sistemice. Schimbarea sistemică generează o schimbare fundamentală, transformatoare și orizontală, care implică modificări și reorientări majore ale obiectivelor sistemului, stimulentelor, tehnologiilor, practicilor și normelor sociale, precum și ale sistemelor de cunoștințe și ale abordărilor de guvernanță. După cum s-a arătat în SOER 2020, unul dintre cei mai importanți factori care stau la baza provocărilor persistente cu care se confruntă Europa în materie de mediu și durabilitate este faptul că acestea sunt legate în mod indisolubil de activitățile economice și de stilurile de viață, în special sistemele societale care le oferă europenilor infrastructura de bază - alimente, energie și mobilitate. Asigurarea coerenței cu politicile de mediu existente și punerea lor deplină în aplicare i-ar permite Europei să avanseze puternic către realizarea obiectivelor de mediu până în 2030 și să ducă la îndeplinire Agenda 2030 a ONU și ODD-urile sale.

(5)

Comisia a răspuns la provocările identificate în SOER 2020 prin adoptarea comunicării din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, a unei noi strategii de creștere pentru dubla tranziție verde și digitală care își propune să transforme Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie durabilă, concurențială, neutră din punct de vedere climatic și cu o utilizare eficientă a resurselor, precum și să protejeze, să mențină și să mărească capitalul natural al Uniunii, îmbunătățind în același timp calitatea vieții generațiilor prezente și viitoare. Prioritatea ar trebui să fie realizarea rapidă a țintelor climatice și de mediu, protejând în același timp sănătatea și bunăstarea oamenilor împotriva riscurilor de mediu și a impactului aferent și asigurând o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii. Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (5) consacră în legislație obiectivul Uniunii de atingere a neutralității climatice până cel târziu în 2050.

(6)

În rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu, Parlamentul European a subliniat că o acțiune imediată și ambițioasă este crucială și a solicitat insistent Comisiei să ia măsuri concrete, inclusiv prin asigurarea faptului că toate propunerile legislative și bugetare viitoare relevante sunt pe deplin aliniate la obiectivul de limitare a încălzirii globale la mai puțin de 1,5 °C și că nu contribuie la pierderea biodiversității, precum și prin abordarea neconcordanțelor politicilor actuale ale Uniunii în ceea ce privește urgența climatică și de mediu, în special printr-o reformă amplă a politicilor sale de investiții în agricultură, comerț, transport, energie și infrastructură.

(7)

Pactul verde european sprijină Instrumentul de redresare „Next Generation EU”, care promovează investițiile în sectoarele care sunt esențiale pentru tranziția verde și digitală, pentru a consolida reziliența și a genera creștere și locuri de muncă într-o societate echitabilă și favorabilă incluziunii. Mecanismul de redresare și reziliență, care va conduce la redresarea economică a Uniunii în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, împreună cu bugetul general al Uniunii pentru perioada 2021-2027, se bazează, la rândul său, pe obiectivele prioritare stabilite în Pactul verde european. În plus, toate inițiativele din cadrul instrumentului de redresare „Next Generation EU” trebuie să respecte, atunci când este cazul, principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, astfel cum este stabilit la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (6) („Regulamentul privind taxonomia”). Instrumentul de redresare „Next Generation EU” oferă o oportunitate importantă de a accelera ritmul tranziției către neutralitatea climatică și protecția mediului.

(8)

PAM 7 a expirat la 31 decembrie 2020, iar articolul 4 alineatul (3) din acesta solicita Comisiei, după caz, să prezinte o propunere pentru un al optulea program de acțiune pentru mediu (denumit în continuare „PAM 8”) în timp util, pentru a evita o pauză între PAM 7 și PAM 8. În comunicarea sa privind Pactul verde european, Comisia a anunțat că PAM 8 va include un nou mecanism de monitorizare care să asigure că Uniunea rămâne pe drumul cel bun în direcția realizării obiectivelor sale de mediu.

(9)

În conformitate cu articolul 192 alineatul (3) din TFUE, PAM 8 stabilește obiective prioritare care trebuie atinse. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a PAM 8 urmează să fie adoptate în temeiul articolului 192 alineatul (1) sau (2) din TFUE.

(10)

Măsurile care pun în aplicare PAM 8, cum ar fi inițiativele, programele, investițiile, proiectele și acordurile, ar trebui să țină seama de principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” prevăzut la articolul 17 din Regulamentul privind taxonomia.

(11)

PAM 8 ar trebui să sprijine obiectivele prevăzute în Pactul verde european, în conformitate cu obiectivul pe termen lung de a avea o viață bună, în limitele planetei noastre până cel târziu în 2050, în conformitate cu ceea ce s-a stabilit deja în PAM 7. PAM 8, ca program general de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 2030, depășește cadrul Pactului verde european. Obiectivele prioritare ale PAM 8 stabilesc o direcție pentru elaborarea politicilor Uniunii, bazându-se pe angajamentele asumate în cadrul strategiilor și inițiativelor din cadrul Pactului verde european, cum ar fi Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030, noul Plan de acțiune pentru economia circulară, Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice și Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării, fără a se limita la acestea.

(12)

Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (7) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) urmărește să consolideze răspunsul global la amenințarea reprezentată de schimbările climatice, inclusiv prin menținerea creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și prin continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, recunoscând că acest lucru ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice.

(13)

PAM 8 constituie baza pentru realizarea obiectivelor legate de mediu și de climă definite în Agenda 2030 a ONU și în ODD-urile sale și ar trebui să fie aliniat la obiectivele Acordului de la Paris, ale Convențiilor de la Rio și ale altor acorduri internaționale relevante. PAM 8 face posibilă o schimbare sistemică către o economie europeană care să asigure bunăstarea oamenilor în limitele planetei în condiții de creștere regenerativă și să asigure că tranziția verde se realizează în mod just și incluziv, contribuind în același timp la reducerea inegalităților. Conform unui model elaborat de Centrul de reziliență de la Stockholm, realizarea ODD în materie de mediu și de climă stă la baza ODD sociale și economice, deoarece societățile și economiile noastre depind de o biosferă sănătoasă și deoarece dezvoltarea durabilă poate avea loc numai într-un spațiu sigur de funcționare al unei planete stabile și reziliente. Realizarea ODD de către Uniune și sprijinul acordat de aceasta unor țări terțe pentru a face același lucru vor fi esențiale dacă Uniunea dorește să își demonstreze poziția de lider mondial în tranzițiile spre sustenabilitate.

(14)

Acțiunile de realizare a obiectivelor climatice și de mediu ale Uniunii trebuie să fie realizate ținând seama de punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale.

(15)

În conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din TFUE, politica de mediu a Uniunii urmărește un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii, și se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”.

(16)

PAM 8 ar trebui să accelereze tranziția verde, în mod echitabil și incluziv, către o economie circulară neutră din punct de vedere climatic, sustenabilă, netoxică, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, bazată pe energie din surse regenerabile, rezilientă și competitivă, care să dea înapoi planetei mai mult decât ia de la aceasta. Tranziția verde ar trebui să aibă loc în contextul unei economii a bunăstării în care creșterea este regenerativă și care face posibile schimbări sistemice, care recunoaște faptul că bunăstarea și prosperitatea societăților noastre depind de un climat stabil, de un mediu sănătos și de ecosisteme prospere și care oferă un spațiu sigur de funcționare în limitele planetei. Pe măsură ce populația lumii și cererea de resurse naturale continuă să crească, activitatea economică ar trebui să se dezvolte într-un mod sustenabil care să nu prejudicieze, ci, din contră, să inverseze schimbările climatice, să protejeze, să restabilească și să îmbunătățească starea mediului, inclusiv prin oprirea și inversarea pierderii biodiversității, să prevină degradarea mediului, să protejeze sănătatea și bunăstarea de riscurile de mediu și impactul negativ aferent\, să prevină și să reducă poluarea la minimum și să conducă la conservarea și îmbogățirea capitalului natural și la promovarea unei bioeconomii sustenabile, asigurând astfel o abundență de resurse regenerabile și neregenerabile. Prin cercetare și inovare continuă, transformarea modelelor de producție și consum și adaptarea la provocări noi și colaborare, economia bunăstării consolidează reziliența și protejează bunăstarea generațiilor prezente și viitoare.

(17)

PAM 8 ar trebui să stabilească obiectivele tematice prioritare în domeniul atenuării schimbărilor climatice, al adaptării la schimbările climatice, al protecției și refacerii biodiversității terestre și marine, al economiei circulare netoxice, al mediului cu zero poluare și al reducerii la minim a presiunilor exercitate de producție și consum asupra tuturor sectoarelor economiei. Respectivele obiective tematice prioritare, care abordează atât cauzele, cât și impactul daunelor aduse mediului, sunt interconectate în mod intrinsec. Prin urmare, este necesară o abordare sistemică pentru realizarea lor. În plus, PAM 8 ar trebui să identifice condițiile favorabile realizării în mod coerent a obiectivelor prioritare pe termen lung și tematice pentru toți actorii implicați.

(18)

Evaluările impactului realizate în contextul PAM 8 ar trebui să ia în considerare întreaga gamă de impacturi imediate și pe termen lung asupra mediului și climei, în cadrul unei analize integrate a efectelor economice, sociale și de mediu, inclusiv a efectelor lor cumulative, precum și costurile acțiunii și ale inacțiunii. Respectivele evaluări ale impactului ar trebui să se bazeze pe consultări ample și transparente. În termen de opt săptămâni de la încheierea unei consultări publice, Comisia ar trebui să prezinte un feedback detaliat privind răspunsurile la consultarea părților interesate, făcând distincție între contribuțiile diferitelor tipuri de părți interesate.

(19)

Tranziția către o economie a bunăstării, în care creșterea este regenerativă, este inclusă în PAM 8 și consacrată atât în obiectivele prioritare pentru 2030, cât și în cele pentru 2050. Pentru a asigura respectiva tranziție, va fi necesar ca Uniunea să dezvolte o abordare mai cuprinzătoare a procesului de elaborare a politicilor, printre altele prin utilizarea unui tablou de bord sintetic care să măsoare progresul economic, social și de mediu „dincolo de PIB”. Un set de indicatori sintetici, ca parte a eforturilor Uniunii de a pune în aplicare Agenda 2030 a ONU, ar rezuma indicatorii existenți și procesele de monitorizare, furnizând, în același timp, informații privind drumul care mai trebuie parcurs până la realizarea obiectivului, atunci când este posibil, și servind, în cele din urmă, ca rezumat politic pentru orientarea procesului de elaborare a politicilor. Prin urmare, elaborarea unui asemenea set de indicatori este inclusă ca o condiție favorabilă în PAM 8.

(20)

Programul ONU pentru Mediu și Forumul mondial al OCDE privind mediul au evidențiat faptul că schimbările în domeniul mediului au un impact specific în funcție de gen. Rolurile diferențiate în funcție de gen generează, de asemenea, vulnerabilități diferite pentru femei, respectiv pentru bărbați, la efectele schimbărilor climatice, iar impactul schimbărilor climatice exacerbează inegalitățile de gen. Prin urmare, este necesară o perspectivă de gen asupra acțiunilor și țintelor legate de realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8 pentru a contribui la garantarea faptului că inegalitățile de gen nu sunt perpetuate.

(21)

Articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (8) prevede că raportul privind starea uniunii energetice include un element referitor la progresele înregistrate de statele membre în direcția eliminării treptate a subvențiilor pentru energie, în special pentru combustibilii fosili. Articolul 17 din regulamentul respectiv prevede adoptarea de către Comisie, asistată de Comitetul uniunii energetice, a unor acte de punere în aplicare, inclusiv a unei metodologii de raportare cu privire la eliminarea treptată a subvențiilor pentru energie, în special pentru combustibilii fosili. În plus, pe baza rezultatelor unui studiu în curs, Comisia va sprijini statele membre la eliminarea treptată a altor subvenții dăunătoare mediului.

(22)

Pentru a răspunde nevoilor Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030, inclusiv priorităților de investiții pentru Natura 2000 și infrastructura ecologică, Comisia a estimat că ar trebui deblocate cel puțin 20 de miliarde EUR pe an pentru cheltuielile legate de natură. Acest lucru va necesita mobilizarea de fonduri private și publice la nivel național și la nivelul Uniunii, inclusiv printr-o serie de programe diferite.

(23)

În conformitate cu comunicarea Comisei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice - Către un mediu fără substanțe toxice”, PAM 8 ar trebui să sprijine eforturile Uniunii de a promova buna gestionare a substanțelor chimice prin cooperare și parteneriate internaționale, în cadrul forurilor bilaterale, regionale și multilaterale, precum și în cooperare cu țările terțe. Uniunea va asigura, în conformitate cu angajamentele internaționale, că produsele chimice periculoase interzise în Uniune nu sunt produse pentru export, inclusiv prin modificarea legislației relevante dacă este necesar și așa cum este nevoie.

(24)

Atât în Uniune, cât și la nivel mondial, terenurile și solurile continuă să fie degradate de o gamă largă de activități umane, cum ar fi gestionarea defectuoasă a terenurilor, schimbarea destinației terenurilor, practicile agricole nesustenabile, abandonarea terenurilor, poluarea, practicile forestiere nesustenabile, impermeabilizarea solului, precum și din cauza pierderii biodiversității și schimbărilor climatice, adesea combinate cu alți factori, ceea ce reduce capacitatea terenurilor și a solurilor de a oferi servicii și funcții ecosistemice.

(25)

Sistemul alimentar mondial, inclusiv agricultura, pescuitul și acvacultura, rămâne unul dintre principalii factori care provoacă schimbări climatice și degradarea mediului, inclusiv defrișări la nivel mondial. Este necesar ca sistemul alimentar al Uniunii să fie transformat pentru a asigura realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8.

(26)

Conform raportului atelierului privind biodiversitatea și pandemiile din 29 octombrie 2020, elaborat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), pandemiile au drept cauze subiacente aceleași schimbări globale de mediu care determină pierderea biodiversității și schimbările climatice, printre care schimbarea destinației terenurilor, expansiunea și intensificarea agriculturii, comerțul cu specii sălbatice și consumul acestora, precum și alți factori. Schimbările climatice au fost implicate în apariția bolilor și vor cauza probabil un risc semnificativ de pandemii în viitor, în timp ce pierderea biodiversității este asociată și cu transformarea peisajelor și poate duce, în unele cazuri, la creșterea riscului de boli emergente. Potrivit raportului, costul inacțiunii depășește cu mult costul punerii în aplicare a strategiilor globale de prevenire a pandemiilor, bazate pe reducerea comerțului cu specii sălbatice și a schimbării destinației terenurilor și pe intensificarea supravegherii bazate pe „O singură sănătate”.

(27)

Pandemia de COVID-19, care a condus la o criză sanitară și economică fără precedent, a demonstrat din nou că este important ca în procesul de elaborare a politicilor să se aplice o abordare multisectorială de tipul „O singură sănătate”, care să recunoască faptul că sănătatea umană depinde de starea mediului și este legată de componentele și factorii acestuia, inclusiv de sănătatea animalelor, și că acțiunile menite să combată amenințările la adresa sănătății trebuie să țină seama de o serie de interconexiuni complexe între sănătate și mediu. PAM 8 ar trebui să contribuie la integrarea deplină a abordării „O singură sănătate” la toate nivelurile de elaborare a politicilor.

(28)

Înregistrarea de progrese în direcția recunoașterii dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil, astfel cum este prevăzut în Rezoluția nr. 48/13 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, este o condiție favorabilă pentru realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8.

(29)

Sintagma „abordare ecosistemică”, care a fost consacrată în Convenția ONU privind diversitatea biologică, este o strategie pentru gestionarea integrată a terenurilor, a apelor și a resurselor vii care promovează conservarea și utilizarea lor într-un mod sustenabil și echitabil, pentru a contribui la obținerea unui echilibru între cele trei obiective ale convenției respective, anume conservarea, utilizarea sustenabilă și partajarea beneficiilor diversității biologice.

(30)

Conform raportului AEM intitulat „Nature-based solutions in Europe: Policy, knowledge and practice for climate change adaptation and disaster risk reduction” (Soluțiile bazate pe natură în Europa: politici, cunoștințe și practici pentru adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului de dezastre), soluțiile bazate pe natură (SBN) pentru adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului de dezastre sunt acțiuni care valorifică și îmbunătățesc natura pentru a restabili și proteja ecosistemele și pentru a ajuta societatea să se adapteze la efectele schimbărilor climatice și să încetinească o încălzire suplimentară, oferind totodată beneficii suplimentare multiple. Punerea în aplicare a SBN ar trebui să fie aliniată la obiectivele prioritare ale PAM 8.

(31)

Contabilitatea capitalului natural, un instrument care este menit să măsoare modificările stocului de capital natural la diferite scări și să integreze valoarea serviciilor ecosistemice în sistemele de contabilitate și de raportare, ar trebui să sprijine măsurarea progreselor înregistrate în direcția realizării unor obiective și măsuri ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de protecție și refacere a biodiversității, care nu se poate înlocui.

(32)

Ecosistemele marine și costiere, cum ar fi mangrovele, recifele de corali, mlaștinile temporare cu apă salmastră sau sărată și straturile de fanerogame marine, sunt degradate și afectate negativ prin practici dăunătoare, poluare și procese precum eutrofizarea și acidifierea, afectând biodiversitatea pe care o susțin și serviciile și funcțiile ecosistemice pe care le oferă, precum și capacitatea lor de a acționa ca absorbanți de carbon. Sunt necesare acțiuni urgente pentru a proteja și reface ecosistemele marine și costiere, inclusiv fundul oceanelor. Protecția și conservarea oceanelor reprezintă o provocare globală și o responsabilitate colectivă și este necesar să se sensibilizeze opinia publică și să se îmbunătățească cunoștințele în domeniul marin pentru a încuraja adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri eficace la toate nivelurile și de către toți actorii societății.

(33)

Se preconizează că degradarea mediului și efectele adverse ale schimbărilor climatice urmează să se intensifice și mai mult în anii următori, afectând cel mai puternic țările în curs de dezvoltare și populațiile vulnerabile. Pentru a contribui la consolidarea rezilienței și a sprijini eforturile țărilor terțe de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, precum și de protecție a biodiversității, asistența financiară acordată de Uniune și de statele membre țărilor terțe ar trebui să promoveze Agenda 2030 a ONU, Acordul de la Paris și cadrul global post-2020 al Convenției ONU privind diversitatea biologică și să fie în conformitate cu obiectivele prioritare ale PAM 8. În plus, Uniunea și statele membre ar trebui și să se asigure că Acordul de la Paris și alte acorduri internaționale în domeniul climei și al mediului sunt puse în aplicare în moduri care reflectă principiul echității și al responsabilității comune, dar diferențiate, și capacitățile aferente, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) din Acordul de la Paris.

(34)

Diplomația ecologică și cooperarea consolidată cu țările terțe, inclusiv cu țările în curs de dezvoltare, și sprijinirea unei bune guvernanțe în materie de mediu la nivel global, inclusiv promovarea accesului la informații, participarea publică la procesele decizionale și accesul la justiție în probleme de mediu sunt esențiale pentru realizarea ODD și a obiectivelor climatice și de mediu ale Uniunii. Este esențial și să se asigure sinergii și coerență între toate politicile interne și externe ale Uniunii, inclusiv politicile și acordurile comerciale, precum și să se adopte abordarea privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile.

(35)

Având în vedere că politica în domeniul mediului are un grad înalt de descentralizare, pentru realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8 măsurile ar trebui luate la diferite niveluri de guvernanță, respectiv la nivelul Uniunii, național, regional și local, cu o abordare a guvernanței bazată pe colaborare pe mai multe niveluri. Monitorizarea eficientă, implementarea, asigurarea respectării și asumarea răspunderii sunt esențiale, iar pentru a asigura coerența dintre politici, este necesară o guvernanță eficace. Abordarea integrată a dezvoltării și punerii în aplicare a politicilor ar trebui să fie consolidată în vederea maximizării sinergiilor dintre obiectivele de mediu, sociale și economice, monitorizând și, atunci când este cazul, evaluând în mod sistematic posibilele compromisuri între acestea, precum și nevoile grupurilor vulnerabile și marginalizate. Această abordare integrată ar trebui să răspundă nevoilor specifice ale tuturor regiunilor, inclusiv ale zonelor urbane și rurale și ale regiunilor ultraperiferice. În plus, accesul la informații despre mediu, participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului și accesul la justiție, inclusiv implicarea într-o manieră transparentă a autorităților publice de la toate nivelurile de decizie, a actorilor neguvernamentali și a publicului larg și colaborarea dintre aceștia în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (9) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”) sunt importante pentru a asigura succesul PAM 8.

(36)

Comisia ar trebui să evalueze progresele înregistrate de Uniune și statele membre în realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8 în contextul tranziției juste și incluzive către durabilitate, bunăstare și reziliență în limitele planetei noastre. Acest lucru dă curs solicitărilor șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre din Declarația de la Porto, Consiliului din concluziile sale din 24 octombrie 2019 privind economia bunăstării și Comitetului Economic și Social European din documentul său de reflecție intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030” privind măsurarea performanței economice și a progreselor societale „dincolo de PIB”, precum și trecerea către utilizarea „bunăstării” drept busolă pentru politici, măsură sprijinită, de asemenea, de OCDE.

(37)

Evaluarea progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8 ar trebui să reflecte cele mai recente evoluții privind disponibilitatea și relevanța datelor și indicatorilor. Aceasta trebuie să fie în concordanță cu instrumentele de monitorizare și de guvernanță care acoperă aspecte mai specifice ale politicii în domeniul mediului și al climei, cum ar fi, în special, Regulamentul (UE) 2018/1999, evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu, anunțată de Comisie în comunicarea sa din 27 mai 2016 intitulată „Realizarea beneficiilor politicilor de mediu ale UE prin intermediul unei evaluări periodice a punerii lor în aplicare”, și instrumentele de monitorizare în legătură cu o economie circulară, reducerea poluării la zero, biodiversitate, aer, apă, sol, deșeuri sau orice alte politici de mediu, și să nu aducă atingere acestora. Împreună cu instrumentele utilizate în cadrul semestrului european, raportul Eurostat de monitorizare a ODD și comunicarea Comisiei din 9 septembrie 2020 intitulată „Raport de analiză prospectivă strategică pentru 2020”, evaluarea progreselor în direcția realizării obiectivelor prioritare ale PAM 8 ar trebui să facă parte dintr-un set transversal, coerent și interconectat de instrumente de monitorizare și guvernanță, care să acopere nu numai factorii de mediu, ci și factorii sociali și economici.

(38)

Dezvoltarea în continuare a bazei de cunoștințe privind limitele planetei și amprenta de mediu și dezvoltarea unor seturi de indicatori relevanți sunt importante având în vedere obiectivele prioritare ale PAM 8, în special obiectivul său prioritar pe termen lung.

(39)

Este nevoie de date și indicatori solizi și semnificativi pentru a monitoriza progresele înregistrate în realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8. Comisia, AEM și alte agenții relevante trebuie să acceseze, să reutilizeze și să se bazeze pe datele și indicatorii furnizați de către statele membre în conformitate cu actele juridice ale Uniunii. În plus, ar trebui utilizate alte surse de date, cum ar fi datele obținute prin satelit și informațiile prelucrate extrase din Programul Uniunii de observare a Pământului (Copernicus), Sistemul european de informare privind incendiile forestiere, Sistemul european de informații privind biodiversitatea, Sistemul de identificare a parcelelor agricole și Sistemul european de avertizare în caz de inundații și platformele de date cum ar fi Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin și Platforma de informare pentru monitorizarea substanțelor chimice. Aplicarea instrumentelor digitale moderne și a inteligenței artificiale permite ca datele să fie gestionate și analizate într-un mod eficace, reducând astfel sarcina administrativă și crescând în același timp disponibilitatea în timp util și calitatea. Pentru a evalua progresele înregistrate în realizarea obiectivelor prioritare ale PAM 8, ar putea fi utilizate ținte fără caracter juridic obligatoriu, în plus față de țintele obligatorii din punct de vedere juridic stabilite în dreptul Uniunii.

(40)

În plus, în conformitate cu cerințele prevăzute în Directivele 2003/4/CE (10), 2007/2/CE (11) și (UE) 2019/1024 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului, statele membre ar trebui să se asigure că datele relevante, informațiile și indicatorii pentru monitorizarea punerii în aplicare a PAM 8 sunt disponibile gratuit, sunt nediscriminatorii, oferă acces liber, sunt adecvate, au o calitate ridicată, sunt comparabile, actualizate, ușor de utilizat și ușor accesibile online.

(41)

Pentru a realiza obiectivele prioritare ale PAM 8, AEM și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), precum și statele membre ar trebui să aibă capacitatea adecvată și resurse suficiente pentru a asigura o bază de cunoștințe și de dovezi solidă, accesibilă și transparentă cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a priorităților strategice ale Pactului verde european și evaluarea progreselor înregistrate în cadrul PAM 8. După caz, ar trebui implicate și alte organisme și agenții, care să contribuie la punerea în aplicare a respectivelor priorități strategice și la respectiva evaluare a progreselor.

(42)

Articolul 192 alineatul (3) primul paragraf din TFUE prevede că este de competența Parlamentului European și a Consiliului, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, să adopte programe de acțiune cu caracter general prin care se stabilesc obiectivele prioritare ce trebuie realizate de politica Uniunii în domeniul mediului. Întrucât comunicarea Comisiei privind Pactul verde european conține o foaie de parcurs cu acțiuni-cheie relevante pentru domeniul mediului și al climei în următorii ani, în mod excepțional, prezenta decizie nu definește acțiuni pentru realizarea obiectivelor sale prioritare pentru perioada anterioară anului 2025. Cu toate acestea, va fi necesar să se definească astfel de acțiuni pentru perioada ulterioară celei în care se așteaptă să se finalizeze punerea în aplicare a acțiunilor-cheie, până în 2024, pentru a asigura că obiectivele tematice prioritare stabilite în prezenta decizie pot fi realizate și că PAM 8 continuă să stabilească viziunea generală privind politica de mediu a Uniunii. Acest lucru este necesar și pentru a respecta prerogativele Parlamentului European și ale Consiliului în temeiul articolului 192 alineatul (3) primul paragraf din TFUE, fără a aduce atingere prerogativelor Comisiei în temeiul articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În acest scop, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei până la 31 martie 2024, urmată, după caz, pentru a realiza obiectivele tematice prioritare, până la 31 martie 2025, de o propunere legislativă de adăugare a unei anexe la prezenta decizie.

(43)

Pentru a ține seama de obiectivele de politică aflate în evoluție și de progresele înregistrate, PAM 8 ar trebui să fie evaluat de către Comisie în 2029. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzând constatările acestei evaluări, urmat, după caz, de o propunere legislativă pentru următorul program de acțiune pentru mediu. Această propunere legislativă ar trebui să fie prezentată în timp util, pentru a se evita o pauză între PAM 8 și PAM 9.

(44)

Întrucât obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele programului de acțiune propus, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(a)

să asigure punerea în aplicare efectivă, rapidă și integrală a dreptului și strategiilor Uniunii privind mediul și clima și să depună eforturi pentru excelență în performanța de mediu la nivelul Uniunii, la nivel național, regional și local, inclusiv prin furnizarea capacității administrative și de asigurare a conformității suficiente, astfel cum se prezintă în evaluarea periodică a punerii în aplicare a politicilor de mediu, să sprijine rețelele de practicieni și să coopereze cu acestea, de exemplu cu Rețeaua Uniunii Europene pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului, Rețeaua europeană a procurorilor pentru mediu, Forumul Uniunii Europene al judecătorilor pentru mediu, precum și Rețeaua europeană pentru combaterea infracțiunilor împotriva mediului;

(b)

să acorde prioritate asigurării respectării dreptului Uniunii în domeniul mediului acolo unde punerea acestuia în aplicare este deficitară, inclusiv prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, precum și să asigure alocarea de resurse financiare și umane suficiente în acest scop și că informațiile despre respectivele proceduri sunt complete și ușor accesibile, respectând în același timp dreptul Uniunii;

(c)

să optimizeze îndrumările și recomandările, inclusiv cele privind impunerea de sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare, pentru a reduce riscurile de nerespectare a dreptului Uniunii în domeniul mediului, să înăsprească măsurile în domeniul răspunderii de mediu și reacțiile în caz de nerespectare și să consolideze cooperarea judiciară și măsurile de asigurare a respectării legii în domeniul infracțiunilor împotriva mediului, după cum prevede legislația relevantă a Uniunii, cum ar fi Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13);

(d)

să consolideze abordarea integrată privind întocmirea și punerea în aplicare a politicilor, în special prin:

(e)

să prezinte un tablou de bord sintetic și un set de indicatori „dincolo de PIB”, bazat, printre altele, pe o consultare specifică cu toate părțile interesate relevante, precum și pe un raport care identifică interconexiunile dintre seturile de indicatori existente, cadrele de monitorizare și procesele de la nivelul Uniunii care măsoară progresele sociale, economice și de mediu și care propune acțiuni pentru a raționaliza tablourile de bord și seturile de indicatori existente;

(f)

să asigure reducerea la minimum a inegalităților sociale rezultate din impacturile și politicile legate de climă și mediu și punerea în aplicare echitabilă social și incluzivă a măsurilor luate pentru a proteja mediul și clima;

(g)

să integreze perspectiva de gen în toate politicile privind clima și mediul, inclusiv prin includerea acesteia în toate etapele procesului de elaborare a politicilor;

(h)

să consolideze stimulentele pozitive pentru mediu și să elimine treptat subvențiile dăunătoare mediului, mai ales subvențiile pentru combustibili fosili, la nivelul Uniunii, la nivel național, regional și local, fără întârziere, printre altele prin:

(i)

să integreze acțiunile în domeniul biodiversității în politicile Uniunii și să contribuie la realizarea obiectivului general ambițios de a aloca 7,5 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual 2021-2027 pentru obiectivele de biodiversitate în 2024 și 10 % din respectivele cheltuieli anuale în 2026 și 2027, ținând evidența cheltuielilor printr-o metodologie eficace, transparentă și cuprinzătoare și luând în considerare totodată suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele în materie de biodiversitate;

(j)

să asigure integrarea efectivă a aspectelor legate de climă și de biodiversitate și adaptarea bugetului Uniunii, precum și corelarea între fondurile pentru climă și pentru biodiversitate;

(k)

să promoveze buna gestionare a substanțelor chimice la nivel internațional, promovând totodată reducerea treptată la nivel mondial a substanțelor care nu sunt autorizate în Uniune;

(l)

să înlocuiască rapid substanțele care prezintă motive de îngrijorare, inclusiv substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită, perturbatorii endocrini, substanțele chimice foarte persistente, neurotoxice și imunotoxice, și să combată efectele combinate ale substanțelor chimice, substanțelor sub formă de nanomaterial și expunerii la substanțe chimice periculoase provenite de la produse, să evalueze impactul lor asupra sănătății și mediului, inclusiv asupra climei și biodiversității, promovând în același timp utilizarea și accesibilitatea pe scară mai largă a substanțelor chimice și materialelor sigure prin concepție și intensificând și coordonând eforturile de a promova dezvoltarea și validarea unor alternative la testarea pe animale;

(m)

să abordeze degradarea terenurilor și să dispună protecția și utilizarea durabilă a solului, inclusiv printr-o propunere legislativă special concepută privind sănătatea solului până în 2023;

(n)

să transforme sistemul alimentar al Uniunii, astfel încât să contribuie, printre altele, la protecția și refacerea biodiversității în interiorul și în afara Uniunii și să asigure o bună calitate a vieții animalelor și totodată o tranziție echitabilă pentru părțile interesate afectate;

(o)

să recunoască în mod global interconexiunile dintre sănătatea umană, sănătatea animalelor și mediu prin integrarea abordării „O singură sănătate” în procesul de elaborare a politicilor;

(p)

să facă progrese în direcția recunoașterii dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil la nivel internațional;

(q)

să valorifice deplin abordări ecosistemice și infrastructuri verzi, inclusiv soluții bazate pe natură favorabile biodiversității, asigurând totodată că punerea lor în aplicare reface biodiversitatea și consolidează integritatea și conectivitatea ecosistemelor, aduce beneficii societale comune clare, necesitând implicarea deplină a popoarelor indigene și a comunităților locale și consimțământul acestora, și nu înlocuiește sau subminează măsurile luate pentru a proteja biodiversitatea sau a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în Uniune;

(r)

să valorifice instrumentele și metodologiile existente și să perfecționeze și mai mult metodele de monitorizare, instrumentele de evaluare și indicatorii cuantificabili pentru soluții bazate pe natură;

(s)

să reducă semnificativ amprenta Uniunii asupra materiilor prime și amprenta Uniunii în materie de consum pentru a le aduce cât mai curând posibil în limitele planetei noastre, inclusiv prin introducerea unor ținte de reducere la nivelul Uniunii până în 2030, după caz;

(t)

să integreze efectiv ODD-urile, precum și obiectivele climatice și de mediu în semestrul european de guvernanță economică, fără a aduce atingere scopului inițial, inclusiv în programele naționale de reformă și în planurile naționale de redresare și reziliență;

(u)

să mobilizeze resurse și să asigure suficiente investiții durabile din surse publice și private, inclusiv fonduri și instrumente disponibile în cadrul bugetului Uniunii, prin intermediul Băncii Europene de Investiții și la nivel național, în conformitate cu agenda de politici a Uniunii privind finanțarea durabilă;

(v)

să valorifice în mod optim taxele de mediu, instrumentele de piață și instrumentele bugetare și de finanțare verzi, inclusiv cele necesare pentru a asigura o tranziție echitabilă social, precum și să sprijine întreprinderile și alte părți interesate să dezvolte și să aplice practici standardizate de contabilitate privind capitalul natural;

(w)

să se asigure că politicile și acțiunile în domeniul mediului la nivelul Uniunii, la nivel național, regional și local se întemeiază pe cele mai bune cunoștințe științifice și tehnologii disponibile și să consolideze baza de cunoștințe despre mediu, inclusiv cunoștințe indigene și locale, precum și utilizarea acesteia, inclusiv prin cercetare, inovare, promovare a competențelor ecologice, formare și recalificare, și dezvoltare în continuare a contabilității de mediu și ecosistemice;

(x)

să creeze și să consolideze baze de cunoștințe despre, printre altele, cerințele pentru o schimbare sistemică, modalitățile de a trece de la o orientare politică compartimentată pe ramuri și sectoare la o abordare sistemică privind coerența politicilor, precum și capacitatea diferitelor ecosisteme de a acționa ca absorbanți și depozite pentru gazele cu efect de seră;

(y)

să valorifice potențialul tehnologiilor digitale și de date de a sprijini politica de mediu, inclusiv prin furnizarea de date în timp real, acolo unde este posibil, și de informații cu privire la starea ecosistemelor, intensificând, în același timp, eforturile de reducere la minimum a amprentei de mediu a acestor tehnologii și asigurând transparența, autenticitatea, interoperabilitatea și accesibilitatea publică a datelor și a informațiilor;

(z)

să completeze și să optimizeze seturile de indicatori relevanți, precum cei privind schimbările sistemice, limitele planetare și amprenta de producție și de consum a Uniunii, precum și cei care abordează interfața dintre factorii de mediu și cei socioeconomici, precum inegalitățile care rezultă din schimbările de mediu, asigurându-se în același timp că seturile de indicatori sunt comparabile la toate nivelurile de elaborare a politicilor;

(aa)

să mobilizeze un sprijin larg din partea societății civile, în colaborare cu întreprinderile, în special întreprinderile mici și mijlocii, partenerii sociali, cetățenii, comunitățile și alte părți interesate;

(ab)

să sensibilizeze cu privire la importanța realizării obiectivelor prioritare prevăzute la articolul 2, precum și să consolideze capacitatea cetățenilor de a acționa prin promovarea, printre altele, a dezbaterilor și a comunicării la toate nivelurile, a educației pe tot parcursul vieții în domeniul mediului, a implicării civice și a acțiunilor coordonate de comunitate;

(ac)

să contribuie la sprijinirea societății civile, autorităților publice, cetățenilor și comunităților, partenerilor sociali și sectorului privat în ceea ce privește identificarea riscurilor climatice și de mediu, evaluarea impactului și luarea măsurilor pentru a preveni și a atenua astfel de riscuri și a se adapta la acestea, precum și să îi încurajeze să se implice pentru completarea cunoștințelor care lipsesc, printre altele, prin încurajarea cetățenilor să observe și să raporteze problemele de mediu și cazurile de neconformitate, inclusiv promovarea bunelor practici ale științei cetățenilor de utilizare a tehnologiilor digitale;

(ad)

să încurajeze cooperarea în dezvoltarea și punerea în aplicare a strategiilor, politicilor sau legislației legate de PAM 8 și să asigure participarea deplină a autorităților regionale și locale din zonele urbane și rurale, inclusiv în regiunile ultraperiferice, la toate dimensiunile elaborării politicilor de mediu, printr-o abordare pe mai multe niveluri bazată pe colaborare, asigurând ca comunitățile regionale și locale să dispună de resurse adecvate pentru implementarea pe teren;

(ae)

să consolideze cooperarea între toate instituțiile Uniunii în privința politicilor de climă și de mediu, inclusiv dintre Comisie și Comitetul Regiunilor, în cadrul cooperării lor consolidate, și să analizeze modalitățile de ameliorare a dialogului și a schimbului de informații;

(af)

să aplice efectiv standarde înalte de transparență, de participare publică și de acces la justiție în conformitate cu Convenția de la Aarhus, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre;

(ag)

să asigure că datele și dovezile aferente punerii în aplicare a PAM 8 sunt disponibile public, ușor accesibile și inteligibile, fără a aduce atingere dispozițiilor privind confidențialitatea din legislația specifică domeniului;

(ah)

să sprijine adoptarea la nivel mondial a obiectivelor prioritare prevăzute la articolul 2, asigurând coerența dintre abordările interne și externe și măsurile de coordonare, în special cu privire la:

(1)

La 12 aprilie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 359/2011.

(2)

Pe baza reexaminării Deciziei 2011/235/PESC a Consiliului (2), Consiliul a decis că măsurile restrictive prevăzute în respectiva decizie ar trebui reînnoite până la 13 aprilie 2023.

(3)

Trei persoane desemnate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 359/2011 au decedat și rubricile aferente acestora ar trebui să fie eliminate din anexa respectivă. Consiliul a ajuns, de asemenea, la concluzia că rubricile referitoare la 25 de persoane incluse în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 359/2011 ar trebui actualizate.

(4)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 359/2011 ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații. Articolul 10 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

Uleiul esențial de fructe de verbină exotică a fost autorizat fără limită de timp, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE, ca aditiv furajer pentru toate speciile de animale. Aditivul respectiv a fost ulterior înscris în Registrul aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2), coroborat cu articolul 7, din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere pentru reevaluarea uleiului esențial de fructe de verbină exotică ca aditiv în hrana tuturor speciilor de animale.

(4)

Solicitantul a cerut ca aditivul respectiv să fie clasificat în categoria „aditivi senzoriali” și în grupa funcțională „compuși aromatizanți”. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Solicitantul a cerut ca uleiul esențial de fructe de verbină exotică să fie autorizat și în vederea utilizării în apa de băut. Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 nu permite însă autorizarea „compușilor aromatizanți” în vederea utilizării în apa de băut. Prin urmare, utilizarea uleiului esențial de fructe de verbină exotică în apa de băut trebuie să nu fie permisă.

(6)

În avizul său din 5 mai 2021 (3), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile propuse de utilizare, uleiul esențial de fructe de verbină exotică nu are efecte negative asupra sănătății animalelor, asupra sănătății consumatorilor sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că uleiul esențial de fructe de verbină exotică trebuie considerat un iritant pentru piele și ochi și un sensibilizant pentru piele și căile respiratorii. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să fie luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, în particular în ceea ce îi privește pe utilizatorii aditivului.

(7)

Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că uleiul esențial de fructe de verbină exotică este recunoscut ca aromatizant pentru produsele alimentare, iar funcția sa în hrana pentru animale ar fi în esență aceeași ca în cazul produselor alimentare. Prin urmare, nu este necesară nicio demonstrare suplimentară a eficacității. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metodele de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(8)

Evaluarea uleiului esențial de fructe de verbină exotică arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestei substanțe trebuie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(9)

Pentru a face posibil un control mai bun, trebuie prevăzute anumite condiții. Mai exact, pe eticheta aditivilor pentru hrana animalelor trebuie indicat conținutul recomandat. Atunci când acest conținut este depășit, pe eticheta preamestecurilor trebuie indicate anumite informații.

(10)

Faptul că utilizarea ca aromatizant a uleiului esențial de fructe de verbină exotică nu este autorizată în apa de băut nu exclude utilizarea sa în hrana combinată pentru animale care este administrată cu ajutorul apei.

(11)

Deoarece nu există motive din domeniul siguranței care să impună aplicarea imediată a modificărilor condițiilor de autorizare a substanței în cauză, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din autorizare.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 474/2006 al Comisiei (2) stabilește lista transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții de exploatare pe teritoriul Uniunii.

(2)

Transportatorii aerieni certificați de Agenția de Transport Aerian a Federației Ruse („FATA”) nu sunt incluși în anexele A sau B la Regulamentul (CE) nr. 474/2006, cu excepția transportatorului aerian SKOL Airline LLC, care a fost adăugat în anexa A prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2070 al Comisiei (3).

(3)

În temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005, anumite state membre ale UE (denumite în continuare „UE”) și Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”) au comunicat Comisiei informații care ar putea fi relevante în contextul actualizării listei respective. Țările terțe și organizațiile internaționale au furnizat, de asemenea, informații relevante. Informațiile furnizate au fost luate în considerare în mod corespunzător de către Comisie pentru a stabili dacă este oportun să se actualizeze lista.

(4)

În temeiul acordului încheiat în 1999 între Bermuda și Rusia privind punerea în aplicare a articolului 83a din Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”) cu privire la aeronavele înmatriculate în Registrul din Bermuda operate de transportatori aerieni certificați de FATA, care se referă la transferul funcțiilor și sarcinilor de supraveghere reglementară cuprinse în anexele 1, 2 și 6 la Convenția de la Chicago, Autoritatea Aeronautică Civilă din Bermuda (denumită în continuare „BCAA”) a recomandat, la 14 martie 2022, prin intermediul comunicării generale GEN-01-2022 către FATA, suspendarea certificatelor de navigabilitate ale tuturor aeronavelor închiriate înmatriculate în Bermuda și exploatate de transportatori aerieni certificați de FATA, cu efect de la 12 martie 2022, 23.59 UTC, pe baza constatării faptului că menținerea navigabilității respectivelor aeronave nu mai poate fi garantată.

(5)

În temeiul acordului încheiat în 2002 între Irlanda și Rusia privind punerea în aplicare a articolului 83a din Convenția de la Chicago, care se referă la transferul funcțiilor și sarcinilor de supraveghere reglementară cuprinse în anexele 1, 2 și 6 la Convenția de la Chicago cu privire la aeronavele înmatriculate în Registrul irlandez operate de transportatori aerieni certificați de FATA, Autoritatea aeronautică irlandeză („IAA”) a emis, la 15 martie 2022, avizul său aeronautic A.114, în care a declarat încetarea valabilității tuturor certificatelor de navigabilitate pentru aeronavele exploatate de transportatori aerieni certificați de FATA, cu efect de la data notificării respective, pe baza constatării faptului că navigabilitatea respectivelor aeronave nu poate fi garantată.

(6)

În pofida acestor decizii ale BCAA și IAA, acționând în calitatea lor de autorități competente ale statelor de înmatriculare, o serie de aeronave afectate sunt în continuare exploatate de transportatori aerieni certificați de FATA, atât în interiorul Rusiei, cât și spre anumite alte țări terțe. Organizația Aviației Civile Internaționale (denumită în continuare „OACI”), prin Buletinul său electronic 2022/12 din 11 martie 2022, a reamintit că o astfel de acțiune constituie o încălcare directă a articolelor 29 și 31 din Convenția de la Chicago. Potrivit acestui buletin electronic, FATA, în calitatea sa de autoritate responsabilă cu asigurarea respectării de către transportatorii aerieni certificați ruși a standardelor internaționale de siguranță relevante, nu ar fi trebuit să permită desfășurarea unor astfel de operațiuni. În plus, transportatorii aerieni certificați de FATA care efectuează astfel de zboruri cu aeronavele menționate la considerentele 4 și 5 au făcut acest lucru cu bună știință încălcând standardele internaționale de siguranță relevante, în special standardul 5.2.3 partea I capitolul 5 din anexa 6 OACI „Un avion este operat în conformitate cu condițiile certificatului său de navigabilitate și în limitele de operare aprobate cuprinse în manualul său de zbor”, înțelegându-se că acest certificat de navigabilitate este emis de statul de înmatriculare.

(7)

În plus, multe dintre aceste aeronave au fost înscrise în registrul aeronavelor din Rusia fără consimțământul proprietarilor și fără colaborarea ulterioară în materie de siguranță cu BCAA sau cu IAA. Astfel cum se menționează și în Buletinul electronic al OACI menționat la considerentul 6, o astfel de acțiune încalcă articolele 17 și 18 din Convenția de la Chicago.

(8)

La 18 martie 2022, OACI a emis scrisoarea AN 3/1.1-22/41 adresată statelor, în care reamintește tuturor statelor contractante la Convenția de la Chicago responsabilitățile și obligațiile de supraveghere care decurg din convenția respectivă și din anexele la aceasta în ceea ce privește efectuarea adecvată a supravegherii siguranței.

(9)

La 18 martie 2022, Rusia a anunțat Bermuda că suspendă acordul de la articolul 83a, menționat în considerentul 4, cu efect imediat. Prin urmare, conform standardelor internaționale de siguranță relevante în materie de aviație civilă, orice responsabilități de supraveghere reglementară transferate anterior Rusiei în temeiul acordului respectiv au fost retransferate Bermudei, în calitate de stat de înmatriculare.

(10)

Încălcând standardele internaționale de siguranță a aviației civile aplicabile, FATA a păstrat responsabilitățile de supraveghere reglementară transferate menționate în considerentele 4 și 5 și și-a asumat, fără nicio coordonare cu Bermuda și Irlanda în calitate de state de înregistrare, funcțiile și sarcinile de reglementare cuprinse în anexa 8 la Convenția de la Chicago. Nu există dovezi verificabile pentru a concluziona că FATA a dezvoltat capacitatea necesară de supraveghere a siguranței pentru a-și îndeplini în mod adecvat o obligație de supraveghere de o asemenea amploare, într-un timp atât de scurt și asupra unui număr atât de mare de aeronave.

(11)

La 21 martie 2022, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 473/2006 (4), Comisia a informat FATA cu privire la preocupările sale grave legate de situația supravegherii siguranței aviației în Rusia și a informat-o cu privire la faptele și considerentele esențiale care ar putea sta la baza unei decizii de impunere a unei interdicții de exploatare transportatorilor aerieni certificați de FATA pe teritoriul Uniunii.

(12)

Comisia a oferit FATA posibilitatea să prezinte comentarii scrise și să susțină o prezentare orală la 5 aprilie 2022 în fața Comisiei și a Comitetului de Siguranță Aeriană al UE. FATA a fost invitată să indice, până la 1 aprilie 2022, dacă intenționează să își exercite dreptul la apărare și dacă dorește să se prezinte în fața Comitetului pentru Siguranță Aeriană al UE.

(13)

La 21 martie 2022, Comisia a informat Comitetul pentru Siguranță Aeriană al UE cu privire la consultările comune în curs cu FATA, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2111/2005 și al Regulamentului (CE) nr. 473/2006.

(14)

La 31 martie 2022, FATA a informat, printr-o scrisoare adresată Comisiei, că respinge afirmațiile referitoare la performanța în materie de siguranță a transportatorilor aerieni certificați de FATA și că este de părere că îndeplinește pe deplin responsabilitățile impuse statelor contractante ale OACI. Cu toate acestea, FATA nu a furnizat nicio dovadă sau informație în sprijinul declarațiilor sale și nu a demonstrat modul în care își îndeplinește responsabilitățile privind funcțiile și obligațiile de reglementare prevăzute în anexa 8 la Convenția de la Chicago, în special în ceea ce privește transportatorii aerieni care operează aeronavele menționate în considerentele 4 și 5.

(15)

La 1 aprilie 2022, Comisia a constatat că FATA nu a indicat, astfel cum s-a solicitat în scrisoarea Comisiei transmisă FATA la 21 martie 2022, intenția sa de a face uz de dreptul la apărare, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2111/2005.

(16)

La 5 aprilie 2022, Comitetul pentru Siguranță Aeriană al UE s-a reunit pentru a discuta situația performanței în materie de siguranță a transportatorilor aerieni certificați de FATA, precum și capacitatea FATA de a respecta standardele internaționale de siguranță a aviației. Comitetul pentru Siguranță Aeriană al UE a constatat încălcările Convenției de la Chicago menționate în considerentele 6 și 7, precum și încălcarea standardelor internaționale de siguranță a aviației civile aplicabile menționate în considerentul 10. Acesta a remarcat, de asemenea, lipsa disponibilității de a coopera cu Comisia și cu statele membre ale UE în ceea ce privește capacitatea FATA și a transportatorilor aerieni pe care i-a certificat de a asigura menținerea navigabilității și siguranța operațională a flotei transportatorilor aerieni, inclusiv a aeronavelor menționate în considerentele 4 și 5.

(17)

De asemenea, s-a acordat o atenție suplimentară impactului măsurilor restrictive care rezultă din Regulamentul (UE) 2022/328 al Consiliului (5) de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 și, în special, impactului operațional pe termen scurt al accesului limitat la actualizările bazelor de date privind navigația și la bazele de date ale sistemelor de avertizare privind proximitatea la sol, afectând astfel în mod grav capacitatea de navigație în condiții de siguranță a aeronavelor exploatate de transportatori aerieni certificați de FATA.

(18)

S-a luat act de faptul că, ca urmare a măsurilor restrictive aplicabile, sprijinul tehnic și de inginerie acordat transportatorilor aerieni certificați de FATA a devenit limitat. În plus, lipsa acestui sprijin tehnic și de inginerie, împreună cu intensificarea activității de supraveghere care rezultă din adăugarea unui număr semnificativ de aeronave noi în registrul rus, va spori volumul de muncă al FATA și nevoia de expertiză, situație căreia este puțin probabil să i se poată face față imediat, având în vedere, pe de o parte, condițiile prevăzute la articolul 83a din acordul în cadrul căruia astfel de activități au fost gestionate în Rusia până în prezent și consecințele măsurilor restrictive aplicabile, pe de altă parte.

(19)

Având în vedere încălcările menționate anterior și lipsa de disponibilitate pentru a coopera cu Comisia și cu statele membre ale UE prin abordarea aspectelor specifice și a preocupărilor exprimate de Comisie în scrisoarea sa din 21 martie 2022, Comisia și Comitetul de Siguranță Aeriană al UE au concluzionat, în conformitate cu criteriile comune prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2111/2005, inclusiv, în special, cu cel de al treilea criteriu, că nu există nicio dovadă că FATA este în măsură să își îndeplinească responsabilitățile care îi revin în temeiul Convenției de la Chicago și al standardelor cuprinse în anexele la aceasta în ceea ce privește transportatorii aerieni certificați de FATA care operează aeronavele menționate la considerentele 4 și 5.

(20)

În plus, în conformitate cu criteriile comune prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 și, în special, cu primul criteriu, transportatorii aerieni certificați de FATA care au operat una sau mai multe dintre aeronavele menționate în considerentele 4 și 5 au demonstrat, astfel, deficiențe grave în materie de siguranță, permițând desfășurarea operațiunilor de zbor cu încălcarea standardelor internaționale de siguranță relevante aplicabile transportului aerian comercial.

(21)

Conform criteriilor comune prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2111/2005, Comisia consideră că lista transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții de exploatare pe teritoriul Uniunii, stipulată în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 474/2006, trebuie să fie modificată pentru a include toți transportatorii aerieni certificați în Rusia care operează aeronavele menționate la considerentele 4 și 5.

(22)

Prin efectuarea cu prioritate a inspecțiilor la platformă în cazul tuturor transportatorilor aerieni certificați de către FATA, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 965/2012, statele membre trebuie să verifice în continuare conformarea efectivă a respectivilor transportatori aerieni cu standardele internaționale de siguranță relevante (6).

(23)

Situația în ceea ce privește posibilitățile și capacitatea FATA de a-și îndeplini rolul și responsabilitățile în ceea ce privește supravegherea industriei sale aviatice, precum și a tuturor transportatorilor aerieni certificați în Rusia, inclusiv, în special, transportatorii aerieni care operează aeronavele menționate la considerentele 4 și 5, va fi monitorizată îndeaproape și va face obiectul unei examinări suplimentare de către Comisie, asistată de agenție, în vederea revizuirii în cadrul următoarelor reuniuni ale Comitetului pentru Siguranță Aeriană al UE.

(24)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 474/2006 trebuie să fie modificat în consecință.

(25)

Articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 recunosc necesitatea ca deciziile să fie luate cu rapiditate și, după caz, de urgență, având în vedere implicațiile în materie de siguranță. În consecință, este esențial, în vederea protejării informațiilor sensibile și a pasagerilor, ca toate deciziile luate în contextul actualizării listei transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții sau restricții de exploatare pe teritoriul Uniunii să fie publicate și să intre în vigoare imediat după adoptare.

(26)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de Siguranță Aeriană al UE instituit prin articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005,

1.

Anexa A se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

2.

Anexa B se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.