(1)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede instituirea unei piețe interne și a unui sistem care să garanteze că nu se produce denaturarea concurenței pe piața internă. Stabilirea unor norme și practici comune în statele membre cu privire la dezvoltarea unui cadru pentru guvernanța datelor ar trebui să contribuie la realizarea acestor obiective, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale. Acest lucru ar trebui să garanteze și întărirea autonomiei strategice deschise a Uniunii, încurajând în același timp libera circulație internațională a datelor.

(2)

În ultimul deceniu, tehnologiile digitale au transformat economia și societatea, având un impact asupra ansamblului sectoarelor de activitate și a vieții de zi cu zi. Datele se află în centrul transformării respective: inovarea bazată pe date va aduce beneficii enorme atât pentru cetățenii Uniunii, cât și pentru economie, de exemplu prin îmbunătățirea și personalizarea medicinii, prin oferirea unei noi mobilități și prin contribuția sa la Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european. Pentru ca economia bazată pe prelucrarea de date să-i includă pe toți cetățenii Uniunii, trebuie să se acorde o atenție deosebită reducerii decalajului digital, stimulării participării femeilor la economia bazată pe date și promovării expertizei europene de vârf în sectorul tehnologiei. Economia bazată pe date trebuie să fie construită într-un mod care să permită întreprinderilor, în special microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), astfel cum sunt definite în anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (3), și întreprinderilor nou-înființate (start-ups) să prospere, asigurând neutralitatea accesului la date și portabilitatea și interoperabilitatea datelor și evitând efectele de blocare. În comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (denumită în continuare „strategia europeană privind datele”), Comisia a descris viziunea unui spațiu european comun al datelor, însemnând o piață internă a datelor în care acestea ar putea fi utilizate indiferent de locul fizic de stocare în Uniune, în conformitate cu dreptul aplicabil, care ar putea fi esențial, printre altele pentru dezvoltarea rapidă a tehnologiilor de inteligență artificială.

De asemenea, Comisia solicitat să se asigure fluxul liber și sigur al datelor cu țările terțe, sub rezerva excepțiilor și a restricțiilor privind siguranța publică, ordinea publică și alte obiective legitime de politică publică ale Uniunii, în conformitate cu obligațiile internaționale, inclusiv cele privind drepturile fundamentale. Pentru a transpune această viziune în realitate, Comisia a propus să se stabilească spații europene comune ale datelor specifice domeniilor pentru partajarea de date și punerea în comun a datelor. După cum s-a propus în strategia europeană privind datele, astfel de spații europene comune ale datelor ar putea acoperi domenii precum sănătatea, mobilitatea, producția, serviciile financiare, energia sau agricultura, ori o combinație de astfel de domenii, de exemplu energia și clima, precum și domenii tematice, cum ar fi Pactul verde european, administrația publică sau competențele. Spațiile europene comune ale datelor ar trebui să facă datele ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile („principiile datelor FAIR”), asigurând totodată un nivel ridicat de securitate cibernetică. Atunci când în economia bazată pe date există condiții de concurență echitabile, întreprinderile se întrec în calitatea serviciilor și nu în cantitatea de date pe care le controlează. Pentru a concepe, a crea și a menține condiții de concurență echitabile în economia bazată pe date, este nevoie de o guvernanță temeinică, în care este necesar să participe și să fie reprezentate toate părțile interesate de un spațiu european comun al datelor.

(3)

Este necesar să se îmbunătățească condițiile pentru partajarea de date în cadrul pieței interne, prin crearea unui cadru armonizat pentru schimburile de date și prin stabilirea anumitor cerințe de bază pentru guvernanța datelor, acordând o atenție deosebită facilitării cooperării dintre statele membre. Prezentul regulament ar trebui să urmărească dezvoltarea în continuare a pieței interne digitale fără frontiere și a unei societăți și economii bazate pe date care să fie centrate pe factorul uman, de încredere și sigure. Dreptul sectorial al Uniunii poate dezvolta, adapta și propune elemente noi și complementare, în funcție de particularitățile sectorului, cum ar fi dreptul Uniunii avut în vedere cu privire la spațiul european al datelor medicale și la accesul la datele privind vehiculele. În plus, anumite sectoare ale economiei sunt deja reglementate de dreptul sectorial al Uniunii care include norme referitoare la partajarea transfrontalieră sau la nivelul Uniunii de date sau accesul la acestea, de exemplu Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) în contextul spațiului european al datelor medicale, și actele legislative relevante în domeniul transporturilor, cum ar fi Regulamentele (UE) 2019/1239 (5) și (UE) 2020/1056 (6) și Directiva 2010/40/UE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului în contextul spațiului european al datelor privind mobilitatea.

Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentelor (CE) nr. 223/2009 (8), (UE) 2018/858 (9) și (UE) 2018/1807 (10), nici Directivelor 2000/31/CE (11), 2001/29/CE (12), 2004/48/CE (13), 2007/2/CE (14), 2010/40/UE, (UE) 2015/849 (15), (UE) 2016/943 (16), (UE) 2017/1132 (17), (UE) 2019/790 (18) și (UE) 2019/1024 (19) ale Parlamentului European și ale Consiliului, nici oricărui alt act din dreptul sectorial specific al Uniunii care reglementează accesul la date și reutilizarea acestora. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii sau dreptului intern privind accesul la date și utilizarea acestora în scopul prevenirii, investigării, detectării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, nici cooperării internaționale în respectivul context.

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere competențelor statelor membre în ceea ce privește activitățile acestora legate de siguranța publică, apărare și securitatea națională. Reutilizarea datelor protejate din astfel de motive și deținute de organismele din sectorul public, inclusiv a datelor din procedurile de achiziție care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20), nu ar trebui să fie reglementată de prezentul regulament. Ar trebui instituit un regim orizontal pentru reutilizarea anumitor categorii de date protejate deținute de organismele din sectorul public, pentru furnizarea de servicii de intermediere de date și de servicii bazate pe altruismul în materie de date în Uniune. Caracteristicile specifice ale diferitelor sectoare ar putea necesita proiectarea unor sisteme bazate pe date sectoriale, pe baza cerințelor prezentului regulament. Furnizorii de servicii de intermediere de date care îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să poată utiliza eticheta de „furnizor de servicii de intermediere de date recunoscut în Uniune”. Persoanele juridice care urmăresc să sprijine obiective de interes general prin punerea la dispoziție a unor date relevante bazate pe altruismul în materie de date la scară largă și care îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se poată înregistra ca „organizații recunoscute în Uniune de promovare a altruismului în materie de date” și să poată utiliza această etichetă. În cazul în care dreptul sectorial al Uniunii sau dreptul intern impune organismelor din sectorul public, unor astfel de furnizori de servicii de intermediere de date sau unor astfel de persoane juridice (organizații recunoscute de promovare a altruismului în materie de date) să respecte cerințe tehnice, administrative sau organizatorice suplimentare specifice, inclusiv printr-un regim de autorizare sau de certificare, ar trebui să se aplice și dispozițiile respective din dreptul sectorial al Uniunii sau din dreptul intern în cauză.

(4)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentelor (UE) 2016/679 (21) și (UE) 2018/1725 (22) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivelor 2002/58/CE (23) și (UE) 2016/680 (24) ale Parlamentului European și ale Consiliului și nici dispozițiilor corespunzătoare de drept intern, inclusiv în cazul în care datele cu caracter personal și datele fără caracter personal dintr-un set de date sunt legate în mod indisolubil. În special, prezentul regulament nu ar trebui interpretat ca stabilind un nou temei juridic pentru prelucrarea datelor cu caracter personal pentru vreuna dintre activitățile reglementate sau ca modificând cerințele privind informațiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679. Punerea în aplicare a prezentului regulament nu ar trebui să împiedice transferurile transfrontaliere de date în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. În caz de divergență între prezentul regulament și dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal sau dreptul intern adoptat în conformitate cu respectivul drept al Uniunii, ar trebui să prevaleze dreptul Uniunii sau dreptul intern relevant privind protecția datelor cu caracter personal. Ar trebui să fie posibil ca autoritățile de protecție a datelor să fie considerate autorități competente în temeiul prezentului regulament. În cazul în care alte autorități funcționează în calitate de autorități competente în temeiul prezentului regulament, activitatea acestora nu ar trebui să aducă atingere competențelor de supraveghere și competențelor care le revin autorităților pentru protecția datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679.

(5)

Este necesară o acțiune la nivelul Uniunii pentru a spori încrederea în partajarea de date prin instituirea unor mecanisme adecvate care să le permită persoanelor vizate și deținătorilor de date să exercite controlul asupra datelor care îi privesc și pentru a elimina celelalte obstacole din calea bunei funcționări și a competitivității economiei bazate pe prelucrarea de date. Respectiva acțiune nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor și angajamentelor prevăzute în acordurile comerciale încheiate de Uniune. Un cadru de guvernanță la nivelul Uniunii ar trebui să urmărească să dobândească încrederea persoanelor fizice și a întreprinderilor în legătură cu accesarea, controlul, partajarea, utilizarea și reutilizarea datelor, în special prin crearea unor mecanisme adecvate prin care persoanele vizate să își poată cunoaște și exercita în mod semnificativ drepturile, precum și în ceea ce privește reutilizarea anumitor tipuri de date deținute de organismele din sectorul public, furnizarea de servicii de către furnizorii de servicii de intermediere de date către persoanele vizate, deținătorii de date și utilizatorii de date, precum și colectarea și prelucrarea datelor puse la dispoziție în scopuri altruiste de către persoane fizice și juridice. În special transparența mai mare în ceea ce privește scopurile în care se utilizează datele și condițiile în care întreprinderile stochează datele poate ajuta la creșterea încrederii.

(6)

Ideea că datele care au fost generate sau colectate de organismele din sectorul public sau de alte entități pe baza finanțării de la bugetele publice ar trebui să fie în beneficiul societății face parte de mult timp din politica Uniunii. Directiva (UE) 2019/1024 și dreptul sectorial al Uniunii asigură faptul că organismele din sectorul public fac ușor accesibile pentru utilizare și reutilizare mai multe dintre datele produse. Cu toate acestea, adesea, anumite categorii de date, cum ar fi datele comerciale confidențiale, datele care fac obiectul confidențialității datelor statistice și datele protejate de drepturile de proprietate intelectuală ale terților, inclusiv secrete comerciale și date cu caracter personal, din bazele de date publice nu sunt puse la dispoziție, nici măcar pentru activități de cercetare sau inovatoare de interes public, deși această disponibilitate este posibilă în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, îndeosebi cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directivele 2002/58/CE și (UE) 2016/680. Având în vedere caracterul sensibil al acestor date, trebuie îndeplinite anumite cerințe procedurale tehnice și juridice înainte ca ele să fie puse la dispoziție, nu în ultimul rând pentru a se asigura respectarea drepturilor pe care alte persoane le au asupra acestor date sau pentru a limita impactul negativ asupra drepturilor fundamentale, a principiului nediscriminării și a protecției datelor. De obicei, îndeplinirea unor astfel de cerințe necesită timp și un grad ridicat de cunoștințe. Acest lucru a condus la o utilizare insuficientă a acestor date. Deși unele state membre adoptă structuri, procese sau legislație pentru a facilita respectivul tip de reutilizare, acest lucru nu se întâmplă în întreaga Uniune. Pentru a le înlesni entităților publice și private utilizarea datelor în scopul cercetării și inovării europene, este nevoie de condiții clare de accesare și utilizare a acestor date în întreaga Uniune.

(7)

Există tehnici care permit analize cu privire la bazele de date care conțin date cu caracter personal, cum ar fi anonimizarea, confidențialitatea diferențiată, generalizarea, eliminarea și randomizarea, utilizarea de date sintetice sau a unor metode similare și alte metode de ultimă generație de protejare a vieții private, care ar putea ajuta ca datele să fie prelucrate astfel încât să se respecte într-o mai mare măsură confidențialitatea. Statele membre ar trebui să ofere sprijin organismelor din sectorul public pentru a folosi în mod optim asemenea tehnici, punând astfel la dispoziție cât mai multe date pentru partajare. Aplicarea unor astfel de tehnici, împreună cu evaluări cuprinzătoare ale impactului și alte garanții în materie de protecție a datelor, poate contribui la o mai mare siguranță a utilizării și reutilizării datelor cu caracter personal și ar trebui să asigure reutilizarea în condiții de siguranță a datelor comerciale confidențiale în scopuri legate de cercetare, inovare și statistică. În multe cazuri, aplicarea unor astfel de tehnici, a evaluărilor impactului și a altor garanții implică faptul că datele pot fi utilizate și reutilizate numai într-un mediu de prelucrare securizat care este pus la dispoziție sau controlat de organismul din sectorul public. La nivelul Uniunii, există experiență în ceea ce privește astfel de medii de prelucrare securizate care se utilizează pentru cercetarea privind microdatele statistice pe baza Regulamentului (UE) nr. 557/2013 al Comisiei (25). În general, în ceea ce privește datele cu caracter personal, prelucrarea datelor ar trebui să se bazeze pe unul sau pe mai multe temeiuri juridice pentru prelucrare prevăzute la articolele 6 și 9 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(8)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, principiile protecției datelor ar trebui să nu se aplice informațiilor anonime, adică informațiilor care nu sunt legate de o persoană fizică identificată sau identificabilă sau datelor cu caracter personal care sunt anonimizate astfel încât persoana vizată nu este sau nu mai este identificabilă. Ar trebui interzisă reidentificarea persoanelor vizate din seturile de date anonimizate. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a efectua cercetări privind tehnicile de anonimizare, în special în scopul asigurării securității informațiilor, al îmbunătățirii tehnicilor de anonimizare existente și al contribuției la robustețea generală a anonimizării, efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(9)

Pentru a facilita protecția datelor cu caracter personal și a datelor confidențiale și pentru a accelera procesul de punere la dispoziție a acestor date în vederea reutilizării în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să încurajeze organismele din sectorul public să creeze și să pună la dispoziție date în conformitate cu principiul „deschiderii începând cu momentul conceperii și în mod implicit”, menționat la articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/1024, și să promoveze crearea și achiziționarea de date în formate și structuri care să faciliteze anonimizarea în acest sens.

(10)

Categoriile de date deținute de organismele din sectorul public care ar trebui să facă obiectul reutilizării în temeiul prezentului regulament nu intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2019/1024, care exclude datele care nu sunt accesibile din motive legate de confidențialitatea comercială și statistică și datele care sunt incluse în opere sau în alte obiecte ale protecției pentru care terții dețin drepturi de proprietate intelectuală. Datele comerciale confidențiale includ date protejate prin secrete comerciale, know-how protejat și orice alte informații a căror divulgare nejustificată ar avea un impact asupra poziției pe piață sau asupra sănătății financiare a întreprinderii. Prezentul regulament ar trebui să se aplice datelor cu caracter personal care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2019/1024 în măsura în care regimul de acces exclude sau restricționează accesul la astfel de date din motive legate de protecția datelor, viața privată și integritatea persoanei, în special în conformitate cu normele privind protecția datelor. Reutilizarea datelor care ar putea conține secrete comerciale ar trebui să nu aducă atingere Directivei (UE) 2016/943, care prevede cadrul pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea în condiții de legalitate a secretelor comerciale.

(11)

Prezentul regulament nu ar trebui să creeze obligația de a permite reutilizarea datelor deținute de organisme din sectorul public. În special, fiecare stat membru ar trebui, prin urmare, să poată decide dacă datele să fie puse la dispoziție în vederea reutilizării, inclusiv în ceea ce privește scopurile și limitele acestui acces. Prezentul regulament ar trebui să completeze și să nu aducă atingere obligațiilor mai specifice ale organismelor din sectorul public de a permite reutilizarea datelor astfel cum este prevăzut în dreptul sectorial al Uniunii sau în dreptul intern. Accesul public la documente oficiale poate fi considerat a fi în interes public. Având în vedere rolul accesului public la documentele oficiale și al transparenței într-o societate democratică, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici dreptului Uniunii sau dreptului intern privind acordarea accesului la documentele oficiale și divulgarea acestora. Accesul la documentele oficiale poate fi acordat, în special, în conformitate cu dreptul intern, fără a impune condiții specifice sau impunând condiții specifice care nu sunt prevăzute de prezentul regulament.

(12)

Regimul de reutilizare prevăzut în prezentul regulament ar trebui să se aplice datelor a căror furnizare intră în sarcinile publice ale organismelor din sectorul public în cauză, în temeiul dreptului sau al altor norme obligatorii din statele membre. În lipsa unor astfel de norme, sarcinile publice ar trebui definite în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statele membre, cu condiția ca domeniul de aplicare al sarcinilor publice să fie transparent și să facă obiectul revizuirii. Sarcinile publice ar putea fi definite în general sau de la caz la caz, pentru fiecare dintre organismele din sectorul public. Întrucât întreprinderile publice nu intră sub incidența definiției de organism din sectorul public, datele deținute de întreprinderile publice nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Datele deținute de instituțiile culturale, cum ar fi bibliotecile, arhivele și muzeele, precum și orchestrele, operele, baletele și teatrele, și de instituțiile de învățământ nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament, deoarece operele și alte documente pe care le dețin fac în principal obiectul drepturilor de proprietate intelectuală ale terților. Organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ar putea fi, de asemenea, organizate ca organisme din sectorul public sau organisme de drept public.

Prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor organizații hibride numai în calitatea lor de organizații care desfășoară activități de cercetare. În cazul în care o organizație care desfășoară activități de cercetare deține date mulțumită unei asocieri specifice de tip public-privat cu organizații din sectorul privat sau cu alte organisme din sectorul public, organisme de drept public sau organizații hibride care desfășoară activități de cercetare, și anume organizații organizate fie ca organisme din sectorul public, fie ca întreprinderi publice, cu scopul principal de a desfășura activități de cercetare, nici respectivele date nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. După caz, statele membre ar trebui să poată aplica prezentul regulament întreprinderilor publice sau întreprinderilor private care execută sarcini aferente sectorului public sau prestează servicii de interes general. Schimbul de date, exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor lor publice, între organismele din sectorul public din Uniune sau între organismele din sectorul public din Uniune și organismele din sectorul public din țări terțe sau organizațiile internaționale, precum și schimbul de date între cercetători în scopuri de cercetare științifică necomercială, nu ar trebui să facă obiectul dispozițiilor prezentului regulament privind reutilizarea anumitor categorii de date protejate deținute de organismele din sectorul public.

(13)

Organismele din sectorul public ar trebui să respecte legislația concurenței atunci când stabilesc principiile de reutilizare a datelor pe care le dețin, evitând încheierea de acorduri care ar putea avea ca obiectiv sau ca efect crearea de drepturi exclusive pentru reutilizarea anumitor date. Astfel de acorduri ar trebui să fie posibile numai atunci când sunt justificate și necesare pentru furnizarea unui serviciu sau a unui produs de interes general. Aceasta ar putea fi situația atunci când utilizarea exclusivă a datelor este singura modalitate de a maximiza beneficiile societale ale datelor în cauză, de exemplu dacă există o singură entitate (care s-a specializat în prelucrarea unui anumit set de date) capabilă să furnizeze serviciul sau produsul care permite organismului din sectorul public să furnizeze un serviciu sau un produs în interes general. Cu toate acestea, astfel de acorduri ar trebui încheiate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii sau cu dreptul intern aplicabil și ar trebui să facă obiectul unei revizuiri periodice bazate pe o analiză a pieței pentru a stabili dacă această exclusivitate este necesară în continuare. În plus, astfel de acorduri ar trebui să respecte normele relevante privind ajutoarele de stat, după caz, și ar trebui să fie încheiate pentru o durată limitată, care să nu depășească 12 luni. Pentru a asigura transparența, astfel de acorduri exclusive ar trebui publicate online, într-o formă care să fie în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii privind achizițiile publice. În cazul în care un drept exclusiv de reutilizare a datelor nu respectă prezentul regulament, respectivul drept exclusiv ar trebui să fie lovit de nulitate.

(14)

Acordurile exclusive interzise și alte practici sau înțelegeri care țin de reutilizarea datelor deținute de organismele din sectorul public care nu acordă în mod expres drepturi exclusive, dar despre care se poate presupune în mod rezonabil că vor restricționa disponibilitatea datelor pentru reutilizare, care au fost încheiate sau care existau deja înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, nu ar trebui reînnoite după expirarea termenului lor. Acordurile cu durată nedeterminată sau pe termen mai lung ar trebui să fie reziliate în termen de 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile de reutilizare a datelor protejate care se aplică organismelor din sectorul public desemnate, în temeiul dreptului intern, ca având competența de a acorda sau de a refuza accesul în vederea reutilizării și care nu aduc atingere drepturilor sau obligațiilor privind accesul la astfel de date. Respectivele condiții ar trebui să fie nediscriminatorii, transparente, proporționale și justificate în mod obiectiv, fără a restrânge concurența, axându-se expres pe promovarea accesului IMM-urilor și al întreprinderilor nou-înființate la astfel de date. Condițiile de reutilizare ar trebui să fie concepute într-un mod care să promoveze cercetarea științifică astfel încât, de exemplu privilegierea cercetării științifice ar trebui, ca regulă generală, să fie considerată nediscriminatorie. Organismele din sectorul public care permit reutilizarea ar trebui să dispună de mijloacele tehnice necesare pentru a asigura protecția drepturilor și a intereselor terților și ar trebui să fie împuternicite să îi solicite reutilizatorului informațiile necesare. Condițiile de reutilizare a datelor ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a proteja drepturile și interesele terților în ceea ce privește datele și integritatea sistemelor de tehnologie a informației și de comunicații ce aparțin organismelor din sectorul public. Organismele din sectorul public ar trebui să aplice condițiile care servesc cel mai bine interesele reutilizatorilor, fără a conduce la o sarcină disproporționată pentru organismele din sectorul public. Condițiile de reutilizare a datelor ar trebui concepute astfel încât să asigure garanții eficace de protecție a datelor cu caracter personal. Înainte de transmitere, datele cu caracter personal ar trebui să fie anonimizate, astfel încât să nu permită identificarea persoanelor vizate, iar datele care conțin informații comerciale confidențiale ar trebui să fie modificate astfel încât nicio informație confidențială să nu fie divulgată. În cazul în care furnizarea de date anonimizate sau modificate nu ar răspunde nevoilor reutilizatorului, sub rezerva îndeplinirii oricăror cerințe privind efectuarea unei evaluări a impactului asupra protecției datelor și consultarea cu autoritatea de supraveghere în temeiul articolelor 35 și 36 din Regulamentul (UE) 2016/679 și în cazul în care riscurile pentru drepturile și interesele persoanelor vizate sunt minime, ar putea fi permisă reutilizarea la fața locului sau la distanță a datelor într-un mediu de prelucrare securizat.

Aceasta ar putea fi o modalitate adecvată pentru reutilizarea datelor pseudonimizate. Analizarea datelor în astfel de medii de prelucrare securizate ar trebui să fie supravegheată de organismul din sectorul public, pentru a proteja drepturile și interesele terților. În special, datele cu caracter personal ar trebui transmise către un terț în vederea reutilizării numai în cazul în care există un temei juridic din cadrul dreptului în materie de protecție a datelor care permite o astfel de transmitere. Datele fără caracter personal ar trebui transmise numai atunci când nu există niciun motiv să se creadă că o combinație de seturi de date fără caracter personal ar conduce la identificarea persoanelor vizate. Acest lucru ar trebui să se aplice și datelor pseudonimizate care își păstrează statutul de date cu caracter personal. În cazul reidentificării persoanelor vizate, o obligație de a notifica o astfel de încălcare a securității datelor organismului din sectorul public ar trebui să se aplice în plus față de obligația de a notifica o astfel de încălcare a securității datelor unei autorități de supraveghere și persoanei vizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. După caz, organismele din sectorul public ar trebui să faciliteze reutilizarea datelor pe baza consimțământului persoanelor vizate sau a permisiunii acordate de deținătorii de date cu privire la reutilizarea datelor care îi privesc prin mijloace tehnice adecvate. În acest sens, organismul din sectorul public ar trebui să depună toate eforturile pentru a oferi asistență potențialilor reutilizatori în obținerea unui astfel de consimțământ sau a unei astfel de permisiuni prin stabilirea unor mecanisme tehnice care să permită transmiterea cererilor de consimțământ sau de permisiune din partea reutilizatorilor, atunci unde acest lucru este fezabil din punct de vedere practic. Nu ar trebui furnizate informații de contact care să permită reutilizatorilor să contacteze direct persoanele vizate sau deținătorii de date. Atunci când organismul din sectorul public transmite o cerere de consimțământ sau de permisiune, acesta ar trebui să se asigure că persoana vizată sau deținătorul de date este informat în mod clar cu privire la posibilitatea de a nu-și da consimțământul sau permisiunea.

(16)

Pentru a facilita și a încuraja utilizarea datelor deținute de organisme din sectorul public în scopul cercetării științifice, organismele din sectorul public sunt încurajate să dezvolte o abordare și procese armonizate pentru a face datele respective ușor accesibile în scopul cercetării științifice în interes public. Aceasta ar putea însemna, printre altele, crearea unor proceduri administrative simplificate, a unei formatări standardizate a datelor, a unor metadate informative privind opțiunile metodologice și de colectare a datelor, precum și a unor câmpuri standardizate de date care să permită conectarea ușoară a seturilor de date din diferite surse de date din sectorul public, atunci când acest lucru este relevant în scopul analizei. Obiectivul respectivelor practici ar trebui să fie acela de a promova datele finanțate din fonduri publice și produse în scopul cercetării științifice, în conformitate cu principiul „cât mai deschis cu putință, dar atât de închis cât este necesar”.

(17)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale terților. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze existența sau deținerea unor drepturi de proprietate intelectuală de către organismele din sectorul public, nici să limiteze în vreun fel exercitarea respectivelor drepturi. Obligațiile impuse în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în măsura în care sunt compatibile cu acordurile internaționale privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice („Convenția de la Berna”), Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală („Acordul TRIPS”) și Tratatul privind dreptul de autor (TDA) al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, precum și cu dreptul Uniunii sau dreptul intern al proprietății intelectuale. Cu toate acestea, organismele din sectorul public ar trebui să își exercite drepturile de autor într-un mod care să faciliteze reutilizarea.

(18)

Datele care fac obiectul drepturilor de proprietate intelectuală, precum și secretele comerciale ar trebui transmise unui terț numai în cazul în care o astfel de transmitere este legală în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau cu acordul titularului de drepturi. În cazul în care organismele din sectorul public dețin dreptul de producător al unei baze de date prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), acestea nu ar trebui să exercite acest drept pentru a împiedica reutilizarea datelor sau pentru a restricționa reutilizarea dincolo de limitele stabilite de prezentul regulament.

(19)

Întreprinderile și persoanele vizate ar trebui să poată avea încredere în faptul că reutilizarea anumitor categorii de date protejate deținute de organismele din sectorul public va avea loc într-un mod care le respectă drepturile și interesele. Prin urmare, ar trebui instituite garanții suplimentare pentru situațiile în care reutilizarea acestor date din sectorul public are loc pe baza unei prelucrări a datelor în afara sectorului public, cum ar fi cerința ca organismele din sectorul public să se asigure că drepturile și interesele persoanelor fizice și juridice sunt protejate pe deplin, în special în ceea ce privește datele cu caracter personal, datele sensibile din punct de vedere comercial și drepturile de proprietate intelectuală, în toate cazurile, inclusiv în cazul în care aceste date sunt transferate către țări terțe. Organismele din sectorul public nu ar trebui să permită reutilizarea informațiilor stocate în aplicațiile de e-sănătate de către societățile de asigurări sau de către orice alt furnizor de servicii în scopul discriminării în stabilirea prețurilor, deoarece acest lucru ar contraveni dreptului fundamental de acces la sănătate.

(20)

În plus, pentru a menține o concurență loială și economia de piață deschisă, este extrem de important să se protejeze datele sensibile din punct de vedere comercial fără caracter personal, în special secretele comerciale, dar și datele fără caracter personal care reprezintă conținuturi protejate de drepturi de proprietate intelectuală, împotriva accesului ilegal care ar putea duce la furturi de proprietate intelectuală sau la spionaj industrial. Pentru a asigura protecția drepturilor sau a intereselor deținătorilor de date, ar trebui să fie posibil transferul către țări terțe a datelor fără caracter personal care trebuie protejate împotriva accesului ilegal sau neautorizat în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern și care sunt deținute de organisme din sectorul public, dar numai în cazul în care sunt asigurate garanții adecvate pentru utilizarea datelor. Astfel de garanții adecvate ar trebui să includă cerința ca organismul din sectorul public să transmită date protejate unui reutilizator numai dacă reutilizatorul respectiv își asumă angajamente în temeiul unor contracte în interesul protecției datelor. Un reutilizator care intenționează să transfere datele protejate către o țară terță ar trebui să respecte obligațiile prevăzute în prezentul regulament chiar și după ce datele au fost transferate către țara terță. Pentru a asigura respectarea corespunzătoare a acestor obligații, reutilizatorul ar trebui, de asemenea, să accepte jurisdicția statului membru al organismului din sectorul public care a permis reutilizarea pentru soluționarea judiciară a litigiilor.

(21)

Ar trebui, de asemenea, să se considere că sunt puse în aplicare garanții adecvate atunci când, în țara terță în care sunt transferate datele fără caracter personal, sunt instituite măsuri echivalente care asigură faptul că datele beneficiază de un nivel de protecție similar celui aplicabil în temeiul dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește protecția secretelor comerciale și drepturile de proprietate intelectuală. În acest scop, Comisia ar trebui să poată declara, prin intermediul actelor de punere în aplicare, atunci când acest lucru este justificat de un număr substanțial de cereri în întreaga Uniune privind reutilizarea datelor fără caracter personal în anumite țări terțe, că o țară terță oferă un nivel de protecție care, în esență, este echivalent celui prevăzut de dreptul Uniunii. Comisia ar trebui să evalueze necesitatea unor astfel de acte de punere în aplicare pe baza informațiilor furnizate de statele membre prin intermediul Comitetului european pentru inovare în domeniul datelor. Astfel de acte de punere în aplicare ar asigura organismele din sectorul public că reutilizarea datelor deținute de organismele din sectorul public în țara terță în cauză nu ar compromite caracterul protejat al respectivelor date. Evaluarea nivelului de protecție oferit în țara terță în cauză ar trebui să ia în considerare, în special, dreptul general și sectorial relevant, inclusiv în ceea ce privește securitatea publică, apărarea, securitatea națională și dreptul penal, privind accesul la datele fără caracter personal și protecția acestora, orice acces al organismelor din sectorul public din țara terță respectivă la datele transferate, existența și funcționarea efectivă a uneia sau a mai multor autorități independente de supraveghere din țara terță care au responsabilitatea de a garanta și de a asigura respectarea regimului juridic prin care se asigură accesul la astfel de date, angajamentele internaționale ale țării terțe cu privire la protecția datelor sau alte obligații care decurg din convenții sau instrumente obligatorii din punct de vedere juridic, precum și din participarea acesteia la sisteme multilaterale sau regionale.

Existența unor căi de atac eficace pentru deținătorii de date, organismele din sectorul public sau furnizorii de servicii de intermediere de date din țara terță în cauză este deosebit de importantă în contextul transferului de date fără caracter personal către țara terță respectivă. Prin urmare, aceste garanții ar trebui să includă disponibilitatea unor drepturi executorii și a unor căi de atac eficace. Astfel de acte de punere în aplicare nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligații juridice sau înțelegeri contractuale deja asumate de un reutilizator în interesul protecției datelor fără caracter personal, în special a datelor industriale, și nici dreptului organismelor din sectorul public de a obliga reutilizatorii să respecte condițiile de reutilizare, în conformitate cu prezentul regulament.

(22)

Unele țări terțe adoptă legi, reglementări și alte acte juridice care vizează transferul direct sau asigurarea accesului guvernamental la date fără caracter personal în Uniune sub controlul persoanelor fizice și juridice aflate în jurisdicția statelor membre. Deciziile și hotărârile instanțelor din țări terțe sau deciziile autorităților administrative din țări terțe prin care se solicită transferul sau accesul la date fără caracter personal ar trebui să fie executorii atunci când acestea se bazează pe un acord internațional, cum ar fi un tratat de asistență juridică reciprocă în vigoare între țara terță solicitantă și Uniune sau un stat membru. În unele cazuri, pot apărea situații în care obligația, care rezultă din dreptul unei țări terțe, de a transfera date fără caracter personal sau de a oferi acces la acestea intră în conflict cu o obligație concurentă de a proteja aceste date în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, în special în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale ale persoanei sau a intereselor fundamentale ale unui stat membru legate de securitatea națională sau de apărare, precum și protecția datelor comerciale sensibile și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv angajamentele contractuale privind confidențialitatea în conformitate cu dreptul respectiv. În absența unor acorduri internaționale care să reglementeze astfel de chestiuni, transferul de date fără caracter personal sau accesul la astfel de date ar trebui să se permită numai dacă, în special, s-a verificat că sistemul legal al unei țări terțe impune stabilirea motivelor și a proporționalității deciziei sau hotărârii, că decizia sau hotărârea are caracter specific și că obiecția motivată a destinatarului este supusă unei revizuiri de către o instanță competentă din țara terță, care este împuternicită să ia în considerare în mod corespunzător interesele juridice relevante ale furnizorului acestor date.

În plus, organismele din sectorul public, persoanele fizice sau juridice cărora li s-a acordat dreptul de reutilizare a datelor, furnizorii de servicii de intermediere de date și organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date ar trebui să se asigure, atunci când semnează acorduri contractuale cu alte părți private, că datele fără caracter personal deținute în Uniune sunt accesate în țări terțe sau transferate către acestea numai în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al statului membru relevant.

(23)

Pentru a stimula o mai mare încredere în economia bazată pe date a Uniunii, este esențial să fie puse în aplicare garanțiile care permit cetățenilor, sectorului public și întreprinderilor din Uniune să exercite un control asupra datelor lor strategice și sensibile și să fie respectate dreptul, valorile și standardele Uniunii în ceea ce privește securitatea, protecția datelor și protecția consumatorilor, dar fără a se limita la acestea. Pentru a împiedica accesul ilegal la date fără caracter personal, organismele din sectorul public, persoanele fizice sau juridice cărora li s-a acordat dreptul de reutilizare a datelor, furnizorii de servicii de intermediere de date și organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a împiedica accesul la sistemele în care sunt stocate datele fără caracter personal, inclusiv criptarea datelor sau politici corporative. În acest scop, ar trebui să se asigure faptul că organismele din sectorul public, persoanele fizice sau juridice cărora li s-a acordat dreptul de reutilizare a datelor, furnizorii de servicii de intermediere de date și organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date aderă la toate standardele tehnice, codurile de conduită și certificările relevante la nivelul Uniunii.

(24)

Pentru a consolida încrederea în mecanismele de reutilizare, ar putea fi necesar să se impună, în viitoare acte legislative specifice ale dreptului Uniunii, condiții mai stricte pentru anumite tipuri de date fără caracter personal care ar putea fi identificate ca fiind extrem de sensibile în ceea ce privește transferul către țări terțe, dacă un astfel de transfer ar putea pune în pericol obiectivele de politică publică ale Uniunii, în concordanță cu angajamentele internaționale. De exemplu, în domeniul sănătății, anumite seturi de date deținute de actori din sistemul public de sănătate, cum ar fi spitalele publice, ar putea fi identificate ca fiind date foarte sensibile privind sănătatea. Alte sectoare relevante includ transporturile, energia, mediul și finanțele. Pentru a asigura practici armonizate în întreaga Uniune, astfel de tipuri de date publice fără caracter personal extrem de sensibile ar trebui definite de dreptul Uniunii, de exemplu în contextul spațiului european al datelor medicale sau al altor acte de drept sectorial. Condițiile respective aferente transferului acestor date către țări terțe ar trebui stabilite prin acte delegate. Condițiile ar trebui să fie proporționale, nediscriminatorii și necesare pentru a proteja obiectivele legitime de politică publică identificate ale Uniunii, cum ar fi protecția sănătății publice, siguranța, mediul, moralitatea publică, protecția consumatorilor, viața privată și protecția datelor cu caracter personal. Condițiile ar trebui să corespundă riscurilor identificate în ceea ce privește sensibilitatea acestor date, inclusiv în ceea ce privește riscul de reidentificare a persoanelor. Astfel de condiții ar putea include clauze aplicabile transferului sau acorduri tehnice, cum ar fi cerința de a utiliza un mediu de prelucrare securizat, limitări în ceea ce privește reutilizarea datelor în țări terțe sau categorii de persoane care au dreptul să transfere astfel de date către țări terțe sau care pot avea acces la datele din țara terță respectivă. În cazuri excepționale, astfel de condiții ar putea include, de asemenea, restricții privind transferul de date către țări terțe pentru a proteja interesul public.

(25)

Organismele din sectorul public ar trebui să poată percepe taxe pentru reutilizarea datelor, dar ar trebui, de asemenea, să poată permite reutilizarea contra unei taxe reduse sau gratuit, de exemplu pentru anumite categorii de reutilizări, cum ar fi reutilizarea necomercială sau în scopuri de cercetare științifică, sau reutilizarea de către IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, societatea civilă și instituțiile culturale, astfel încât să încurajeze o astfel de reutilizare pentru a stimula cercetarea și inovarea și pentru a sprijini întreprinderile care reprezintă o sursă importantă de inovare și care, de regulă, întâmpină dificultăți în colectarea datelor relevante, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În acest context specific, scopurile cercetării științifice ar trebui înțelese ca incluzând orice tip de scop legat de cercetare, indiferent de structura organizatorică sau financiară a instituției de cercetare în cauză, cu excepția cercetării efectuate de o întreprindere în vederea dezvoltării, îmbunătățirii sau optimizării produselor sau serviciilor. Aceste taxe ar trebui să fie transparente, nediscriminatorii și limitate la costurile necesare suportate și nu ar trebui să restrângă concurența. Ar trebui făcută publică o listă a categoriilor de reutilizatori cărora li se aplică o taxă redusă sau nu li se aplică taxe, împreună cu criteriile utilizate pentru stabilirea listei respective.

(26)

Pentru a încuraja reutilizarea categoriilor specifice de date deținute de organismele din sectorul public, statele membre ar trebui să instituie un punct unic de informare cu rol de interfață pentru reutilizatorii care doresc să reutilizeze datele respective. Acesta ar trebui să aibă un mandat transsectorial și să completeze, dacă este necesar, acordurile la nivel sectorial. Punctul unic de informare ar trebui să se poată baza pe mijloace automatizate atunci când transmite cereri de informații sau cereri de reutilizare. În procesul de transmitere ar trebui asigurată o supraveghere umană suficientă. În acest scop ar putea fi utilizate măsurile practice existente, cum ar fi portalurile de date deschise. Punctul unic de informare ar trebui să dispună de o listă de resurse care să conțină o prezentare generală a tuturor resurselor de date disponibile, inclusiv, dacă este cazul, acele resurse de date care sunt disponibile la punctele de informare sectoriale, regionale sau locale, cu informații relevante care să descrie datele disponibile. În plus, statele membre ar trebui să desemneze, să instituie sau să faciliteze instituirea unor organisme competente care să sprijine activitățile organismelor din sectorul public ce permit reutilizarea anumitor categorii de date protejate. Sarcinile acestora ar putea include acordarea accesului la date, în cazul în care acest lucru este prevăzut în dreptul sectorial al Uniunii sau în dreptul intern. Aceste organisme competente ar trebui să ofere asistență organismelor din sectorul public prin utilizarea de tehnici de ultimă generație, inclusiv în ceea ce privește modul optim de structurare și de stocare a datelor pentru a face datele ușor accesibile, în special prin interfețe de programare a aplicațiilor, precum și pentru a face datele interoperabile, transferabile și accesibile pentru căutare, ținând seama de cele mai bune practici în materie de prelucrare a datelor, precum și de orice standarde tehnice și de reglementare existente, precum și de cele mai bune practici în ceea ce privește mediile securizate de prelucrare a datelor, care să permită analiza datelor într-un mod care să protejeze confidențialitatea informațiilor.

Organismele competente ar trebui să acționeze în conformitate cu instrucțiunile primite de la organismul din sectorul public. O astfel de structură de asistență ar putea asista persoanele vizate și deținătorii de date în ceea ce privește gestionarea consimțământului sau a permisiunilor acordate cu privire la reutilizarea datelor, inclusiv a consimțământului și a permisiunii pentru anumite domenii de cercetare științifică, în conformitate cu standardele etice recunoscute pentru cercetarea științifică. Organismele competente nu ar trebui să aibă o funcție de supraveghere, care este rezervată autorităților de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților pentru protecția datelor, prelucrarea datelor ar trebui să fie efectuată sub responsabilitatea organismului din sectorul public responsabil de registrul care conține datele, care rămâne operatorul de date astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește datele cu caracter personal. Statele membre ar trebui să poată avea unul sau mai multe organisme competente, care ar putea acționa în sectoare diferite. Serviciile interne ale organismelor din sectorul public ar putea de asemenea acționa ca organisme competente. Un organism competent ar putea fi un organism din sectorul public care asistă alte organisme din sectorul public în ceea ce privește permiterea reutilizării datelor, după caz, sau un organism din sectorul public care permite el însuși reutilizarea. Asistența acordată altor organisme din sectorul public ar trebui să presupună informarea acestora, la cerere, cu privire la cele mai bune practici privind modul de îndeplinire a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi mijloacele tehnice de punere la dispoziție a unui mediu de prelucrare securizat sau mijloacele tehnice de asigurare a respectării vieții private și a confidențialității atunci când se oferă acces la reutilizarea datelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(27)

Se preconizează că serviciile de intermediere de date vor juca un rol-cheie în economia bazată pe date, în special în sprijinirea și promovarea practicilor de partajare voluntară a datelor între întreprinderi sau în facilitarea schimbului de date în contextul obligațiilor stabilite de dreptul Uniunii sau de dreptul intern. Acestea ar putea deveni un instrument de facilitare a schimbului unor volume substanțiale de date relevante. Furnizorii de servicii de intermediere de date, printre care se pot număra și organisme din sectorul public, care oferă servicii ce conectează diferiții actori au potențialul de a contribui la punerea în comun eficientă a datelor, precum și la facilitarea partajării bilaterale de date. Serviciile specializate de intermediere de date care sunt independente de persoanele vizate, de deținătorii de date și de utilizatorii de date ar putea avea un rol de facilitare în apariția unor noi ecosisteme bazate pe date independente de orice jucător cu o putere semnificativă pe piață, permițând în același timp accesul nediscriminatoriu al întreprinderilor de toate dimensiunile, în special al IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate cu mijloace financiare, juridice sau administrative limitate, la economia bazată pe date. Acest lucru va fi deosebit de important în contextul instituirii unor spații europene comune ale datelor, și anume a unor cadre interoperabile specifice scopului sau sectorului sau transsectoriale de standarde și practici comune pentru a partaja sau a prelucra în comun date pentru dezvoltarea de noi produse și servicii, pentru cercetarea științifică sau pentru inițiative ale societății civile. Serviciile de intermediere de date ar putea include partajarea bilaterală sau multilaterală de date sau crearea de platforme sau de baze de date care permit partajarea sau utilizarea în comun a datelor, precum și instituirea unei infrastructuri specifice pentru punerea în legătură a persoanelor vizate și a deținătorilor de date cu utilizatorii de date.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să reglementeze serviciile care vizează stabilirea de relații comerciale în scopul partajării de date între un număr nedeterminat de persoane vizate și deținători de date, pe de o parte, și utilizatorii de date, pe de altă parte, prin mijloace tehnice, juridice sau de altă natură, inclusiv în scopul exercitării drepturilor persoanelor vizate în ceea ce privește datele cu caracter personal. Dacă întreprinderile sau alte entități oferă mai multe servicii legate de date, numai activitățile care privesc în mod direct furnizarea de servicii de intermediere de date ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament. Furnizarea de software de stocare, analiză, schimb de date în cloud, browsere web, module de extensie (plug-ins) pentru browser sau servicii de e-mail nu ar trebui să fie considerată ca fiind o furnizare de servicii de intermediere de date în înțelesul prezentului regulament, cu condiția ca aceste servicii să ofere numai instrumente tehnice persoanelor vizate sau deținătorilor de date pentru a partaja date cu alte persoane, dar oferirea respectivelor instrumente nu urmărește a stabili o relație comercială între deținătorii de date și utilizatorii de date și nici nu permite furnizorului de servicii de intermediere de date să obțină informații privind stabilirea de relații comerciale în scopul partajării de date. Printre exemplele de servicii de intermediere de date se numără piețele de date pe care întreprinderile ar putea pune datele la dispoziția altora, orchestratorii ecosistemelor de partajare de date care sunt deschise tuturor părților interesate, de exemplu în contextul spațiilor europene comune ale datelor, precum și rezervele de date stabilite în comun de mai multe persoane fizice sau juridice cu intenția de a acorda tuturor părților interesate o licență pentru utilizarea unei astfel de rezerve de date, astfel încât toți participanții care contribuie la rezervele de date să primească o recompensă pentru contribuția lor.

Din acestea ar fi excluse serviciile care obțin date de la deținătorii de date și agregă, îmbogățesc sau transformă datele în scopul adăugării unei valori substanțiale și acordă licențe utilizatorilor de date pentru utilizarea datelor rezultate, fără a stabili o relație comercială între deținătorii de date și utilizatorii de date. Ar fi excluse de asemenea serviciile care sunt utilizate exclusiv de un singur deținător de date pentru a permite utilizarea datelor deținute de respectivul deținător de date sau care sunt utilizate de mai multe persoane juridice dintr-un grup închis, inclusiv relațiile de furnizare sau de clientelă sau colaborările stabilite prin contract, în special cele care au ca obiectiv principal asigurarea funcționalităților obiectelor și dispozitivelor conectate la internetul obiectelor.

(29)

Serviciile care se axează pe intermedierea de conținut protejat prin drepturi de autor, cum ar fi prestatorii de servicii online de partajare de conținut astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 6 din Directiva (UE) 2019/790, nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Furnizorii de sisteme centralizate de raportare astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) punctul 35 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (27) și prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi în sensul articolului 4 punctul 19 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (28) nu ar trebui considerați ca fiind furnizori de servicii de intermediere de date în sensul prezentului regulament. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice serviciilor oferite de organismele din sectorul public pentru a facilita reutilizarea datelor protejate deținute de organisme din sectorul public în conformitate cu prezentul regulament sau utilizarea oricăror alte date, în măsura în care respectivele servicii nu vizează stabilirea de relații comerciale. Organizațiile de promovare a altruismului în materie de date reglementate de prezentul regulament nu ar trebui să fie considerate ca oferind servicii de intermediere de date, cu condiția ca serviciile respective să nu stabilească o relație comercială între potențialii utilizatori de date, pe de o parte, și persoanele vizate și deținătorii de date care pun datele la dispoziție în scopuri altruiste, pe de altă parte. Alte servicii care nu vizează stabilirea de relații comerciale, cum ar fi depozitele de date care vizează să permită reutilizarea datelor provenite din cercetarea științifică în conformitate cu principiile accesului liber, nu ar trebui să fie considerate ca fiind servicii de intermediere de date în înțelesul prezentului regulament.

(30)

O categorie specifică de servicii de intermediere de date include furnizorii de servicii care își oferă serviciile persoanelor vizate. Acești furnizori de servicii de intermediere de date urmăresc să consolideze capacitatea de acțiune a persoanelor vizate și, în special, controlul exercitat de persoanele fizice asupra datelor care le privesc. Astfel de furnizori ar ajuta persoanele fizice să își exercite drepturile în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, în special în ceea ce privește darea și retragerea consimțământului lor pentru prelucrarea datelor, dreptul de acces la propriile date, dreptul la rectificarea datelor cu caracter personal inexacte, dreptul de ștergere sau dreptul „de a fi uitat”, dreptul de a restricționa prelucrarea și dreptul la portabilitatea datelor, care permite persoanelor vizate să își transfere datele cu caracter personal de la un operator de date la altul. În acest context, este important ca modelul de lucru al acestor furnizori să garanteze că nu există stimulente inadecvate care să încurajeze persoanele fizice să utilizeze astfel de servicii pentru a pune la dispoziție pentru prelucrare mai multe date care le privesc decât ceea ce ar fi în propriul lor interes. S-ar putea recurge la consilierea persoanelor fizice cu privire la posibilele utilizări ale datelor lor și la verificarea faptului că utilizatorii dau dovadă de diligența necesară înainte de a le permite să contacteze persoanele vizate, pentru a evita practicile frauduloase. În anumite situații, ar putea fi de dorit să se reunească date reale într-un spațiu al datelor cu caracter personal, astfel încât prelucrarea să poată avea loc în spațiul respectiv fără ca datele cu caracter personal să fie transmise unor terți, pentru a maximiza protecția datelor cu caracter personal și a vieții private. Astfel de spații ale datelor cu caracter personal ar putea conține date cu caracter personal statice, cum ar fi numele, adresa sau data nașterii, precum și date dinamice pe care le generează o persoană fizică, de exemplu prin utilizarea unui serviciu online sau a unui obiect conectat la internetul obiectelor. Acestea ar putea fi utilizate, de asemenea, pentru a stoca informații de identitate verificate cum ar fi numărul pașaportului sau informații privind securitatea socială, precum și acreditări cum ar fi permisul de conducere, diplomele sau informațiile privind contul bancar.

(31)

Cooperativele de date urmăresc să atingă o serie de obiective, în special să consolideze poziția persoanelor fizice în ceea ce privește luarea de decizii în cunoștință de cauză înainte de a-și da consimțământul pentru utilizarea datelor, influențând clauzele și condițiile organizațiilor utilizatorilor de date aferente utilizării datelor într-un mod care oferă variante mai bune membrilor individuali ai grupului sau găsind eventual soluții la pozițiile divergente ale membrilor individuali ai unui grup cu privire la modul în care pot fi utilizate datele atunci când acestea se referă la mai multe persoane vizate din cadrul grupului respectiv. În acest context, este important să se recunoască faptul că drepturile în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sunt drepturi cu caracter personal ale persoanei vizate și că persoanele vizate nu pot renunța la aceste drepturi. Cooperativele de date ar putea oferi, de asemenea, un mijloc util întreprinderilor unipersonale și IMM-urilor care, în ceea ce privește cunoștințele legate de partajarea de date, sunt adesea comparabile cu persoanele fizice.

(32)

Pentru a spori încrederea în astfel de servicii de intermediere de date, în special în ceea ce privește utilizarea datelor și respectarea condițiilor impuse de persoanele vizate și de deținătorii de date, este necesar să se creeze un cadru de reglementare la nivelul Uniunii care să stabilească cerințe extrem de armonizate legate de furnizarea fiabilă a unor astfel de servicii de intermediere de date și care să fie pus în aplicare de autoritățile competente. Respectivul cadru va contribui la asigurarea unui control mai bun al accesului la datele proprii și al utilizării acestora din partea persoanelor vizate și a deținătorilor de date, precum și a utilizatorilor de date, în conformitate cu dreptul Uniunii. De asemenea, Comisia ar putea încuraja și facilita elaborarea de coduri de conduită la nivelul Uniunii, implicând părțile interesate relevante, în special în ceea ce privește interoperabilitatea. Atât în situațiile în care partajarea de date are loc în contextul relațiilor dintre întreprinderi, cât și în contextul relațiilor dintre întreprinderi și consumatori, furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să ofere o modalitate nouă, „europeană”, de guvernanță a datelor, prin asigurarea unei separări în economia bazată pe date între furnizarea, intermedierea și utilizarea datelor. Furnizorii de servicii de intermediere de date ar putea pune la dispoziție, de asemenea, o infrastructură tehnică specifică pentru interconectarea persoanelor vizate și a deținătorilor de date cu utilizatorii de date. În această privință, este deosebit de important ca această infrastructură să fie concepută astfel încât IMM-urile și întreprinderile nou-înființate să nu se confrunte cu obstacole tehnice sau de altă natură în calea participării lor la economia bazată pe date.

Furnizorilor de servicii de intermediere de date ar trebui să li se permită să ofere instrumente și servicii specifice suplimentare deținătorilor de date sau persoanelor vizate în scopul specific al facilitării schimbului de date, cum ar fi stocarea temporară, organizarea, conversia, anonimizarea și pseudonimizarea. Respectivele instrumente și servicii ar trebui să fie utilizate numai la cererea explicită sau cu aprobarea explicită a deținătorului de date sau a persoanei vizate, iar instrumentele terților oferite în acest context nu ar trebui să utilizeze datele în alte scopuri. În același timp, furnizorilor de servicii de intermediere de date ar trebui să li se permită să adapteze datele care fac obiectul schimburilor pentru a îmbunătăți gradul de utilizare a datelor de către utilizatorul de date, dacă acesta dorește acest lucru, sau pentru a crește interoperabilitatea, de exemplu prin transformarea datelor în formate speciale.

(33)

Este important să se faciliteze un mediu competitiv pentru partajarea de date. Un element-cheie prin care să se sporească încrederea și controlul deținătorilor de date, ale persoanelor vizate și ale utilizatorilor de date în cadrul serviciilor de intermediere de date este neutralitatea furnizorilor de servicii de intermediere de date în ceea ce privește datele care fac obiectul schimburilor între deținătorii de date sau persoanele vizate și utilizatorii de date. Prin urmare, este necesar ca furnizorii de servicii de intermediere de date să acționeze numai ca intermediari în cadrul tranzacțiilor și să nu utilizeze datele care fac obiectul schimburilor în niciun alt scop. Condițiile comerciale, inclusiv stabilirea prețurilor pentru prestarea serviciilor de intermediere de date nu ar trebui să depindă de faptul că un potențial deținător sau utilizator de date utilizează alte servicii, inclusiv stocarea, analiza, inteligența artificială sau alte aplicații bazate pe date, furnizate de același furnizor de servicii de intermediere de date sau de o entitate conexă și, în cazul în care deținătorul sau utilizatorul de date utilizează astfel de alte servicii, de măsura în care face acest lucru. Acest lucru va necesita, de asemenea, o separare structurală între serviciul de intermediere de date și orice alte servicii furnizate, astfel încât să se evite conflictele de interese. Aceasta înseamnă că serviciul de intermediere de date ar trebui să fie furnizat prin intermediul unei persoane juridice care să fie distinctă de celelalte activități ale furnizorului respectiv de servicii de intermediere de date.

Cu toate acestea, furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să poată utiliza datele furnizate de deținătorul de date pentru îmbunătățirea serviciilor lor de intermediere de date. Furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să fie în măsură să pună la dispoziția deținătorilor de date, a persoanelor vizate sau a utilizatorilor de date propriile instrumente sau pe cele ale unor părți terțe în scopul facilitării schimbului de date, de exemplu instrumente pentru conversia sau organizarea datelor numai la cererea explicită sau cu aprobarea persoanei vizate sau a deținătorului datelor. Instrumentele părților terțe oferite în acest context nu ar trebui să utilizeze datele în alte scopuri decât cele legate de serviciile de intermediere de date. Furnizorii de servicii de intermediere de date care intermediază schimbul de date între persoane fizice în calitate de persoane vizate și persoane juridice în calitate de utilizatori de date ar trebui, în plus, să aibă o responsabilitate fiduciară față de persoanele fizice, pentru a se asigura că acestea acționează în interesul persoanelor vizate. Aspectele legate de răspunderea pentru toate prejudiciile materiale și morale care rezultă din orice comportament al furnizorului de servicii de intermediere de date ar putea fi abordate în contractul relevant, pe baza regimurilor naționale de răspundere.

(34)

Furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să ia măsuri rezonabile pentru a asigura interoperabilitatea în cadrul unui sector și între diferite sectoare pentru a asigura buna funcționare a pieței interne. Măsurile rezonabile ar putea include respectarea standardelor existente, utilizate în mod curent, în sectorul în care operează furnizorii de servicii de intermediere de date. Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să faciliteze elaborarea de standarde industriale suplimentare când este necesar. Furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să pună în aplicare în timp util măsurile de interoperabilitate între serviciile de intermediere de date adoptate de Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor.

(35)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligației furnizorilor de servicii de intermediere de date de a respecta Regulamentul (UE) 2016/679 și nici responsabilității autorităților de supraveghere de a asigura respectarea regulamentului respectiv. Dacă furnizorii de servicii de intermediere de date prelucrează date cu caracter personal, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere protecției datelor cu caracter personal. În cazul în care furnizorii de servicii de intermediere de date sunt operatori sau persoane împuternicite de operatori astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2016/679, aceștia au obligația de a respecta normele prevăzute de regulamentul respectiv.

(36)

Furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui să dispună de proceduri și măsuri pentru a aplica sancțiuni pentru practicile frauduloase sau abuzive în ceea ce privește părțile care solicită acces prin intermediul serviciilor lor de intermediere de date, inclusiv prin măsuri precum excluderea utilizatorilor de date care încalcă condițiile serviciului sau dreptul existent.

(37)

Furnizorii de servicii de intermediere de date ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a asigura respectarea dreptului concurenței și să dispună de proceduri în acest sens. Acest lucru este valabil în special în situațiile în care partajarea de date permite întreprinderilor să afle strategiile de piață ale concurenților lor existenți sau potențiali. Informațiile sensibile din punctul de vedere al concurenței includ, de regulă, informații privind datele clienților, prețurile viitoare, costurile de producție, cantitățile, cifrele de afaceri, vânzările sau capacitățile.

(38)

Ar trebui instituită o procedură de notificare pentru serviciile de intermediere de date, pentru a se asigura faptul că guvernanța datelor în cadrul Uniunii se bazează pe un schimb fiabil de date. Beneficiile unui mediu de încredere ar fi cel mai bine obținute prin impunerea unei serii de cerințe pentru furnizarea serviciilor de intermediere de date, dar fără a fi necesară o decizie sau un act administrativ explicit din partea autorității competente pentru furnizarea unor astfel de servicii. Procedura de notificare nu ar trebui să impună obstacole nejustificate pentru IMM-uri, întreprinderile nou-înființate și organizațiile societății civile și ar trebui să respecte principiul nediscriminării.

(39)

Pentru a sprijini furnizarea transfrontalieră eficace de servicii, ar trebui să i se solicite furnizorului de servicii de intermediere de date să trimită o notificare numai autorității competente pentru serviciile de intermediere de date din statul membru în care se află sediul său principal sau în care se află reprezentantul său legal. O astfel de notificare nu ar trebui să implice mai mult decât o simplă declarație privind intenția de a furniza astfel de servicii și ar trebui completată numai prin furnizarea informațiilor prevăzute în prezentul regulament. După transmiterea notificării relevante, furnizorul de servicii de intermediere de date ar trebui să poată începe să își desfășoare activitatea în orice stat membru, fără alte obligații de notificare.

(40)

Procedura de notificare prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor suplimentare specifice pentru furnizarea de servicii de intermediere de date aplicabile prin intermediul dreptului sectorial.

(41)

Sediul principal al unui furnizor de servicii de intermediere de date în Uniune ar trebui să fie locul unde se află administrația centrală a acestuia în Uniune. Sediul principal al unui furnizor de servicii de intermediere de date în Uniune ar trebui să fie stabilit în conformitate cu criterii obiective și să implice exercitarea efectivă și reală a activităților de gestionare. Activitățile unui furnizor de servicii de intermediere de date ar trebui, de asemenea, să respecte dreptul intern al statului membru în care acesta își are sediul principal.

(42)

Pentru a se asigura respectarea de către furnizorii de serviciile de intermediere de date a prezentului regulament, aceștia ar trebui să aibă sediul lor principal în Uniune. În cazul în care un furnizor de servicii de intermediere de date care nu este stabilit în Uniune oferă servicii în cadrul Uniunii, acesta ar trebui să desemneze un reprezentant legal. Desemnarea unui reprezentant legal este necesară în asemenea cazuri, având în vedere că acești furnizori de servicii de intermediere de date manipulează date cu caracter personal, precum și date comerciale confidențiale, care necesită o monitorizare atentă a respectării de către furnizorii de servicii de intermediere de date a prezentului regulament. Pentru a stabili dacă un astfel de furnizor de servicii de intermediere de date oferă servicii în cadrul Uniunii, ar trebui să se stabilească dacă este evident că acesta intenționează să ofere servicii persoanelor din unul sau mai multe state membre. Simpla accesibilitate în Uniune a site-ului web sau a unei adrese de e-mail și a altor date de contact ale furnizorului de servicii de intermediere de date sau utilizarea unei limbi utilizate în general în țara terță în care este stabilit furnizorul de servicii de intermediere de date ar trebui considerată ca fiind insuficientă pentru a se stabili o astfel de intenție. Cu toate acestea, factori precum utilizarea unei limbi sau a unei monede utilizate în general în unul sau mai multe state membre cu posibilitatea de a comanda servicii în respectiva limbă sau menționarea unor utilizatori din Uniune ar putea conduce la concluzia că furnizorul de servicii de intermediere de date intenționează să ofere servicii în Uniune.

Un reprezentant legal desemnat ar trebui să acționeze în numele furnizorului de servicii de intermediere de date, iar autoritățile competente pentru serviciile de intermediere de date ar trebui să poată aborda reprezentantul legal în plus sau în locul unui furnizor de servicii de intermediere de date, inclusiv în cazul unei încălcări, pentru a iniția proceduri de asigurare a respectării legii împotriva unui furnizor de servicii de intermediere de date care nu se conformează prevederilor legale și care nu este stabilit în Uniune. Reprezentantul legal ar trebui să fie desemnat printr-un mandat scris al furnizorului de servicii de intermediere de date pentru a acționa în numele acestuia în privința obligațiilor care îi revin acestuia în temeiul prezentului regulament.

(43)

Pentru a ajuta persoanele vizate și deținătorii de date să identifice cu ușurință furnizorii de servicii de intermediere de date recunoscuți în Uniune și, prin urmare, să își sporească încrederea în aceștia, ar trebui creat un logo comun care să poată fi recunoscut în întreaga Uniune, în plus față de eticheta de „furnizor de servicii de intermediere de date recunoscut în Uniune”.

(44)

Autoritățile competente pentru serviciile de intermediere de date desemnate să monitorizeze conformarea furnizorilor de servicii de intermediere de date cu cerințele prezentului regulament ar trebui alese pe baza capacității și a expertizei lor în ceea ce privește partajarea de date orizontală sau sectorială. Acestea ar trebui să fie independente de orice furnizor de servicii de intermediere de date, precum și transparente și imparțiale în îndeplinirea sarcinilor lor. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei identitatea respectivelor autorități competente pentru serviciile de intermediere de date. Atribuțiile și competențele autorităților competente pentru serviciile de intermediere de date nu ar trebui să aducă atingere competențelor autorităților de protecție a datelor. În special, pentru orice chestiune care necesită o evaluare a conformității cu Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea competentă pentru serviciile de intermediere de date ar trebui să solicite, după caz, avizul sau decizia autorității de supraveghere competente instituite în temeiul regulamentului respectiv.

(45)

Există un potențial ridicat pentru obiective de interes general în ceea ce privește utilizarea datelor puse la dispoziție în mod voluntar de către persoanele vizate pe baza consimțământului în cunoștință de cauză al acestora sau, în cazul în care este vorba de date fără caracter personal, puse la dispoziție de către deținătorii de date. Astfel de obiective ar include asistența medicală, combaterea schimbărilor climatice, îmbunătățirea mobilității, facilitarea dezvoltării, elaborării și difuzării de statistici oficiale, îmbunătățirea furnizării de servicii publice sau elaborarea politicilor publice. Sprijinul acordat cercetării științifice ar trebui de asemenea să fie luat în considerare ca fiind un obiectiv de interes general. Prezentul regulament ar trebui să urmărească să contribuie la crearea unor rezerve de date cu o dimensiune suficientă puse la dispoziție pe baza altruismului în materie de date pentru a permite analiza datelor și învățarea automată, inclusiv în întreaga Uniune. Pentru a atinge respectivul obiectiv, ar trebui ca statele membre să instituie măsuri de ordin organizațional sau tehnic, sau ambele, care ar facilita altruismul în materie de date. Astfel de măsuri ar putea include disponibilitatea unor instrumente ușor de utilizat pentru persoanele vizate sau deținătorii de date pentru a-și da consimțământul sau permisiunea pentru utilizarea altruistă a datelor lor, organizarea de campanii de sensibilizare sau un schimb structurat între autoritățile competente cu privire la modul în care politicile publice, cum ar fi îmbunătățirea traficului, sănătatea publică, combaterea schimbărilor climatice, beneficiază de pe urma altruismului în materie de date. În acest scop, statele membre ar trebui să poată institui politici naționale pentru altruismul în materie de date. Persoanele vizate ar trebui să poată primi compensații numai pentru costurile pe care le suportă pentru a-și pune datele la dispoziție pentru obiective de interes general.

(46)

Înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date și utilizarea etichetei de „organizație recunoscută în Uniune de promovare a altruismului în materie de date” se preconizează că vor conduce la crearea unor depozite de date. Înregistrarea într-un stat membru ar fi valabilă pe întreg teritoriul Uniunii și se preconizează că aceasta va facilita utilizarea transfrontalieră a datelor în cadrul Uniunii și apariția unor rezerve de date care să acopere mai multe state membre. Deținătorii de date și-ar putea acorda permisiunea cu privire la prelucrarea datelor lor fără caracter personal pentru o serie de scopuri care nu sunt stabilite la momentul acordării permisiunii. Respectarea de către astfel de organizații recunoscute de promovare a altruismului în materie de date a unui set de cerințe, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, ar trebui să confere încredere că datele puse la dispoziție în scopuri altruiste servesc un obiectiv de interes general. O astfel de încredere ar trebui să rezulte în special din faptul că locul de stabilire sau reprezentantul legal este în Uniune, precum și din cerința ca organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date să nu fie organizații cu scop lucrativ, din cerințele de transparență și din garanțiile specifice instituite pentru a proteja drepturile și interesele persoanelor vizate și ale întreprinderilor.

Alte garanții ar trebui să includă posibilitatea prelucrării datelor relevante într-un mediu de prelucrare securizat gestionat de organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date, mecanisme de supraveghere, precum consiliile sau comisiile de etică, inclusiv reprezentanți ai societății civile, pentru a se asigura că operatorul de date menține standarde înalte de etică științifică și de protecție a drepturilor fundamentale, mijloace tehnice eficace și clar comunicate de retragere sau de modificare a consimțământului în orice moment, pe baza obligațiilor de informare ale persoanelor împuternicite de către operatori în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, precum și mijloace prin care persoanele vizate să rămână informate cu privire la utilizarea datelor pe care le-au pus la dispoziție. Înregistrarea ca organizație recunoscută de promovare a altruismului în materie de date nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea activităților de altruism în materie de date. Comisia ar trebui, prin intermediul actelor delegate, să elaboreze un cadru de reglementare în strânsă cooperare cu organizațiile de promovare a altruismului în materie de date și cu părțile interesate relevante. Respectarea cadrului de reglementare respectiv ar trebui să fie o cerință în vederea înregistrării ca organizații recunoscute de promovare a altruismului în materie de date.

(47)

Pentru a ajuta persoanele vizate și deținătorii de date să identifice cu ușurință organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date și, prin urmare, să își sporească încrederea în acestea, ar trebui creat un logo comun care să poată fi recunoscut în întreaga Uniune. Logoul comun ar trebui să fie însoțit de un cod QR cu un link către registrul public al Uniunii cu organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date.

(48)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere înființării, organizării și funcționării entităților care urmăresc să se implice în activități bazate pe altruismul în materie de date în temeiul dreptului intern și se bazează pe cerințele dreptului intern de a funcționa în mod legal într-un stat membru ca organizație fără scop lucrativ.

(49)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere înființării, organizării și funcționării entităților care se angajează în partajarea de date și de conținut pe baza licențelor deschise, altele decât organismele din sectorul public, contribuind astfel la crearea unor resurse comune, disponibile pentru toți. Printre acestea ar trebui să se numere platformele colaborative deschise de partajare a cunoștințelor și registrele științifice și academice cu acces deschis, platformele de dezvoltare de software cu sursă deschisă și platformele cu acces deschis de agregare de conținut.

(50)

Organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date ar trebui să poată colecta date relevante direct de la persoane fizice și juridice sau să prelucreze date colectate de alte persoane. Prelucrarea datelor colectate ar putea fi efectuată de către organizațiile de promovare a altruismului în materie de date în scopuri pe care le stabilesc ele însele sau, după caz, ar putea permite prelucrarea de către terți în respectivele scopuri. În cazul în care organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date sunt operatori sau persoane împuternicite de operatori astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/679, acestea ar trebui să respecte regulamentul respectiv. De regulă, altruismul în materie de date s-ar baza pe consimțământul persoanelor vizate în înțelesul articolului 6 alineatul (1) litera (a) și al articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679, consimțământ care ar trebui să fie în conformitate cu cerințele privind consimțământul legal în conformitate cu articolele 7 și 8 din regulamentul respectiv. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, scopurile legate de cercetarea științifică ar putea fi sprijinite prin exprimarea consimțământului pentru anumite domenii de cercetare științifică atunci când sunt respectate standardele etice recunoscute pentru cercetarea științifică sau doar pentru anumite domenii de cercetare sau părți ale proiectelor de cercetare. Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679 prevede că prelucrarea ulterioară în scopuri de cercetare științifică sau istorică ori în scopuri statistice nu ar trebui să fie considerată incompatibilă cu scopurile inițiale, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. În cazul datelor fără caracter personal, limitările de utilizare ar trebui să se regăsească în permisiunea acordată de deținătorul de date.

(51)

Autoritățile competente pentru înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date desemnate să monitorizeze respectarea de către organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date a cerințelor prezentului regulament ar trebui alese pe baza capacității și a expertizei lor. Acestea ar trebui să fie independente de orice organizație de promovare a altruismului în materie de date, precum și transparente și imparțiale în îndeplinirea sarcinilor lor. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei identitatea respectivelor autorități competente pentru înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date. Atribuțiile și competențele autorităților competente pentru înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date nu ar trebui să aducă atingere competențelor autorităților de protecție a datelor. În special, pentru orice chestiune care necesită o evaluare a conformității cu Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea competentă pentru înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date ar trebui să solicite, după caz, avizul sau decizia autorității de supraveghere competente instituite în temeiul regulamentului respectiv.

(52)

Pentru a promova încrederea și a spori securitatea juridică și ușurința de utilizare în ceea ce privește procesul de acordare și retragere a consimțământului, în special în contextul cercetării științifice și al utilizării statistice a datelor puse la dispoziție în mod altruist, ar trebui elaborat și utilizat un formular european de consimțământ privind altruismul în materie de date în contextul partajării altruiste de date. Un astfel de formular ar trebui să contribuie la creșterea transparenței pentru persoanele vizate cu privire la faptul că datele lor vor fi accesate și utilizate în conformitate cu consimțământul exprimat și, de asemenea, cu respectarea deplină a normelor de protecție a datelor. Acesta ar trebui, de asemenea, să faciliteze acordarea și retragerea consimțământului și să fie utilizat pentru a simplifica acțiunile bazate pe altruismul în materie de date realizate de întreprinderi și pentru a oferi un mecanism care să le permită acestora să își retragă permisiunea de a utiliza datele. Pentru a ține seama de particularitățile fiecărui sector în parte, inclusiv din perspectiva protecției datelor, formularul european de consimțământ privind altruismul în materie de date ar trebui să utilizeze o abordare modulară care permite personalizarea pentru sectoare specifice și scopuri diferite.

(53)

Pentru a pune în aplicare cu succes cadrul de guvernanță a datelor, ar trebui înființat un Comitet european pentru inovare în domeniul datelor, sub forma unui grup de experți. Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să fie format din reprezentanți ai autorităților competente pentru serviciile de intermediere de date și ai autorităților competente pentru înregistrarea organizațiilor recunoscute de promovare a altruismului în materie de date din toate statele membre, ai Comitetului european pentru protecția datelor, ai Autorității Europene pentru Protecția Datelor, ai Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA), ai Comisiei, din reprezentantul UE pentru IMM-uri sau un reprezentant numit de rețeaua reprezentanților pentru IMM-uri și din alți reprezentanți ai organismelor relevante din sectoare specifice, precum și ai organismelor care dețin cunoștințe de specialitate specifice. Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să fie format dintr-o serie de subgrupuri, inclusiv un subgrup pentru implicarea părților interesate, compus din reprezentanți ai industriei, cum ar fi din domeniul sănătății, al mediului, al agriculturii, al transporturilor, al energiei, al industriei prelucrătoare industriale, al mass-media, al sectoarelor culturale și creative și din domeniul statisticii, precum și din reprezentanți din domeniul cercetării, ai mediului universitar, ai societății civile, ai organizațiilor de standardizare, ai spațiilor europene comune relevante ale datelor și ai altor părți interesate relevante și părți terțe, printre altele organismele cu expertiză specifică, cum ar fi institutele naționale de statistică.

(54)

Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să asiste Comisia în coordonarea practicilor și politicilor naționale cu privire la subiectele reglementate de prezentul regulament și în sprijinirea utilizării datelor transsectoriale prin aderarea la principiile Cadrului european de interoperabilitate și prin utilizarea standardelor și a specificațiilor europene și internaționale, inclusiv prin intermediul platformei multipartite a UE pentru standardizarea în domeniul TIC, al vocabularelor de bază și al componentelor MIE și ar trebui să țină seama de activitatea de standardizare care are loc în sectoare sau domenii specifice. Lucrările privind standardizarea tehnică ar putea include identificarea priorităților pentru elaborarea de standarde și stabilirea și menținerea unui set de standarde tehnice și juridice pentru transmiterea datelor între două medii de prelucrare care să permită organizarea spațiilor de date, în special pentru a clarifica care standarde și practici sunt intersectoriale și care sunt sectoriale și pentru a stabili o distincție între acestea. Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să coopereze cu organismele, rețelele sau grupurile sectoriale de experți existente sau cu alte organizații transsectoriale care se ocupă de reutilizarea datelor. În ceea ce privește altruismul în materie de date, Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să asiste Comisia la elaborarea formularului de consimțământ privind altruismul în materie de date, în consultare cu Comitetul european pentru protecția datelor. Prin propunerea de orientări privind spațiile europene comune ale datelor, Comitetul european pentru inovare în domeniul datelor ar trebui să sprijine dezvoltarea unei economii europene a datelor care să funcționeze pe baza acestor spații ale datelor, așa cum se prevede în strategia europeană privind datele.

(55)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Discrepanțele mari dintre normele privind sancțiunile ar putea duce la denaturarea concurenței pe piața unică digitală. Armonizarea unor astfel de norme ar putea fi benefică în această privință.

(56)

Pentru a asigura aplicarea eficientă a prezentului regulament și pentru a se asigura că furnizorii de servicii de intermediere de date și entitățile care doresc să se înregistreze ca organizații recunoscute de promovare a altruismului în materie de date pot accesa și finaliza procedurile de notificare și înregistrare în întregime online și la nivel transfrontalier, astfel de proceduri ar trebui să fie oferite prin intermediul portalului digital unic instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (29). Respectivele proceduri ar trebui adăugate la lista procedurilor incluse în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1724.

(57)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/1724 ar trebui să fie modificat în consecință.

(58)

Pentru a asigura eficacitatea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în scopul completării prezentului regulament, prin stabilirea unor condiții speciale aplicabile transferurilor către țări terțe ale anumitor categorii de date fără caracter personal considerate extrem de sensibile în acte legislative specifice ale Uniunii și prin stabilirea unui cadru de reglementare pentru organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date, pe care aceste organizații trebuie să îl respecte, care să prevadă cerințe de informare, tehnice și de securitate, precum și foi de parcurs referitoare la comunicare și standarde de interoperabilitate. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (30). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(59)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a oferi asistență organismelor din sectorul public și reutilizatorilor în vederea respectării condițiilor de reutilizare prevăzute în prezentul regulament prin stabilirea de clauze contractuale tip pentru transferul de date fără caracter personal către țări terțe de către reutilizatori, pentru a declara că dispozițiile juridice, de supraveghere și de asigurare a respectării legii dintr-o țară terță sunt echivalente cu protecția asigurată în temeiul dreptului Uniunii, pentru a elabora logoul comun pentru furnizorii de servicii de intermediere de date și logoul comun pentru organizațiile recunoscute de promovare a altruismului în materie de date și pentru a stabili și a elabora formularul european de consimțământ privind altruismul în materie de date. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(60)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor privind concurența, în special articolelor 101 și 102 din TFUE. Măsurile prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie utilizate pentru a restrânge concurența într-un mod care să contravină TFUE. Este vorba în special de normele privind schimbul de informații sensibile din punctul de vedere al concurenței între concurenții existenți sau potențiali prin intermediul serviciilor de intermediere de date.

(61)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și au emis avizul lor la 10 martie 2021.

(62)

Prezentul regulament folosește ca principii călăuzitoare respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la respectarea vieții private, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la proprietate și integrarea persoanelor cu handicap. În ceea ce privește acest din urmă aspect, organismele din sectorul public și serviciile prevăzute în prezentul regulament ar trebui, după caz, să respecte Directivele (UE) 2016/2102 (32) și (UE) 2019/882 (33) ale Parlamentului European și ale Consiliului. În plus, ar trebui să se țină seama de proiectarea universală în contextul tehnologiei informației și comunicațiilor, care reprezintă efortul conștient și sistematic de a aplica în mod proactiv principiile, metodele și instrumentele de promovare a proiectării universale a tehnologiilor informatice, inclusiv a tehnologiilor bazate pe internet, evitând astfel necesitatea unor adaptări a posteriori sau a proiectării specializate.

(63)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume reutilizarea, în cadrul Uniunii, a anumitor categorii de date deținute de organismele din sectorul public, precum și instituirea unui cadru de notificare și supraveghere pentru furnizarea de servicii de intermediere de date, a unui cadru pentru înregistrarea voluntară a entităților care pun datele la dispoziție în scopuri altruiste și a unui cadru pentru înființarea unui Comitet european pentru inovare în domeniul datelor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(1)

În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (denumită în continuare „Pactul verde european”), Comisia a prezentat o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care obiectivul privind neutralitatea climatică să fie realizat cel târziu până în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 - investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, Comisia a propus creșterea țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la cel puțin 55 % până în 2030. Acest obiectiv ambițios a fost aprobat de către Consiliul European la 11 decembrie 2020, iar evaluarea impactului care însoțește comunicarea respectivă confirmă faptul că mixul energetic al viitorului va fi foarte diferit de cel actual și subliniază necesitatea de a analiza și, dacă este necesar, de a revizui legislația privind energia. Investițiile actuale în infrastructura energetică sunt evident insuficiente pentru a transforma și a construi infrastructura energetică a viitorului. Aceasta înseamnă, de asemenea, că este necesar să existe infrastructura pentru a sprijini tranziția energetică europeană, inclusiv electrificarea rapidă, extinderea producției de energie electrică din surse regenerabile și obținute fără utilizarea combustibililor fosili, utilizarea sporită a gazelor din surse regenerabile și obținute cu emisii scăzute de carbon, integrarea sistemului energetic și o mai amplă adoptare a soluțiilor inovatoare.

(2)

În contextul nivelului de ambiție crescut al Uniunii, consacrat în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și în Pactul verde european, va fi realizată o revizuire a actualei ținte obligatorii la nivelul Uniunii privind energia din surse regenerabile pentru 2030 de cel puțin 32 % din consumul final de energie și a țintei principale la nivelul Uniunii privind eficiența energetică de cel puțin 32,5 %.

(3)

Acordul de la Paris adoptat în contextul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (5) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), stabilește un obiectiv pe termen lung de menținere a creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, subliniind importanța adaptării la efectele negative ale schimbărilor climatice și a asigurării coerenței fluxurilor de finanțare cu o traiectorie către o dezvoltare cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice. La data de 12 decembrie 2019, Consiliul European a aprobat obiectivul de a realiza o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) stabilește linii directoare referitoare la dezvoltarea rapidă și realizarea promptă a interoperabilității coridoarelor și domeniilor prioritare privind infrastructura energetică transeuropeană, în scopul realizării obiectivelor de politică energetică din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), al asigurării funcționării pieței interne a energiei, a siguranței alimentării cu energie și a unor piețe competitive ale energiei în Uniune, precum și în scopul promovării eficienței energetice și economisirii energiei, al dezvoltării de forme noi de energie din surse regenerabile, precum și al promovării interconectării rețelelor energetice. Regulamentul (UE) nr. 347/2013 instituie un cadru în care statele membre și părțile interesate relevante să colaboreze într-o structură regională pentru a dezvolta rețele energetice mai bine conectate, cu scopul de a conecta regiunile în prezent izolate de piețele energetice europene, de a consolida interconexiunile transfrontaliere existente și de a promova noi astfel de interconexiuni, precum și de a contribui la integrarea energiei din surse regenerabile. Prin urmărirea acelor obiective, Regulamentul (UE) nr. 347/2013 contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și aduce beneficii întregii Uniuni din punctul de vedere al competitivității și coeziunii economice, sociale și teritoriale.

(5)

Evaluarea Regulamentului (UE) nr. 347/2013 a arătat în mod clar că acest cadru a îmbunătățit în mod eficace integrarea rețelelor statelor membre, a stimulat comerțul cu energie și, prin urmare, a contribuit la competitivitatea Uniunii. Proiectele de interes comun în domeniul energiei electrice și al gazelor au contribuit în mod semnificativ la siguranța alimentării. În ceea ce privește gazele, infrastructura este în prezent mai bine conectată, iar reziliența alimentării s-a îmbunătățit substanțial din 2013. Cooperarea regională în cadrul grupurilor regionale și prin alocarea transfrontalieră a costurilor este un factor important pentru implementarea proiectelor. Cu toate acestea, în multe cazuri, alocarea transfrontalieră a costurilor nu a avut ca rezultat reducerea deficitului de finanțare a proiectelor, așa cum s-a urmărit. Deși majoritatea procedurilor de autorizare au fost scurtate, în unele cazuri procesul este încă îndelungat. Asistența financiară din partea Mecanismului pentru Interconectarea Europei, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) a fost un factor important, deoarece granturile pentru studii au ajutat proiectele să reducă riscurile în primele stadii ale dezvoltării, în timp ce granturile pentru lucrări au sprijinit proiectele care abordează principalele blocaje, pe care finanțarea de pe piață nu le-a putut aborda în mod suficient.

(6)

În Rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la revizuirea liniilor directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene (8), Parlamentul European a solicitat o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 347/2013, care să țină seama mai ales de țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030, precum și de obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 și de principiul „eficiența energetică înainte de toate”.

(7)

Politica privind rețelele energetice transeuropene este un instrument central pentru dezvoltarea unei piețe interne a energiei și necesar pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european. Pentru a atinge niveluri mai ridicate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, Europa va avea nevoie de un sistem energetic mai integrat, care să se bazeze pe niveluri mai ridicate de electrificare bazată pe surse suplimentare regenerabile și cu emisii scăzute de carbon și pe decarbonizarea sectorului gazelor. Politica privind rețelele energetice transeuropene poate asigura că dezvoltarea infrastructurii energetice a Uniunii sprijină tranziția energetică necesară către neutralitatea climatică, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” și cu neutralitatea tehnologică, luând totodată în considerare potențialul de reducere a emisiilor în utilizarea finală. De asemenea, aceasta poate asigura interconexiunile, securitatea energetică, integrarea piețelor și a sistemelor și concurența în beneficiul tuturor statelor membre, precum și energia la un preț accesibil pentru gospodării și întreprinderi.

(8)

Deși obiectivele Regulamentului (UE) nr. 347/2013 își mențin în mare parte valabilitatea, cadrul actual privind rețelele energetice transeuropene nu reflectă încă pe deplin modificările preconizate ale sistemului energetic care vor rezulta din noul context politic, mai ales din țintele actualizate ale Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și din obiectivul privind neutralitatea climatică până în 2050 din cadrul Pactului verde european. Prin urmare, printre alte aspecte, atât obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice, cât și cele de adaptare la acestea trebuie să se reflecte în mod adecvat în cadrul revizuit privind rețelele energetice transeuropene. Pe lângă noul context politic și noile obiective politice, dezvoltarea tehnologică a fost rapidă în ultimul deceniu. Dezvoltarea respectivă ar trebui să fie luată în considerare în categoriile de infrastructuri energetice care fac obiectul prezentului regulament, în criteriile de selecție a proiectelor de interes comun, precum și în coridoarele și în domeniile prioritare. Totodată, dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie și structurii generale a aprovizionării sale cu energie, în conformitate cu articolul 194 din TFUE.

(9)

Directivele 2009/73/CE (9) și (UE) 2019/944 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului prevăd o piață internă a energiei. Deși s-au înregistrat progrese semnificative în finalizarea respectivei piețe, se mai pot aduce optimizări printr-o mai bună utilizare a infrastructurii energetice existente, prin integrarea unor cantități tot mai mari de energie din surse regenerabile și prin integrarea sistemului.

(10)

Infrastructura energetică a Uniunii ar trebui modernizată pentru a preveni defecțiunile tehnice și a spori rezistența acesteia în fața unor astfel de defecțiuni, a dezastrelor naturale sau provocate de om, a efectelor adverse ale schimbărilor climatice și a amenințărilor la adresa securității, în special în ceea ce privește infrastructurile critice europene, în temeiul Directivei 2008/114/CE a Consiliului (11).

(11)

Infrastructura energetică a Uniunii ar trebui să fie rezilientă la efectele inevitabile care se preconizează că vor fi create de schimbările climatice în Europa, în ciuda eforturilor de atenuare. Din acest motiv, este esențială intensificarea eforturilor în materie de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, de consolidare a rezilienței, de prevenire a dezastrelor și de pregătire în caz de dezastre.

(12)

Procesul de dezvoltare a infrastructurii energetice transeuropene ar trebui să țină seama, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic și când eficiența acestei abordări este maximă, de posibilitatea de a reconfigura infrastructura și echipamentele existente.

(13)

Siguranța alimentării, un motor principal al adoptării Regulamentului (UE) nr. 347/2013, a fost îmbunătățită în mod semnificativ prin proiecte de interes comun. În plus, evaluarea impactului realizată de Comisie, care însoțește comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, preconizează o reducere semnificativă a consumului de gaze naturale, deoarece menținerea aceleiași rate de utilizare a acestei resurse nu este compatibilă cu neutralitatea emisiilor de carbon. Pe de altă parte, se estimează că consumul de biogaz, de hidrogen din surse regenerabile și obținut cu emisii scăzute de carbon și de combustibili gazoși sintetici va crește semnificativ până în 2050. În ceea ce privește gazele, infrastructura este în prezent mai bine conectată, iar reziliența alimentării s-a îmbunătățit substanțial din 2013. Este necesar ca planificarea infrastructurii energetice să reflecte aceste schimbări în domeniul gazelor. Cu toate acestea, nu toate statele membre sunt încă conectate într-o măsură suficientă la rețeaua europeană de gaze, iar statele membre insulare, în special, se confruntă în continuare cu mari probleme în ceea ce privește siguranța alimentării și lipsa de acces la resurse energetice. Deși se preconizează că 78 % din proiectele din domeniul gazelor care sunt proiecte de interes comun vor deveni operabile până la sfârșitul anului 2025, o parte dintre acestea înregistrează întârzieri semnificative, inclusiv din cauza problemelor legate de autorizații. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze în mod negativ proiectele de interes comun care nu au fost încă finalizate la data intrării sale în vigoare. Prin urmare, drepturile și obligațiile decurgând din proiectele de interes comun incluse în cea de a cincea listă a proiectelor de interes comun a Uniunii stabilită în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013, în cazul cărora dosarul de cerere a fost acceptat în vederea examinării de către autoritatea competentă, ar trebui să fie menținute pentru o perioadă de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(14)

Importanța rețelelor electrice inteligente, care nu presupun întotdeauna traversarea unei frontiere fizice, în ceea ce privește realizarea obiectivelor în materie de politică energetică și climatică ale Uniunii a fost recunoscută în comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic” (denumită în continuare „Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic”). Criteriile pentru respectiva categorie ar trebui să fie simplificate, să includă evoluțiile tehnologice în ceea ce privește inovarea și aspectele digitale și ar trebui să permită integrarea sistemului energetic. În plus, ar trebui clarificat rolul inițiatorilor de proiecte. Având în vedere faptul că se preconizează o creștere semnificativă a cererii de energie din partea sectorului transporturilor, în special pentru vehiculele electrice destinate circulației pe autostrăzi și în zonele urbane, tehnologiile de rețele inteligente ar trebui să contribuie, la rândul lor, la îmbunătățirea sprijinului legat de rețelele energetice pentru reîncărcarea transfrontalieră de mare capacitate în vederea sprijinirii decarbonizării sectorului transporturilor.

(15)

Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic a subliniat, de asemenea, necesitatea unei planificări integrate a infrastructurii energetice la nivelul purtătorilor de energie, al infrastructurilor și al sectoarelor de consum. O astfel de integrare a sistemului începe de la punctul de plecare al aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate” și al adoptării unei abordări holistice la nivelul politicilor, care să depășească sectoarele individuale. Aceasta abordează, de asemenea, nevoile de decarbonizare ale sectoarelor în care reducerile sunt greu de realizat, cum ar fi anumite sectoare industriale sau moduri de transport unde electrificarea directă este, în prezent, dificil de aplicat din punct de vedere tehnic sau economic. Asemenea investiții includ hidrogenul și electrolizoarele, care înregistrează progrese în direcția implementării comerciale la scară largă. Comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020, intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (denumită în continuare „Strategia pentru hidrogen”) acordă prioritate producției de hidrogen din energia electrică din surse regenerabile, care este cea mai curată soluție și cea mai compatibilă cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică. Cu toate acestea, într-o fază de tranziție, sunt necesare alte forme de hidrogen obținut cu emisii scăzute de carbon pentru a decarboniza mai rapid producția existentă de hidrogen, punând accentul pe o gamă variată de tehnologii curate, precum și pentru a lansa o economie de scară.

(16)

În plus, în Strategia sa pentru hidrogen, Comisia a concluzionat că, pentru implementarea prevăzută a hidrogenului, o rețea de infrastructuri de mari dimensiuni pe care doar Uniunea și piața internă o pot oferi reprezintă un element important. În prezent, există o infrastructură specifică foarte limitată pentru transportul hidrogenului și pentru comerțul transfrontalier cu acesta sau pentru crearea unor văi ale hidrogenului. O asemenea infrastructură ar trebui să constea într-o cantitate semnificativă de active transformate din active bazate pe gazele naturale, completate de noi active dedicate hidrogenului. În plus, Strategia pentru hidrogen a stabilit un obiectiv strategic de creștere a capacității electrolizoarelor instalate la 40 de gigawați (GW) până în 2030, pentru a intensifica producția de hidrogen din surse regenerabile și pentru a facilita decarbonizarea sectoarelor dependente de combustibili fosili, precum industria sau transporturile. Prin urmare, politica privind rețelele energetice transeuropene ar trebui să includă infrastructuri noi și reconfigurate de transport și de stocare a hidrogenului, precum și instalații de electroliză. Infrastructura de transport și de stocare a hidrogenului ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, astfel încât să permită o evaluare cuprinzătoare și coerentă a costurilor și beneficiilor pe care le generează pentru sistemul energetic, inclusiv a contribuției sale la integrarea sectorială și la decarbonizare, cu scopul de a crea o magistrală a hidrogenului pentru Uniune.

(17)

În plus, ar trebui creată o nouă categorie de infrastructuri pentru rețelele inteligente de gaze, pentru a sprijini investițiile care integrează în rețeaua de gaze o multitudine de gaze obținute cu emisii scăzute de carbon și, în special, gazele din surse regenerabile, cum ar fi biogazul, biometanul și hidrogenul, și pentru a contribui la gestionarea unui sistem, care va deveni astfel mai complex, pe baza tehnologiilor digitale inovatoare.

(18)

Realizarea neutralității climatice până cel târziu în 2050 presupune că vor exista, în continuare, procese industriale care emit dioxid de carbon. Acest dioxid de carbon este considerat inevitabil atunci când generarea sa nu poate fi evitată, în pofida optimizării, de exemplu prin eficiența energetică sau electrificarea care integrează surse regenerabile de energie. Dezvoltarea infrastructurii pentru dioxidul de carbon ar trebui să conducă la o reducere netă semnificativă a emisiilor care nu pot fi evitate în absența unor alternative rezonabile. Captarea dioxidului de carbon este reglementată de Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) în ceea ce privește fluxurile de dioxid de carbon generate de instalațiile care intră sub incidența directivei respective și în scopul stocării geologice realizate în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).

(19)

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 a creat obligația ca un proiect candidat de interes comun să dovedească o contribuție semnificativă la cel puțin un criteriu dintr-un set de criterii în procesul de elaborare a listei proiectelor de interes comun a Uniunii, care putea include durabilitatea, fără ca aceasta să fie un criteriu strict necesar. Cerința respectivă a permis dezvoltarea proiectelor de interes comun care abordau doar riscurile legate de siguranța alimentării, fără să demonstreze beneficii în ceea ce privește durabilitatea, în conformitate cu nevoile specifice ale pieței interne a energiei la momentul respectiv. Având însă în vedere evoluția nevoilor de infrastructură ale Uniunii, obiectivele de decarbonizare și concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020, conform cărora „cheltuielile Uniunii ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și cu principiul de «a nu face rău»” enunțat în Pactul verde european, ar trebui evaluată durabilitatea în ceea ce privește integrarea în rețea a surselor regenerabile de energie sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, după caz, pentru a se asigura că politica privind rețelele energetice transeuropene este corelată cu țintele Uniunii privind energia și clima și cu obiectivele privind neutralitatea climatică până în 2050, ținând seama și de caracteristicile fiecărui stat membru în privința atingerii obiectivului de neutralitate climatică. Durabilitatea rețelelor de transport al dioxidului de carbon este abordată prin reducerea totală preconizată a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata de viață a proiectului și absența unor soluții tehnologice alternative pentru atingerea aceluiași nivel de reducere a dioxidului de carbon.

(20)

Uniunea ar trebui să faciliteze proiectele de infrastructură care leagă rețelele Uniunii de rețelele din țări terțe, care sunt reciproc avantajoase și necesare pentru tranziția energetică și pentru realizarea țintelor climatice și care îndeplinesc, de asemenea, criteriile specifice ale categoriilor de infrastructuri relevante în temeiul prezentului regulament, în special cu țările învecinate și cu țările cu care Uniunea a stabilit o cooperare specifică în domeniul energiei. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare proiecte de interes reciproc, dacă acestea sunt durabile și fac dovada unor beneficii socioeconomice nete semnificative la nivelul Uniunii și pentru cel puțin o țară terță. Astfel de proiecte ar trebui să fie eligibile pentru includerea în lista proiectelor de interes comun și a proiectelor de interes reciproc a Uniunii (denumită în continuare „lista Uniunii”), cu condiția să existe un nivel ridicat de convergență a cadrului de politici și ca acest cadru să fie susținut prin mecanisme de asigurare a aplicării legii și, totodată, proiectele respective ar trebui să facă dovada unei contribuții la obiectivele globale de politică în domeniul energiei și al climei ale Uniunii și ale țărilor terțe, cu referire specifică la siguranța alimentării și la decarbonizare.

Un nivel ridicat de convergență a cadrului de politici ar trebui să fie prezumat pentru Spațiul Economic European sau părțile contractante ale Comunității Energiei sau poate fi demonstrat în cazul altor țări terțe, prin intermediul acordurilor bilaterale care includ dispoziții relevante referitoare la obiective ale politicii privind clima și energia cu privire la decarbonizare, aceste acorduri urmând să fie evaluate ulterior de un grup regional corespunzător, cu sprijinul Comisiei. În plus, țara terță cu care Uniunea cooperează la elaborarea proiectelor de interes reciproc ar trebui să faciliteze un calendar similar pentru accelerarea implementării și pentru alte măsuri de sprijinire a politicilor, după cum se prevede în prezentul regulament. Prin urmare, proiectele de interes reciproc ar trebui să fie tratate în același mod ca proiectele de interes comun, toate dispozițiile referitoare la proiectele de interes comun aplicându-se și proiectelor de interes reciproc, în măsura în care nu se prevede altfel. Beneficiile socioeconomice nete semnificative la nivelul Uniunii ar trebui înțelese ca îmbunătățind interoperabilitatea și funcționarea pieței interne, fără a se limita la un singur stat membru. În ceea ce privește proiectele de stocare a dioxidului de carbon, ar trebui să fie eligibile numai proiectele necesare pentru a permite transportul și stocarea transfrontalieră a dioxidului de carbon, cu condiția ca standardele și garanțiile de prevenire a oricăror scurgeri și care vizează clima, sănătatea umană și ecosistemele în ceea ce privește siguranța și eficacitatea stocării permanente a dioxidului de carbon să fie cel puțin la același nivel ca în Uniune. Ar trebui să se prezume că Spațiul Economic European respectă aceste standarde și garanții.

(21)

Proiectele de interes reciproc ar trebui să fie considerate ca fiind un instrument suplimentar de extindere a domeniului de aplicare a prezentului regulament la țările terțe, dincolo de proiectele de interes comun care contribuie la implementarea unui coridor sau a unui domeniu prioritar al infrastructurii energetice, astfel cum se prevede în anexa I. Prin urmare, în cazul în care un proiect cu o țară terță contribuie la punerea în aplicare a unui coridor sau a unui domeniu prioritar al infrastructurii energetice, acesta ar trebui să fie eligibil pentru a solicita acordarea statutului de proiect de interes comun în temeiul prezentului regulament. Conform aceluiași principiu, proiectele cu țări terțe care vizează interconectarea rețelelor electrice care au obținut statutul de proiecte de interes comun în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013 pot fi selectate ca proiecte de interes comun, cu condiția ca acestea să facă obiectul procesului de selecție și să îndeplinească criteriile aplicabile proiectelor de interes comun.

(22)

În plus, pentru a atinge țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050, se impune ca Uniunea să intensifice în mod semnificativ producția de energie electrică din surse regenerabile. Categoriile de infrastructuri energetice existente pentru transportul și stocarea energiei electrice sunt esențiale pentru integrarea creșterii semnificative a producției de energie electrică din surse regenerabile în rețeaua electrică. În plus, acest lucru necesită intensificarea investițiilor în energia din surse regenerabile offshore, cu scopul de a atinge o capacitate de generare de cel puțin 300 GW de energie eoliană offshore instalată în conformitate cu strategia Comisiei privind energia din surse regenerabile offshore prevăzută în comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2020 intitulată „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic”. Respectiva strategie include legături radiale care conectează noi capacități eoliene offshore, precum și proiecte integrate hibride. De asemenea, ar trebui abordată coordonarea planificării și a dezvoltării pe termen lung a rețelelor electrice offshore și terestre. În special, planificarea infrastructurii offshore ar trebui să treacă de la abordarea de la caz la caz la o abordare coordonată și cuprinzătoare care să asigure dezvoltarea durabilă a rețelelor offshore integrate, în conformitate cu potențialul de energie din surse regenerabile offshore al fiecărui bazin maritim, cu protecția mediului și cu alte utilizări ale mării. Ar trebui să existe o abordare bazată pe cooperarea voluntară între statele membre. Statele membre ar trebui să rămână responsabile pentru aprobarea proiectelor de interes comun care sunt legate de teritoriul lor și pentru costurile aferente.

(23)

Statele membre relevante ar trebui să fie în măsură să evalueze beneficiile și costurile coridoarelor prioritare ale rețelei offshore pentru energia din surse regenerabile și să efectueze o analiză preliminară a repartizării costurilor la nivelul fiecărui coridor prioritar al rețelei offshore, pentru a sprijini angajamentele politice comune în vederea dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore. Comisia, împreună cu statele membre, cu operatorii de transport și de sistem (OTS) relevanți și cu autoritățile naționale de reglementare, ar trebui să elaboreze orientări pentru activitățile specifice de partajare a costurilor și pentru calculul raportului dintre costuri și beneficii în vederea implementării planurilor integrate de dezvoltare a rețelei offshore, care ar trebui să permită statelor membre să efectueze o evaluare adecvată.

(24)

Procesul de elaborare a planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, ca bază a identificării proiectelor de interes comun pentru categoriile energie electrică și gaze, s-a dovedit a fi eficace. Cu toate acestea, deși Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică (ENTSO pentru energie electrică) și Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENTSO pentru gaze), împreună cu OTS, joacă un rol important în acest proces, este necesar un control mai strict, în special în ceea ce privește definirea scenariilor pentru viitor, identificarea lacunelor și a blocajelor de infrastructură pe termen lung și evaluarea proiectelor individuale, pentru a spori încrederea în proces. Prin urmare, având în vedere necesitatea unei validări independente, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (denumită în continuare „agenția”) și Comisia ar trebui să aibă un rol mai important în acest proces, inclusiv în procesul de elaborare a planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 715/2009 (14) și (UE) 2019/943 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Procesul asociat planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii ar trebui să beneficieze de contribuțiile obiective și bazate pe date științifice ale unui organism științific independent, precum Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice, și ar trebui să fie organizat în modul cel mai eficient.

(25)

În îndeplinirea sarcinilor care le revin înainte de adoptarea planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să desfășoare un amplu proces de consultare care să implice toate părțile interesate relevante. Consultarea ar trebui să fie deschisă și transparentă și ar trebui să fie organizată în timp util pentru a le permite părților interesate să ofere feedback în procesul de pregătire a etapelor esențiale ale planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, spre exemplu în etapele de elaborare a scenariului, de identificare a lacunelor în materie de infrastructură și în ceea ce privește metodologia de analiză a costurilor și a beneficiilor pentru evaluarea proiectelor. ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să acorde atenția cuvenită contribuțiilor primite de la părțile interesate în cursul consultărilor și ar trebui să explice modul în care au ținut seama de aceste contribuții.

(26)

În conformitate cu concluziile Forumului privind infrastructura energetică din 2020, este necesar să se asigure că toate sectoarele relevante, cum ar fi gazele, energia electrică și transporturile sunt luate în considerare dintr-o perspectivă integrată în procesele de planificare a tuturor infrastructurilor de transport și distribuție, terestre și offshore. În scopul respectării Acordului de la Paris și al îndeplinirii obiectivelor climatice ale Uniunii pentru 2030, a obiectivelor de dezvoltare a energiei offshore pentru 2040 și în conformitate cu obiectivul Uniunii privind atingerea neutralității climatice cel târziu până în 2050, cadrul aplicabil rețelelor energetice transeuropene ar trebui să se bazeze pe o viziune de tipul „un sistem energetic unic”, mai inteligentă, mai integrată, pe termen lung și optimizată, prin implementarea unui cadru care să permită o mai bună coordonare a planificării infrastructurii în diverse sectoare și să creeze oportunitatea integrării optime a diferitelor soluții de cuplare care implică elemente de rețea variate între infrastructuri diverse. Acest lucru ar trebui asigurat prin dezvoltarea unui model integrat progresiv, care facilitează coerența între metodologiile axate pe sectoare unice bazate pe ipoteze comune și care reflectă interdependențele.

(27)

Este important să se asigure că numai proiectele de infrastructură pentru care nu există soluții alternative rezonabile pot primi statutul de proiect de interes comun. În acest scop, ar trebui să se țină seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate” în raportul vizând identificarea lacunelor în materie de infrastructură elaborat în conformitate cu prezentul regulament și în activitatea desfășurată de grupurile regionale în vederea stabilirii listelor regionale de proiecte propuse. În conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, ar trebui luate în considerare toate alternativele relevante legate de noua infrastructură pentru a asigura satisfacerea nevoilor viitoare în materie de infrastructură, demers care ar putea contribui la identificarea lacunelor în materie de infrastructură.

Grupurile regionale, asistate de autoritățile naționale de reglementare, ar trebui să ia în considerare ipotezele și rezultatele evaluării lacunelor în materie de infrastructură, elaborate în conformitate cu prezentul regulament, și să se asigure că principiul „eficiența energetică înainte de toate” se reflectă pe deplin în procesul de selecție a proiectelor de interes comun. În plus, în timpul implementării proiectului, inițiatorii de proiecte ar trebui să raporteze cu privire la respectarea legislației de mediu și să demonstreze că proiectele nu prejudiciază în mod semnificativ mediul, în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Pentru proiectele existente de interes comun care sunt suficient de avansate, acest lucru va fi luat în considerare în momentul selectării de către grupurile regionale a proiectelor pentru lista ulterioară a Uniunii.

(28)

Pentru a asigura stabilitatea tensiunii și a frecvenței, ar trebui acordată o atenție deosebită stabilității rețelei electrice europene în această situație în schimbare, în special având în vedere creșterea ponderii opțiunilor de flexibilitate, cum ar fi stocarea durabilă a energiei și energia electrică din surse regenerabile. Ar trebui să se acorde o prioritate deosebită eforturilor de a menține și de a asigura un nivel satisfăcător al producției planificate de energie cu emisii scăzute de carbon, pentru a garanta siguranța alimentării pentru cetățeni și întreprinderi.

(29)

În urma unor consultări aprofundate cu toate statele membre și părțile interesate, Comisia a identificat 14 priorități strategice privind infrastructura energetică transeuropeană, a căror implementare este crucială pentru realizarea țintelor Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și a obiectivului său privind neutralitatea climatică până în 2050. Aceste priorități acoperă o varietate de regiuni geografice sau domenii tematice în domeniul transportului și stocării energiei electrice, al rețelelor offshore pentru energia din surse regenerabile, al transportului și stocării hidrogenului, al electrolizoarelor, al rețelelor inteligente de gaze, al rețelelor electrice inteligente și al transportului și stocării dioxidului de carbon.

(30)

Proiectele de interes comun ar trebui să respecte criterii comune, transparente și obiective, în vederea contribuției acestora la obiectivele politicii energetice. Pentru a fi eligibile pentru includerea pe listele Uniunii, proiectele privind energia electrică și hidrogenul ar trebui să facă parte din cel mai recent plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii. Întrucât infrastructura pe bază de hidrogen nu este inclusă în prezent în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, cerința respectivă pentru proiectele privind hidrogenul ar trebui să se aplice numai de la 1 ianuarie 2024 în scopul celei de-a doua liste a Uniunii care va fi stabilită în temeiul prezentului regulament.

(31)

Ar trebui înființate grupuri regionale care să propună și să evalueze proiecte de interes comun, creându-se astfel liste regionale de proiecte de interes comun. Pentru a asigura un consens larg, aceste grupuri regionale ar trebui să asigure o cooperare strânsă între statele membre, autoritățile naționale de reglementare, inițiatorii proiectelor și părțile interesate. În contextul respectivei cooperări, atunci când se dovedește necesar, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ofere consultanță grupurilor regionale, printre altele cu privire la fezabilitatea aspectelor legate de reglementare ale proiectelor propuse și la fezabilitatea calendarului propus pentru aprobarea normativă.

(32)

Pentru a spori eficiența procesului, cooperarea dintre grupurile regionale ar trebui consolidată și încurajată mai mult. Este necesar ca în facilitarea acestei cooperări Comisia să joace un rol important, în vederea abordării posibilului impact al proiectelor asupra altor grupuri regionale.

(33)

O dată la doi ani ar trebui stabilită o nouă listă a Uniunii. Proiectele de interes comun care au fost finalizate sau care nu mai îndeplinesc criteriile și cerințele relevante stabilite prin prezentul regulament nu ar trebui să figureze pe următoarea listă a Uniunii. Din acest motiv, proiectele de interes comun existente, care urmează să fie incluse în următoarea listă a Uniunii, ar trebui să participe la același proces de selecție pentru stabilirea listelor regionale și a listei Uniunii care se aplică și proiectelor propuse. Cu toate acestea, sarcina administrativă ar trebui redusă cât mai mult posibil, de exemplu utilizând informațiile furnizate anterior și ținând seama de rapoartele anuale ale inițiatorilor proiectelor. În acest scop, proiectele de interes comun existente care au înregistrat progrese semnificative ar trebui să beneficieze de un proces raționalizat de includere în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii.

(34)

Proiectele de interes comun ar trebui implementate cât mai rapid posibil și ar trebui monitorizate și evaluate cu atenție, respectând în mod corespunzător cerințele privind participarea părților interesate și legislația de mediu și menținând la minimum sarcina administrativă suportată de inițiatorii proiectelor. Comisia ar trebui să desemneze coordonatori europeni în cazul proiectelor care se confruntă cu dificultăți sau întârzieri deosebite. Progresele înregistrate la implementarea proiectelor specifice, precum și îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament, ar trebui luate în considerare în procesul de selecție pentru listele ulterioare ale Uniunii pentru proiectele respective.

(35)

Procedura de autorizare nu ar trebui nici să antreneze sarcini administrative disproporționate în raport cu dimensiunea sau complexitatea proiectului, nici să impună bariere în calea dezvoltării rețelelor transeuropene și a accesului pe piață.

(36)

Planificarea și implementarea proiectelor de interes comun ale Uniunii în domeniul infrastructurilor energetice, de transport și de telecomunicații ar trebui coordonate pentru a genera sinergii în cazurile în care acest lucru este fezabil din punct de vedere global economic sau tehnic sau din perspectiva mediului, a climei sau a amenajării teritoriale, acordându-se atenția cuvenită aspectelor relevante legate de siguranță. Astfel, atunci când se planifică diferitele rețele europene, ar trebui să existe posibilitatea să se acorde prioritate integrării rețelelor de transport, de comunicații și energetice, cu scopul de a asigura folosirea unor suprafețe minime de teren. Este necesară o viziune comună asupra rețelelor pentru integrarea sistemului energetic în diferitele sectoare, asigurând totodată, acolo unde este posibil, reutilizarea rutelor existente sau dezafectate, pentru a reduce la minimum efectele negative sociale, economice, de mediu, climatice și financiare.

(37)

Proiectele de interes comun ar trebui să beneficieze de un „statut prioritar” la nivel național pentru se a asigura un tratament administrativ rapid și un tratament în regim de urgență în toate procedurile judiciare și litigioase aferente. Acestea ar trebui considerate de către autoritățile competente ca fiind de interes public. Din motive de interes public superior, proiectele care au un impact negativ asupra mediului ar trebui să fie autorizate atunci când sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) și în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (18).

(38)

Este esențial ca părțile interesate, inclusiv societatea civilă, să fie informate și să fie consultate în vederea asigurării reușitei proiectelor și a limitării obiecțiilor aduse acestora.

(39)

Pentru a reduce complexitatea, pentru a spori eficiența și transparența și pentru a contribui la consolidarea cooperării între statele membre, ar trebui să existe o autoritate sau autorități competente care să integreze sau să coordoneze toate procedurile de autorizare.

(40)

Pentru a simplifica și a accelera procedura de autorizare a rețelelor offshore pentru energia din surse regenerabile, ar trebui să fie desemnate puncte unice de contact pentru proiectele transfrontaliere offshore aflate pe lista Uniunii, reducând sarcina administrativă pentru dezvoltatorii de proiecte. Punctele unice de contact ar trebui să reducă complexitatea, să sporească eficiența și să accelereze procedura de autorizare a activelor de transport offshore care traversează adesea mai multe jurisdicții.

(41)

În ciuda existenței unor standarde consacrate care asigură participarea publicului la procedurile decizionale în domeniul mediului, care se aplică pe deplin proiectelor de interes comun, sunt necesare măsuri suplimentare în temeiul prezentului regulament pentru a asigura cele mai înalte standarde posibile în ceea ce privește transparența și participarea publicului la toate aspectele relevante din procedura de autorizare a proiectelor de interes comun. În cazul în care este deja reglementat de norme naționale în temeiul acelorași standarde sau al unor standarde mai înalte ca în prezentul regulament, consultarea prealabilă înainte de procedura de autorizare ar trebui să devină opțională, evitându-se duplicarea cerințelor juridice.

(42)

Punerea în aplicare corectă și coordonată a Directivelor 2001/42/CE (19) și 2011/92/UE (20) ale Parlamentului European și a Consiliului și, după caz, a Convenției privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu a Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (21), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), precum și a Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (22), semnată la Espoo la 25 februarie 1991 (denumită în continuare „Convenția de la Espoo”), ar trebui să asigure armonizarea celor mai importante principii de evaluare a efectelor asupra mediului și climei, inclusiv în context transfrontalier. Comisia a emis linii directoare pentru a ajuta statele membre să definească măsuri adecvate, legislative și nelegislative, pentru a raționaliza procedurile de evaluare de mediu în cazul infrastructurii energetice și pentru a asigura aplicarea coerentă a procedurilor de evaluare de mediu prevăzute în dreptul Uniunii privind proiectele de interes comun. Statele membre ar trebui să își coordoneze evaluările proiectelor de interes comun și să asigure, pe cât posibil, evaluări comune. Statele membre ar trebui încurajate să facă schimb de bune practici și de capacități administrative în cadrul procedurilor de autorizare.

(43)

Este important să se raționalizeze și să se îmbunătățească procedura de autorizare, respectându-se, în măsura posibilului, principiul subsidiarității, competențele și procedurile naționale în ceea ce privește construcția unor noi infrastructuri energetice, și acordându-le acestora atenția cuvenită. Având în vedere necesitatea stringentă de a dezvolta infrastructuri energetice, simplificarea procedurii de autorizare ar trebui să prevadă un termen clar pentru luarea de către autoritățile relevante a deciziei privind construcția proiectului. Termenul respectiv ar trebui să determine definirea și gestionarea mai eficiente ale procedurilor și în niciun caz nu ar trebui să compromită standardele înalte privind protecția mediului și participarea publicului, în conformitate cu legislația de mediu și cu participarea publicului. Prezentul regulament ar trebui să stabilească termene maxime. Cu toate acestea, statele membre pot depune eforturi pentru a realiza termene mai scurte atunci când acest lucru este fezabil și, în special, în ceea ce privește proiecte precum rețelele inteligente, care ar putea să nu necesite o procedură atât de complexă de autorizare precum cea pentru infrastructura de transport. Autoritățile competente ar trebui să fie responsabile de asigurarea respectării termenelor.

(44)

Dacă este cazul, statele membre ar trebui să fie în măsură să includă în decizii exhaustive deciziile luate în contextul negocierilor cu proprietari individuali de terenuri privind acordarea accesului la proprietate, a dreptului de proprietate sau a dreptului de a ocupa proprietatea, în contextul amenajării teritoriului, care stabilește utilizarea generală a terenului într-o anumită regiune, inclusiv alte proiecte, cum ar fi cele legate de autostrăzi, căi ferate, clădiri și arii naturale protejate și care nu se realizează în mod specific pentru proiectul planificat și pentru acordarea autorizării de exploatare. În contextul procedurii de autorizare, un proiect de interes comun ar trebui să poată include infrastructurile conexe în măsura în care acest lucru este esențial pentru construcția sau funcționarea proiectului. Prezentul regulament, în principal dispozițiile privind autorizarea, participarea publicului și implementarea proiectelor de interes comun, ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dreptului Uniunii și celui internațional, inclusiv dispozițiilor privind protecția mediului și a sănătății umane și dispozițiilor adoptate în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului și al politicii maritime integrate, în special Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23).

(45)

Costurile aferente elaborării, construcției, exploatării și întreținerii proiectelor de interes comun ar trebui, în general, să fie suportate în totalitate de utilizatorii infrastructurii. Alocarea costurilor ar trebui să asigure faptul că utilizatorii finali nu vor fi împovărați în mod disproporționat, mai ales dacă acest lucru ar putea duce la sărăcie energetică. Proiectele de interes comun ar trebui să fie eligibile pentru alocarea transfrontalieră a costurilor în cazul în care o evaluare a cererii de pe piață sau a efectelor preconizate asupra tarifelor arată că nu se poate preconiza o recuperare a costurilor prin intermediul tarifelor plătite de utilizatorii infrastructurii.

(46)

Este necesar ca discuția privind alocarea adecvată a costurilor să se bazeze pe analiza costurilor și a beneficiilor unui proiect de infrastructură, efectuată pe baza unei metodologii armonizate în ceea ce privește analiza la nivelul întregului sistem energetic, utilizând toate scenariile relevante stabilite în cadrul planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, elaborate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 715/2009 și (UE) 2019/943 și revizuite de agenție, precum și scenarii suplimentare de planificare a dezvoltării rețelei, permițând o analiză solidă a contribuției proiectului de interes comun la politica energetică a Uniunii în ceea ce privește decarbonizarea, integrarea pieței, concurența, durabilitatea și siguranța alimentării. Respectiva analiză poate să țină seama de indicatori și de valorile corespunzătoare de referință pentru a compara costurile cu investițiile pe unitate. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea ar trebui să fie în concordanță cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 și ar trebui să facă obiectul unui amplu proces de consultare și control.

(47)

Piața internă a energiei fiind tot mai bine integrată, sunt necesare reguli clare și transparente pentru alocarea transfrontalieră a costurilor, în vederea accelerării investițiilor în infrastructura transfrontalieră și în proiectele cu un impact transfrontalier. Este esențial să se asigure un cadru de finanțare stabil pentru dezvoltarea proiectelor de interes comun, reducând în același timp la minimum nevoia de sprijin financiar și, în același timp, încurajând investitorii interesați, cu stimulente și mecanisme financiare adecvate. Atunci când decid cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aloce integral la nivel transfrontalier costurile de investiții angajate în condiții de eficiență, așa cum acestea sunt relevante în considerarea abordărilor și metodologiilor lor naționale pentru infrastructurile similare, și să le includă în tarifele naționale și, ulterior, dacă este cazul, să stabilească dacă impactul acestora asupra tarifelor naționale ar putea reprezenta o sarcină disproporționată pentru consumatori în statele lor membre respective. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evite riscul dublării sprijinului pentru proiecte, ținând cont de taxele și veniturile reale sau estimate. Aceste taxe și venituri ar trebui să fie luate în considerare numai în măsura în care se referă la proiecte și sunt concepute pentru a acoperi costurile în cauză.

(48)

Este nevoie de proiecte transfrontaliere care să aibă un efect pozitiv asupra rețelei electrice a Uniunii, cum ar fi rețelele electrice inteligente sau electrolizoarele, fără a implica o frontieră fizică comună.

(49)

Legislația cu privire la piața internă a energiei prevede că tarifele de acces la rețele trebuie să asigure stimulente adecvate pentru investiții. Cu toate acestea, este probabil ca mai multe tipuri de proiecte de interes comun să implice externalități care ar putea să nu fie pe deplin captate și recuperate prin sistemul de tarife obișnuit. La aplicarea legislației privind piața internă a energiei, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să asigure un cadru de reglementare și financiar stabil și previzibil care să conțină stimulente pentru proiecte de interes comun, inclusiv stimulente pe termen lung, care să fie proporționale cu nivelul riscului specific pe care îl comportă proiectul. Respectivul cadru ar trebui să se aplice în special proiectelor transfrontaliere, tehnologiilor inovatoare de transport al energiei electrice care permit integrarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile, a resurselor de energie descentralizate sau a consumului dispecerizabil în rețele interconectate, precum și proiectelor din domeniul tehnologiei energetice și al digitalizării, care fie sunt susceptibile să suporte riscuri mai mari decât proiectele similare situate într-un stat membru, fie promit beneficii mai mari pentru Uniune. În plus, este necesar ca proiectele cu cheltuieli operaționale ridicate să aibă acces și la stimulente adecvate pentru investiții. În special, rețelele offshore pentru energia din surse regenerabile, care deservesc dubla funcționalitate a interconectărilor de energie electrică și conectarea proiectelor de generare offshore din surse regenerabile, pot fi expuse unor riscuri mai mari decât proiectele comparabile de infrastructură terestră, datorită conectării lor intrinseci la activele de producție, ceea ce implică riscuri de reglementare, riscuri de finanțare precum necesitatea unor investiții anticipative, riscuri de piață și riscuri legate de utilizarea de noi tehnologii inovatoare.

(50)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai autorizării proiectelor de interes comun, participării publicului la aceasta procedură și tratamentului reglementar al acestora. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată adopta dispoziții de drept intern pentru a aplica aceleași norme sau norme similare și altor proiecte care nu sunt considerate proiecte de interes comun în sensul prezentului regulament. În ceea ce privește stimulentele normative, statele membre ar trebui să poată adopta dispoziții de drept intern pentru a aplica aceleași norme sau norme similare și proiectelor de interes comun care se încadrează în categoria stocării de energie electrică.

(51)

Statele membre care nu acordă în prezent cea mai mare importanță națională posibilă proiectelor de infrastructură energetică în ceea ce privește procedura de autorizare ar trebui încurajate să ia în considerare introducerea unui astfel de grad înalt de importanță națională, în special evaluând dacă acest lucru ar putea conduce la o procedură mai rapidă de autorizare.

(52)

Statele membre care nu dispun în prezent de proceduri judiciare accelerate sau urgente aplicabile proiectelor de infrastructură energetică ar trebui încurajate să ia în considerare introducerea unor astfel de proceduri, în special evaluând dacă acest lucru ar conduce la implementarea mai rapidă a unor astfel de proiecte.

(53)

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 a demonstrat valoarea adăugată a mobilizării de fonduri private prin intermediul unei asistențe financiare semnificative din partea Uniunii pentru a permite implementarea unor proiecte de importanță europeană. Având în vedere situația economico-financiară și constrângerile bugetare, este necesar ca în cadrul financiar multianual să se continue sprijinul specific, prin subvenții și instrumente financiare, cu scopul de a maximiza beneficiile pentru cetățenii Uniunii și de a atrage noi investitori în coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică prevăzute într-o anexă la prezentul regulament, menținându-se în același timp contribuția bugetară a Uniunii la un nivel cât mai scăzut.

(54)

Proiectele de interes comun ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de asistență financiară din partea Uniunii pentru studii și, în anumite condiții, pentru lucrări în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului (24) sub formă de granturi sau sub formă de instrumente financiare inovatoare pentru a se asigura că se poate acorda sprijin personalizat acelor proiecte de interes comun care nu sunt viabile în cadrul de reglementare actual și în condițiile de piață existente. Este important să se evite orice denaturare a concurenței, îndeosebi între proiectele care contribuie la realizarea aceluiași coridor prioritar al Uniunii. O astfel de asistență financiară ar trebui să asigure sinergiile necesare cu fondurile structurale, pentru a finanța rețelele inteligente de distribuție a energiei și cu mecanismul Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile instituit prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1294 al Comisiei (25), în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (26).

Investițiilor pentru proiectele de interes comun ar trebui să li se aplice un raționament în trei etape. În primul rând, piața ar trebui să aibă prioritate la investiții. În al doilea rând, dacă piața nu realizează investiții, ar trebui analizate soluții de reglementare, ar trebui adaptat cadrul de reglementare relevant, dacă este necesar, și ar trebui asigurată aplicarea corectă a acestuia. În al treilea rând, în cazul în care primele două etape nu sunt suficiente pentru a asigura investițiile necesare pentru proiectele de interes comun, ar trebui să fie posibilă acordarea asistenței financiare din partea Uniunii dacă proiectul de interes comun îndeplinește criteriile de eligibilitate aplicabile. Proiectele de interes comun pot fi, de asemenea, eligibile în cadrul programului InvestEU, care este complementar finanțării prin granturi.

(55)

Uniunea ar trebui să faciliteze proiectele energetice în regiunile defavorizate, mai puțin conectate, periferice, ultraperiferice sau izolate, astfel încât să permită accesul la rețelele energetice transeuropene pentru a accelera procesul de decarbonizare și a reduce dependența de combustibilii fosili.

(56)

În cazul în care nu există niciun OTS într-un stat membru, trimiterile la OTS din cuprinsul prezentului regulament ar trebui să se aplice mutatis mutandis operatorilor de distribuție (OD).

(57)

Granturile pentru lucrări legate de proiecte de interes reciproc ar trebui să fie disponibile în aceleași condiții ca și pentru alte categorii în cazul în care contribuie la obiectivele globale de politică în domeniul energiei și al climei ale Uniunii și în cazul în care obiectivele de decarbonizare ale țării terțe sunt în concordanță cu Acordul de la Paris.

(58)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 715/2009 și (UE) 2019/943, Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului (27) și Directivele 2009/73/CE și (UE) 2019/944 ar trebui modificate în consecință.

(59)

În timp ce reconfigurarea infrastructurii de gaze naturale vizează decarbonizarea rețelelor de gaze, permițând utilizarea specifică a hidrogenului pur, o perioadă de tranziție ar putea permite transportul sau stocarea unui amestec predefinit de hidrogen cu gaz natural sau biometan. Amestecul de hidrogen cu gaz natural sau biometan ar putea fi utilizat pentru extinderea capacității de producție a hidrogenului și pentru facilitarea transportului hidrogenului. Pentru a asigura tranziția către hidrogen, inițiatorul proiectului ar trebui să demonstreze, inclusiv prin contracte comerciale, modul în care, până la sfârșitul perioadei de tranziție, activele bazate pe gazele naturale vor deveni active dedicate hidrogenului și modul în care va fi îmbunătățită utilizarea hidrogenului în cursul perioadei de tranziție. În contextul exercițiului de monitorizare, agenția ar trebui să verifice tranziția în timp util a proiectului către un activ specific dedicat hidrogenului. Orice finanțare a proiectelor respective în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1153 în cursul perioadei de tranziție ar trebui să facă obiectul unei condiții prevăzute în acordul de grant de a rambursa finanțarea în cazul unei întârzieri a tranziției în timp util a proiectului către un activ specific dedicat hidrogenului și al unor dispoziții adecvate care să permită punerea în aplicare a condiției respective.

(60)

În conformitate cu concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011, potrivit cărora niciun stat membru nu ar trebui să rămână izolat de rețelele europene de gaz și electricitate după 2015 sau să se confrunte cu amenințări la adresa securității energetice din cauza absenței unor conexiuni adecvate”, prezentul regulament urmărește să asigure accesul la rețelele energetice transeuropene prin încetarea izolării energetice a Ciprului și Maltei, care nu sunt încă interconectate la rețeaua transeuropeană de gaze. Respectivul obiectiv ar trebui atins permițând proiectelor în curs de dezvoltare sau de planificare cărora li s-a acordat statutul de proiect de interes comun în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013 să își mențină statutul până când Cipru și Malta vor fi interconectate la rețeaua transeuropeană de gaze. Pe lângă contribuția la dezvoltarea pieței energiei din surse regenerabile, la flexibilitatea și reziliența sistemului energetic și la siguranța alimentării, proiectele respective vor asigura accesul la viitoarele piețe ale energiei, inclusiv la hidrogen, și vor contribui la realizarea obiectivelor globale de politică în domeniul energiei și al climei ale Uniunii.

(61)

Proiectele de interes comun nu ar trebui să fie eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii în cazul în care inițiatorii de proiecte, operatorii sau investitorii se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (28), cum ar fi în cazul unei condamnări pentru fraudă, corupție sau conduită legată de o organizație infracțională. Ar trebui să fie posibil ca un proiect de interes comun să fie eliminat de pe lista Uniunii dacă includerea sa pe lista respectivă s-a făcut pe baza unor informații incorecte care au fost determinante pentru includerea respectivă sau dacă proiectul nu respectă dreptul Uniunii. În cazul unui proiect de interes comun situat în statele membre care beneficiază de o derogare în temeiul prezentului regulament, statele membre respective ar trebui să se asigure, atunci când sprijină orice cereri de finanțare în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1153 pentru astfel de proiecte, că proiectele respective nu aduc beneficii directe sau indirecte persoanelor sau entităților care se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(62)

Pentru a asigura dezvoltarea în timp util a proiectelor de infrastructură energetică esențiale pentru Uniune, cea de a cincea listă a proiectelor de interes comun a Uniunii ar trebui să rămână în vigoare până la intrarea în vigoare a primei liste a proiectelor de interes comun și a proiectelor de interes reciproc a Uniunii stabilite în temeiul prezentului regulament. În plus, pentru a permite dezvoltarea, monitorizarea și finanțarea proiectelor de interes comun de pe cea de a cincea listă a Uniunii, anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 347/2013 ar trebui, de asemenea, să rămână în vigoare și să producă efecte până la intrarea în vigoare a primei liste a proiectelor de interes comun și a proiectelor de interes reciproc a Uniunii stabilite în temeiul prezentului regulament.

(63)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 347/2013 ar trebui abrogat.

(64)

În vederea asigurării faptului că lista Uniunii se limitează la proiectele care contribuie cel mai mult la implementarea coridoarelor și a domeniilor prioritare strategice privind infrastructura energetică prevăzute într-o anexă la prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament, astfel încât să se instituie și să se revizuiască lista Uniunii, respectându-se totodată dreptul statelor membre de a aproba proiecte legate de teritoriile lor care sunt înscrise pe lista Uniunii. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29). Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, corespunzătoare și în timp util a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Atunci când consideră necesar, Parlamentul European și Consiliul își pot trimite propriii experți la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei la care sunt invitați experți din statele membre și care se referă la pregătirea actelor delegate.

Discuțiile din cadrul grupurilor regionale sunt esențiale pentru adoptarea de către Comisie a actelor delegate de stabilire a listelor Uniunii. Prin urmare, este oportun ca, în măsura în care este posibil și compatibil cu cadrul prezentului regulament, Parlamentul European și Consiliul să fie informate cu privire la reuniunile grupurilor regionale și să poată trimite experți la reuniunile acestora, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. Ținând seama de necesitatea de a asigura realizarea obiectivelor prezentului regulament și având în vedere numărul de proiecte de pe listele Uniunii până în prezent, numărul total al proiectelor de pe lista Uniunii ar trebui să rămână gestionabil și, în consecință, nu poate depăși cu mult 220.

(65)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume elaborarea și interoperabilitatea rețelelor energetice transeuropene și conectarea la aceste rețele, care contribuie la asigurarea atenuării schimbărilor climatice, în special realizarea țintelor Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și a obiectivului neutralității climatice până cel târziu în 2050, și la asigurarea interconexiunilor, a securității energetice, a integrării piețelor și a sistemelor, a unei concurențe în beneficiul tuturor statelor membre și a unor prețuri accesibile la energie” nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,