(1)

Precizările referitoare la instrumentele care se raportează la un instrument-suport exotic furnizate la articolul 325u alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt suficient de clare astfel încât instituțiile să poată stabili ce reprezintă un instrument-suport exotic în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscurile reziduale prevăzute la articolul 325u. Prin urmare, nu este necesar să se aducă noi precizări cu privire la semnificația instrumentului-suport exotic.

(2)

În special riscul de longevitate, riscul meteorologic, riscul de dezastre naturale și riscul de volatilitate viitoare realizată corespund precizărilor privind instrumentul-suport exotic, în conformitate cu indicațiile furnizate în cadrul internațional relevant definit de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS).

(3)

Definiția instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, prevăzută la articolul 325u alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu este suficient de clară pentru ca instituțiile să poată identifica anumite instrumente care prezintă riscuri reziduale. De aceea, ar trebui să se întocmească o listă a instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, care, deși nu este completă, ar asigura, în întreaga Uniune, un anumit grad de armonizare și coerență în tratamentul instrumentelor care prezintă aceste riscuri. La selecția elementelor incluse în această listă ar trebui să se țină seama de cadrul internațional relevant al BCBS. Pentru alte instrumente în legătură cu care există prezumția că prezintă riscuri reziduale, evaluarea instituțiilor trebuie să stabilească dacă instrumentele respective corespund definiției prevăzute la articolul 325u alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat.

(4)

Având în vedere caracterul nestandardizat al multora dintre instrumentele care prezintă riscuri reziduale, ar trebui să se întocmească și o listă neexhaustivă a riscurilor care, în sine, nu ar trebui să declanșeze includerea unui instrument în definiția instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, pentru a asigura o mai mare securitate juridică și transparență. Totuși, evaluarea instituțiilor trebuie să stabilească dacă un instrument expus la aceste riscuri ar putea fi considerat în continuare drept instrument expus riscurilor reziduale în cazul în care îndeplinește una dintre celelalte condiții menționate la articolul 325u alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

(6)

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

riscul care decurge din tranzacții în care obligația de livrare poate fi îndeplinită cu o gamă de instrumente livrabile și în care contrapartea are posibilitatea de a livra instrumentele de acest tip cu cea mai mică valoare;

(b)

riscul unei variații a volatilității implicite a unui instrument cu opționalitate, în raport cu volatilitatea implicită a altor instrumente cu opționalitate care au același activ suport și aceeași scadență, dar o lichiditate diferită;

(c)

riscul de corelație care decurge dintr-o opțiune pe indici, în cazul în care indicele îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325i alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

riscul de corelație care decurge dintr-o opțiune într-un organism de plasament colectiv care se raportează la un indice de referință, în cazul în care această raportare îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325j alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar indicele îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325i alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(e)

riscul de dividende care decurge dintr-un instrument derivat al cărui suport nu constă exclusiv în plăți de dividende.

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește, printre altele, cerințele de sănătate animală pentru introducerea în Uniune a transporturilor de animale, de material germinativ și de produse de origine animală, și se aplică de la 21 aprilie 2021. Una dintre aceste cerințe de sănătate animală este ca transporturile respective să provină dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea, menționate în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentul delegat (UE) 2020/692 al Comisiei (2) completează Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru introducerea în Uniune a transporturilor de animale din anumite specii și categorii, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări sau teritorii terțe ori din zone sau compartimente ale acestora. Regulamentul delegat (UE) 2020/692 prevede că transporturile de animale, de material germinativ și de produse de origine animală care intră în domeniul său de aplicare pot fi introduse în Uniune numai dacă provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț ori dintr-o zonă sau dintr-un compartiment al acestora, menționate pentru speciile și categoriile de animale, de material germinativ și de produse de origine animală respective în conformitate cu cerințele de sănătate animală prevăzute în regulamentul delegat respectiv.

(3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 al Comisiei (3) stabilește listele cu țările sau teritoriile terțe ori zonele sau compartimentele acestora din care este permisă introducerea în Uniune a animalelor din speciile și categoriile, a materialelor germinative și a produselor de origine animală care intră sub incidența Regulamentului delegat (UE) 2020/692. Listele și anumite norme generale privind listele respective sunt prevăzute în anexele I-XXII la respectivul regulament delegat.

(4)

Anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 stabilește lista cu țările terțe, teritoriile sau zonele din acestea autorizate pentru introducerea în Uniune a transporturilor de ecvidee.

(5)

Türkiye este enumerată în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404, repartizată în grupul sanitar E și regionalizată ca zona TR-1 în anumite provincii de nord-vest. În decembrie 2020, Türkiye a solicitat Comisiei să extindă zona TR-1 din care intrarea în Uniune a cailor înregistrați este autorizată de provinciile Bursa, Eskişehir și Kocaeli și a oferit garanții în sprijinul acestei cereri.

(6)

După evaluarea documentației furnizate de Turcia, Comisia a concluzionat că garanțiile oferite de autoritatea centrală competentă din Türkiye sunt suficiente pentru a autoriza intrarea în Uniune și tranzitul prin Uniune, precum și reintroducerea, după exportul temporar, a cailor înregistrați din noua zonă TR-1 din Turcia.

(7)

Egiptul este enumerat în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404, repartizat în grupul sanitar E și regionalizat ca zona EG-1 în anumite guvernorate nordice. În decembrie 2021, Egiptul a solicitat Comisiei să autorizeze intrarea în Uniune a cailor înregistrați dintr-o nouă zonă și a furnizat Comisiei garanții în ceea ce privește stabilirea unei zone indemne de boli ale ecvideelor la Poliția de Carantină Veterinară pentru Ecvidee pe CAIRO/SWISS desert road de la periferia estică a orașului Cairo, conectată la aeroportul internațional Cairo.

(8)

După evaluarea documentației furnizate de Egipt, Comisia a concluzionat că garanțiile oferite de autoritatea centrală competentă din Egipt sunt suficiente pentru a autoriza intrarea în Uniune și tranzitul prin Uniune al cailor înregistrați din respectiva zonă din Egipt.

(9)

Prin urmare, anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 trebuie să fie modificată în consecință.

(10)

Întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 se aplică începând cu 21 aprilie 2021, este necesar, din motive de securitate juridică și pentru a facilita schimburile comerciale, ca modificările Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/404 efectuate prin prezentul regulament să intre în vigoare în regim de urgență.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

La 3 iunie 2016, Christiansen SARL a transmis Agenției Europene pentru Produse Chimice („agenția”), în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, o cerere de autorizare la nivelul Uniunii pentru un produs biocid unic denumit „Christiansen LD Bednet” aparținând tipului de produse 18, astfel cum este descris în anexa V la regulamentul respectiv, punând la dispoziție o confirmare scrisă din care reiese că autoritatea competentă din Danemarca a fost de acord să evalueze cererea. Cererea a fost înregistrată în Registrul produselor biocide cu numărul de caz BC-GK024706-40.

(2)

„Christiansen LD Bednet” conține permetrin ca substanță activă, inclusă în lista Uniunii de substanțe active aprobate menționată la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 pentru tipul de produse 18.

(3)

La 7 decembrie 2020, autoritatea competentă responsabilă de evaluare a transmis agenției, în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, un raport de evaluare și concluziile evaluării sale.

(4)

La 5 iulie 2021, agenția a transmis Comisiei avizul ei (2), proiectul de rezumat al caracteristicilor produsului biocid („RCP”) „Christiansen LD Bednet” și raportul final de evaluare privind produsul biocid unic, în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

Avizul a concluzionat că „Christiansen LD Bednet” este un produs biocid unic în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (r) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, că este eligibil pentru a primi o autorizație la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și că, sub rezerva conformității cu proiectul de RCP, îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(6)

La 22 iulie 2021, agenția a transmis Comisiei proiectul de SPC în toate limbile oficiale ale Uniunii, în conformitate cu articolul 44 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(7)

Agenția recomandă autorizarea produsului numai pentru uz interior din cauza riscurilor identificate pentru compartimentele de apă dulce și sedimente, împreună cu măsuri de reducere a riscurilor pentru protecția mediului. Aceste măsuri asigură faptul că produsul nu va avea niciun impact asupra mediului.

(8)

La 12 octombrie 2021, Comitetul pentru produse biocide a modificat raportul autorității competente responsabile de evaluare privind substanța activă permetrin pentru a pune în aplicare concluziile grupului său de lucru pentru mediu cu privire la persistența substanței respective.

(9)

Întrucât substanța permetrin nu a fost încă identificată oficial ca o substanță susceptibilă de înlocuire în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nu este necesară efectuarea unei evaluări comparative în temeiul articolului 23 din regulamentul respectiv, iar autorizarea produsului poate fi acordată pentru o perioadă maximă de 10 ani. Nu s-a considerat necesară nicio măsură suplimentară de atenuare a riscurilor pentru a se ține seama de faptul că substanța permetrin s-a dovedit a fi persistentă.

(10)

Comisia este de acord cu avizul agenției și, prin urmare, consideră că este adecvat să se acorde o autorizație la nivelul Uniunii pentru „Christiansen LD Bednet”.

(11)

În plus, Comisia consideră că, întrucât evaluarea expunerii pentru sănătatea umană și pentru mediu a fost efectuată pe baza dimensiunii maxime a produsului biocid, este necesar ca termenii și condițiile de autorizare să includă faptul că niciun produs biocid de dimensiuni mai mari nu se pune la dispoziție pe piață.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

(1)

La 28 septembrie 2022, după audierea Comitetului unic de rezoluție (denumit în continuare „comitetul”), reunit în sesiune plenară, Comisia a adoptat liste scurte de candidați pentru numirea președintelui și a unui membru cu normă întreagă în cadrul comitetului și le-a transmis Parlamentului European.

(2)

Consiliul a fost, de asemenea, informat în legătură cu listele scurte de candidați transmise Parlamentului European.

(3)

În temeiul articolului 56 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, mandatul președintelui și al membrilor comitetului este de cinci ani.

(4)

La 12 octombrie 2022, Comisia a adoptat o propunere de numire a dlui Dominique LABOUREIX în funcția de președinte al comitetului, precum și a dnei Tuija TAOS în calitatea de membru cu normă întreagă a comitetului și a transmis propunerea Parlamentului European spre aprobare.

(5)

Parlamentul European a aprobat această propunere la 10 noiembrie 2022,

(1)

Articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că Consiliul poate adopta decizii care definesc poziția Uniunii într-o anumită chestiune de natură geografică sau tematică, inclusiv măsuri restrictive.

(2)

Articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) permite Consiliului să adopte măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice și a unor grupuri sau entități fără caracter statal sau să adopte măsuri care prevăd întreruperea sau restrângerea, totală sau parțială, a relațiilor economice și financiare cu una sau mai multe țări terțe, pe baza unei decizii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE. Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcarea regulamentelor Consiliului privind măsurile restrictive ale Uniunii.

(3)

Prezenta decizie vizează numai măsurile restrictive ale Uniunii pe care aceasta le-a adoptat în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, cum ar fi măsurile privind înghețarea fondurilor și a resurselor economice, interdicția de punere la dispoziție de fonduri și resurse economice și interdicția de intrare pe teritoriul unui stat membru al Uniunii, precum și măsurile economice sectoriale și embargourile asupra armelor.

(4)

Este necesar ca statele membre să instituie sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii. De asemenea, este necesar ca sancțiunile respective să abordeze eludarea măsurilor restrictive ale Uniunii.

(5)

Comisia asigură coordonarea între statele membre și agențiile Uniunii în ceea ce privește asigurarea respectării măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și a evaluat interacțiunea dintre măsurile restrictive și măsurile de drept penal.

(6)

În prezent, articolul 83 alineatul (1) din TFUE nu prevede stabilirea unor norme minime privind definiția și sancțiunile pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii, deoarece încălcarea acestora ca atare nu este încă acoperită de domeniile criminalității enumerate la articolul respectiv. Domeniile criminalității enumerate în prezent la articolul 83 alineatul (1) al doilea paragraf sunt terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată. Cu toate acestea, încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii poate fi legată, în anumite cazuri, de infracțiuni care se încadrează în unele dintre domeniile criminalității enumerate, cum ar fi terorismul și spălarea banilor.

(7)

Articolul 83 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE permite o procedură specială prin care Consiliul poate identifica noi domenii ale criminalității. Acest lucru poate fi realizat numai după o evaluare atentă a criteriilor stabilite în tratat, care reflectă caracterul excepțional al procedurii. Evoluțiile în domeniul criminalității observate în urma războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei constituie circumstanțe excepționale.

(8)

Criteriile menționate la articolul 83 alineatul (1) primul paragraf din TFUE referitoare la dimensiunea transfrontalieră a unui domeniu al criminalității, și anume natura sau impactul infracțiunilor, precum și nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună, sunt interconectate și nu pot fi evaluate în mod izolat.

(9)

Încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii ar trebui identificată drept un domeniu al criminalității pentru a se asigura punerea în aplicare eficace a politicii Uniunii privind măsurile restrictive. Încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii este deja încadrată drept infracțiune de către majoritatea statelor membre. Unele state membre care încadrează încălcarea măsurilor restrictive drept infracțiune prevăd definiții în sens larg, cum ar fi „încălcarea sancțiunilor ONU și ale UE” sau „încălcarea normelor UE”, în timp ce altele prevăd dispoziții mai detaliate, de exemplu, dispoziții care cuprind o listă a comportamentelor interzise. Criteriile potrivit cărora comportamentul intră sub incidența dreptului penal variază în rândul statelor membre, dar sunt de obicei legate de gravitate (natura gravă) sau sunt stabilite din perspectivă calitativă (intenție, neglijență gravă) sau cantitativă (prejudiciu).

(10)

Încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii este un domeniu deosebit de grav al criminalității, cu un nivel de gravitate similar cu cel al domeniilor criminalității enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, deoarece poate perpetua amenințări la adresa păcii și securității internaționale, poate submina consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului și poate provoca daune economice, sociale, societale și de mediu semnificative. Din cauza unor astfel de încălcări, persoanele și entitățile ale căror active sunt înghețate sau ale căror activități sunt restricționate pot în continuare să aibă acces la activele lor și să sprijine regimurile care sunt vizate de măsurile restrictive ale Uniunii sau continuă să aibă acces la fonduri publice deturnate. În mod similar, sumele generate de exploatarea bunurilor și a resurselor naturale comercializate cu încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii pot permite regimurilor vizate de măsurile restrictive respective să achiziționeze arme cu care să comită infracțiuni. Mai mult decât atât, încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii privind comerțul ar putea contribui la exploatarea ilegală a resurselor naturale în jurisdicția vizată de măsurile restrictive respective.

(11)

În Rezoluția 1196 (1998) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (RCSONU), Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a subliniat importanța consolidării eficacității embargourilor asupra armelor ca mijloc de diminuare a disponibilității armelor cu care să se poarte conflicte armate. De asemenea, acesta a încurajat statele să ia în considerare, ca mijloc de punere în aplicare a obligațiilor lor de a executa deciziile Consiliului de Securitate privind embargourile asupra armelor, adoptarea de acte cu putere de lege sau de alte măsuri juridice care să considere încălcarea embargourilor asupra armelor instituite de Consiliul de Securitate drept infracțiune.

(12)

Faptul că statele membre în legislațiile lor naționale au definiții și sancțiuni foarte diferite pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii contribuie la existența unor grade diferite de asigurare a respectării sancțiunilor, în funcție de statul membru în care este urmărită încălcarea. Acest lucru subminează obiectivele Uniunii de a proteja pacea și securitatea la nivel internațional și de a susține valorile comune ale Uniunii. Prin urmare, este nevoie în mod special de o acțiune comună la nivelul Uniunii pentru a aborda încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii prin intermediul dreptului penal.

(13)

Încălcările măsurilor restrictive ale Uniunii au o dimensiune transfrontalieră clară și, uneori, chiar inerentă. Nu numai că aceste încălcări pot fi comise de persoane fizice sau cu implicarea unor entități juridice care își desfășoară activitatea la scară mondială, dar, în unele cazuri, măsurile restrictive ale Uniunii, cum ar fi restricțiile privind serviciile bancare, chiar interzic operațiunile transfrontaliere. Încălcarea acestora reprezintă așadar un comportament la scară transfrontalieră care necesită un răspuns transfrontalier comun la nivelul Uniunii.

(14)

Existența în legislațiile naționale ale statelor membre a unor definiții și sancțiuni diferite pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii împiedică aplicarea consecventă a politicii Uniunii privind măsurile restrictive. Acest lucru poate conduce chiar la alegerea unei instanțe mai favorabile de către infractori și la o formă de impunitate a acestora, deoarece ei ar putea opta să își desfășoare activitățile în statele membre care prevăd sancțiuni mai puțin severe pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii. Armonizarea sancțiunilor pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii ar spori eficacitatea, proporționalitatea și efectul de descurajare al acestor sancțiuni.

(15)

Prin urmare, încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii ar trebui să fie identificată drept un „domeniu al criminalității” în sensul articolului 83 alineatul (1) din TFUE, deoarece îndeplinește criteriile specificate la articolul respectiv.

(16)

O acțiune comună la nivelul Uniunii nu numai că ar contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile între statele membre și ar consolida cooperarea în materie de asigurare a respectării legii și cooperarea judiciară în ceea ce privește combaterea încălcării măsurilor restrictive ale Uniunii, ci ar contribui, de asemenea, la crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial în ceea ce privește cooperarea în materie de asigurare a respectării legii și cooperarea judiciară cu țările terțe cu privire la încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii.

(17)

Obiectivul prezentei decizii, și anume identificarea încălcării măsurilor restrictive ale Uniunii drept un domeniu al criminalității care îndeplinește criteriile specificate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, trebuie realizat la nivelul Uniunii. Prin urmare, acesta respectă principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(18)

Identificarea încălcării măsurilor restrictive ale Uniunii drept un domeniu al criminalității în sensul articolului 83 alineatul (1) din TFUE este necesară ca primă etapă pentru a permite adoptarea, într-o a doua etapă, a unei legislații secundare în domeniu privind, printre altele, stabilirea unor norme minime în ceea ce privește definiția infracțiunilor și sancțiunile pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii.

(19)

Prezenta decizie nu aduce atingere acțiunilor întreprinse ulterior, în conformitate cu procedurile legislative prevăzute în tratat. În special, aceasta nu stabilește și nu aduce atingere domeniului de aplicare și conținutului legislației secundare propuse în urma aplicării prezentei decizii.

(20)

Este esențial ca orice propunere legislativă pentru o astfel de legislație secundară să fie elaborată în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări.

(21)

În special, este necesar să se acorde atenția cuvenită diversității sistemelor naționale și aspectelor fundamentale ale sistemelor de justiție penală ale statelor membre, inclusiv în ceea ce privește organizarea sancțiunilor. De asemenea, este necesar să se acorde atenția cuvenită garanțiilor pentru drepturile fundamentale, principiului neretroactivității infracțiunilor, principiilor legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, consacrate la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cerințelor privind precizia, claritatea și inteligibilitatea dreptului penal.

(22)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(23)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, Irlanda a notificat, prin scrisoarea din 29 iunie 2022, intenția sa de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

(24)

Pentru a permite de urgență adoptarea unei legislații secundare care să stabilească norme minime privind definiția și sancțiunile aplicabile infracțiunii de încălcare a măsurilor restrictive ale Uniunii, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Variola ovină și caprină este o boală infecțioasă virală care afectează caprinele și ovinele și care poate avea un impact sever asupra populațiilor de animale în cauză și asupra profitabilității creșterii animalelor, cauzând perturbări ale circulației transporturilor acestor animale și ale produselor provenite de la ele, în interiorul Uniunii, precum și ale exporturilor către țări terțe. În cazul apariției unui focar epidemic cauzat de boala respectivă la caprine și ovine, există un risc semnificativ ca ea să se răspândească la alte unități care dețin astfel de animale.

(2)

Variola ovină și caprină este definită ca o boală de categoria A în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (2). În plus, Regulamentul delegat 2020/687 al Comisiei (3) completează normele privind controlul bolilor listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 și definite ca boli de categoria A, B și C în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2018/1882. În particular, articolele 21 și 22 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 prevăd stabilirea unei zone de restricții în cazul apariției unui focar epidemic de boală de categoria A, inclusiv de variolă ovină și caprină, precum și aplicarea anumitor măsuri de control al bolii în zona respectivă. În plus, articolul 21 alineatul (1) din respectivul regulament prevede că zona de restricții trebuie să cuprindă o zonă de protecție și o zonă de supraveghere și, dacă este necesar, alte zone de restricții în jurul sau adiacent zonelor de protecție și de supraveghere.

(3)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1913 a Comisiei (4) a fost adoptată în cadrul Regulamentului (UE) 2016/429 și stabilește măsuri de urgență pentru Spania în ceea ce privește focarele de variolă ovină și caprină.

(4)

Mai exact, Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1913 prevede că zonele de protecție și de supraveghere care urmează să fie stabilite de statul membru în urma apariției unor focare de variola ovină și caprină, în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687, trebuie să cuprindă cel puțin zonele menționate în anexa la respectiva decizie.

(5)

De la data adoptării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/1913, Spania a notificat Comisiei apariția a șapte noi focare epidemice de variola ovină și caprină în unități în care se aflau ovine și/sau caprine, situate în regiunile Andaluzia și Castilla-La Mancha. Prin urmare, zonele menționate ca zone de protecție și de supraveghere pentru Spania în anexa la prezenta decizie au fost modificate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2004 a Comisiei (5).

(6)

De la data adoptării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/2004, Spania a notificat Comisiei apariția a trei focare suplimentare de variola ovină și caprină în unități în care erau deținute ovine și/sau caprine, situate în regiunea Andaluzia. Toate aceste focare sunt situate în zonele de restricții stabilite deja în provincia Granada, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1913, cu excepția unuia care este situat în provincia Almeria. Acest focar este primul focar din provincia Almeria și este situat în afara zonelor de protecție și de supraveghere deja existente.

(7)

În total, Spania a notificat până în prezent 19 focare epidemice de variola ovină și caprină, distribuite în două grupuri separate, unul situat în regiunea Andaluzia, iar celălalt în regiunea Castilla-La Mancha. În majoritatea cazurilor, focarele din același grup sunt conectate din punct de vedere epidemiologic și au în comun una sau mai multe caracteristici comune.

(8)

Autoritățile competente din Spania au luat măsurile necesare de control al bolii în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687, inclusiv stabilirea unor zone de protecție și de supraveghere în jurul respectivelor focare.

(9)

Spania a furnizat periodic Comisiei informații actualizate cu privire la situația epidemiologică a variolei ovine și caprine. Aceste actualizări includ măsurile de control al bolii luate de Spania, pe care Comisia le revizuiește, pentru a le evalua eficacitatea, ținând seama de evoluția bolii.

(10)

În plus, Spania a informat Comisia și Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale că, în absența unor măsuri de reducere a riscurilor care să vizeze în special variola ovină și caprină și care să figureze în anexa VII la Regulamentul delegat (UE) 2020/687 și în așteptarea unei modificări a anexei respective, ea va aplica măsurile de reducere a riscurilor prevăzute în anexa respectivă vizând dermatoza nodulară contagioasă cărnii și laptelui de caprine și ovine originare din zonele de protecție și de supraveghere stabilite în conformitate cu regulamentul respectiv. Spania a declarat că trebuie să ia aceste măsuri de reducere a riscurilor, având în vedere similaritatea dintre virusul variolei ovine și caprine și virusul dermatozei nodulare contagioase, ambele aparținând familiei Poxviridae și genului Capripoxvirus.

(11)

Prin urmare, este necesar ca zonele menționate ca zone de protecție și de supraveghere pentru Spania în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1913 să fie ajustate suplimentar, din punct de vedere spațial și/sau temporar, și să se stabilească o zonă suplimentară de restricții, pentru a preveni răspândirea suplimentară a bolii în Spania și în restul Uniunii. Este necesar ca această ajustare să țină seama de evoluția diferențiată a bolii în regiunile Andaluzia și Castilla-La Mancha.

(12)

În plus, este necesar ca zonele menționate ca zone de protecție și de supraveghere să fie grupate și să fie stabilită o dată comună, până la care ele să fie aplicabile, pentru fiecare grup, ținând seama de data la care a fost finalizată ultima curățare și dezinfectare preliminară, astfel încât toate focarele din aceeași zonă să fi fost supuse operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare, atât în Andaluzia, cât și în Castilla-La Mancha.

(13)

Pe lângă zonele de protecție și de supraveghere, este necesar să se stabilească o zonă suplimentară de restricții, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2020/687, în regiunea Andaluzia, unde evoluția bolii este mai puțin favorabilă și unde este necesar ca Spania să aplice anumite măsuri în ceea ce privește circulația ovinelor și caprinelor în afara acestei zone, pentru a preveni răspândirea bolii la restul teritoriului ei.

(14)

Având în vedere evoluția situației epidemiologice în ceea ce privește variola ovină și caprină din Spania și pentru a preveni orice perturbare inutilă a circulației transporturilor de ovine și caprine în interiorul Uniunii și pentru a evita impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, este necesar să se continue se identifice rapid la nivelul Uniunii zonele de restricții vizând variola ovină și caprină. Este necesar ca aceste zone de restricții să cuprindă zone de protecție și de supraveghere, precum și o zonă suplimentară de restricții în statul membru respectiv. În consecință, este necesar ca zonele din Spania identificate ca zone de protecție, zone de supraveghere și zone suplimentare de restricții, în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687, să fie menționate în anexa la prezenta decizie, iar durata regionalizării respective să fie stabilită. În plus, este necesar ca Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1913 să fie abrogată și înlocuită cu prezenta decizie.

(15)

Având în vedere caracterul urgent al situației epidemiologice din Uniune în ceea ce privește răspândirea variolei ovine și caprine, este important ca măsurile prevăzute în prezenta decizie să se aplice cât mai curând posibil.

(16)

În plus, ținând seama de situația epidemiologică actuală din Uniune în ceea ce privește variola ovină și caprină, este necesar ca prezenta decizie să se aplice până la 31 martie 2023.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(a)

zonele de restricții care cuprind zone de protecție și de supraveghere care trebuie să fie stabilite de Spania ca urmare a apariției unui focar sau a unor focare epidemice de variola ovină și caprină în Spania, precum și o zonă de restricții suplimentară, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687;

(b)

durata măsurilor de control al bolii care trebuie aplicate în zonele de protecție, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687, în zonele de supraveghere în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 și în zona de restricții suplimentară în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul delegat respectiv.

(a)

zonele de restricții care cuprind zone de protecție și de supraveghere și zona suplimentară de restricții se stabilesc imediat de către autoritatea competentă a statului membru respectiv în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 și în condițiile prevăzute la articolul respectiv și la articolul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2020/687;

(b)

zonele de protecție și de supraveghere și zona suplimentară de restricții, menționate la litera (a), cuprind cel puțin zonele menționate în anexa la prezenta decizie;

(c)

măsurile din fiecare zonă de restricții se aplică cel puțin până la datele menționate în anexa la prezenta decizie.