(1)

Cerințele de raportare joacă un rol esențial în ceea ce privește asigurarea monitorizării corespunzătoare și a aplicării corecte a legislației. Cu toate acestea, este important ca astfel de cerințe să fie raționalizate pentru a se asigura faptul că ele îndeplinesc scopul pentru care au fost instituite și pentru a limita sarcina administrativă.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 80/2009 (3), (UE) nr. 996/2010 (4) și (UE) nr. 165/2014 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului conțin o serie de cerințe de raportare în domeniul transportului rutier și al aviației care ar trebui să fie simplificate în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 16 martie 2023 intitulată „Competitivitatea pe termen lung a UE: perspectiva după 2030”.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 80/2009 obligă fiecare vânzător de sisteme informatizate de rezervare (SIR) să prezinte o dată la patru ani și, în plus, la cererea Comisiei, un raport de audit independent care detaliază structura acționariatului și modelul de conducere.

(4)

Această obligație de audit și de raportare stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 80/2009 este menită să permită Comisiei să monitorizeze aplicarea normelor specifice pentru transportatorii asociați stabilite prin regulamentul respectiv. Aceste norme sunt menite în special să-i împiedice pe transportatorii asociați să trateze în mod discriminatoriu SIR-urile concurente și să împiedice SIR-urile deținute de transportatorii asociați să trateze în mod discriminatoriu alți transportatori. Evaluarea Regulamentului (CE) nr. 80/2009 efectuată în 2020 de către Comisie a sugerat că normele respective privind transportatorii asociați ar putea fi redundante, deoarece companiile aeriene nu mai dețin SIR-uri și nu există nicio dovadă că companiile aeriene ar încerca să achiziționeze SIR-uri dacă normele respective nu ar exista. Prin urmare, prezentarea de rapoarte de audit o dată la patru ani nu mai este justificată. Cu toate acestea, Comisia ar trebui totuși să își păstreze competența de a solicita rapoartele de audit atunci când este necesar, pentru a putea aplica efectiv normele privind transportatorii asociați.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 996/2010 prevede publicarea anuală a unui raport privind siguranța la nivel național, pentru a informa publicul cu privire la nivelul general de siguranță a aviației. Această obligație a fost menită să asigure transparența cu privire la situația generală a siguranței aviației în statele membre și, în special, cu privire la contribuția activităților de investigare a accidentelor în această privință, având în vedere contextul regulamentului. Cu toate acestea, obligația a devenit redundantă având în vedere evaluarea anuală privind siguranța publicată de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care reglementează sistemul aviatic al Uniunii, inclusiv investigarea accidentelor.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 165/2014 prevede că autoritățile competente ale statelor membre transmit anual Comisiei, dacă este posibil, în format electronic, listele montatorilor și atelierelor care sunt aprobate să efectueze instalări, verificări, inspecții și reparații ale tahografelor, precum și ale cardurilor care le-au fost emise acestora. Regulamentul respectiv prevede, de asemenea, obligația Comisiei de a publica listele respective pe pagina sa de internet.

(7)

Faptul că perioada de valabilitate a cardurilor emise atelierelor este de un an și faptul că listele comunicate de statele membre Comisiei oferă doar o imagine de sinteză a atelierelor aprobate și a cardurilor valabile emise acestora înseamnă că, în cursul anului următor, o parte tot mai mare a cardurilor atelierelor publicate pe pagina sa de internet al Comisiei nu mai sunt valabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă obligația de a publica lista atelierelor aprobate și a cardurilor valabile emise atelierelor și de a le actualiza în permanență pe pagina sa de internet accesibil publicului, cel puțin o dată pe an. Comisia ar trebui să publice lista tuturor paginilor de internet ale statelor membre unde pot fi găsite informațiile respective. Unele state membre dispun deja de astfel de pagini de internet. Prin urmare, respectiva obligație ar avea ca rezultat reducerea sarcinii administrative atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre, precum și reducerea costurilor de asigurare a respectării legislației pentru părțile interesate, prin asigurarea unei distribuții mai actualizate și mai eficace a informațiilor.

(8)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume simplificarea cerințelor de raportare stabilite în Regulamentele (CE) nr. 80/2009, (UE) nr. 996/2010 și, respectiv, (UE) nr. 165/2014, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(9)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 80/2009, (UE) nr. 996/2010 și (UE) nr. 165/2014 ar trebui să fie modificate în consecință,