(1)

După trei ani de punere în aplicare, ar trebui aduse noi modificări normelor financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (denumit în continuare „bugetul”) pentru a se elimina dificultățile legate de execuție prin creșterea flexibilității, pentru a se simplifica modalitățile de acordare a finanțării pentru părțile interesate și servicii, pentru a se pune accentul mai mult pe rezultate și pentru a se îmbunătăți accesibilitatea, transparența și responsabilitatea. Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(2)

Pentru a reduce complexitatea normelor financiare aplicabile bugetului și pentru a include normele relevante într-un singur regulament, Comisia ar trebui să abroge Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 (6). Din motive de claritate, principalele norme din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 ar trebui incluse în prezentul regulament, iar alte norme ar trebui incluse în orientările pentru servicii.

(3)

Principiile bugetare fundamentale ar trebui menținute. Derogările existente de la aceste principii pentru anumite domenii, cum ar fi cercetarea, acțiunile externe și fondurile structurale, ar trebui revizuite și simplificate cât mai mult posibil, ținându-se cont de pertinența lor continuă, valoarea lor adăugată pentru buget și sarcina pe care o impun părților interesate.

(4)

Normele privind reportarea creditelor ar trebui prezentate mai clar și ar trebui făcută o distincție între reportările automate și cele neautomate. Instituțiile vizate ale Uniunii ar trebui să furnizeze informații Parlamentului European și Consiliului atât cu privire la reportările automate, cât și la cele neautomate.

(5)

Reportarea și utilizarea veniturilor alocate externe pentru programul sau acțiunea următoare ar trebui permise în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri. Veniturile alocate interne ar trebui să poată fi reportate numai în exercițiul financiar următor, în absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament.

(6)

În ceea ce privește veniturile alocate interne, ar trebui permisă finanțarea proiectelor imobiliare noi cu veniturile din închirieri și vânzarea de clădiri. În acest scop, aceste venituri ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne care pot fi reportate până în momentul în care sunt utilizate pe deplin.

(7)

Instituțiile Uniunii ar trebui să poată accepta orice donație în favoarea Uniunii.

(8)

Ar trebui introdusă o dispoziție pentru a permite unei persoane juridice să sponsorizeze în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(9)

Conceptul de performanță în ceea ce privește bugetul ar trebui să fie clarificat. Performanța ar trebui legată de aplicarea directă a principiului bunei gestiuni financiare. De asemenea, ar trebui definit principiul bunei gestiuni financiare și ar trebui stabilită o legătură între obiectivele stabilite și indicatorii de performanță, rezultate și economie, eficiență și eficacitate în utilizarea creditelor. Din motive de securitate juridică, evitând totodată conflictele cu cadrele de performanță existente ale diferitelor programe, ar trebui definită terminologia legată de performanță, în special realizările și rezultatele.

(10)

În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7), legislația Uniunii ar trebui să fie de înaltă calitate și ar trebui să se concentreze pe domeniile în care are cea mai mare valoare adăugată pentru cetățeni și este cât mai eficace și eficientă cu putință în realizarea obiectivelor comune de politică ale Uniunii. Evaluarea programelor de cheltuieli existente și a celor noi, precum și a activităților existente și noi care presupun cheltuieli semnificative poate contribui la atingerea respectivelor obiective.

(11)

În conformitate cu principiul transparenței consacrat la articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), instituțiile Uniunii trebuie să acționeze în mod cât mai deschis cu putință. În ceea ce privește execuția bugetului, aplicarea principiului menționat implică faptul că cetățenii ar trebui să știe unde și în ce scop sunt cheltuite fondurile Uniunii. Astfel de informații promovează dezbaterea democratică, contribuie la participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii, consolidează controlul instituțional și supravegherea cheltuielilor Uniunii și contribuie la creșterea credibilității acesteia. Comunicarea ar trebui să fie mai precisă și să urmărească sporirea vizibilității contribuției Uniunii pentru cetățeni. Obiectivele menționate ar trebui să fie realizate prin publicarea, preferabil folosind instrumente moderne de comunicare, a unor informații relevante privind toți destinatarii fondurilor finanțate din buget, care să țină seama de interesele legitime ale respectivilor destinatari în materie de confidențialitate și securitate și, în ceea ce privește persoanele fizice, de dreptul la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, instituțiile Uniunii ar trebui să adopte o abordare selectivă în ceea ce privește publicarea informațiilor, în conformitate cu principiul proporționalității. Deciziile de publicare ar trebui să se bazeze pe criterii relevante, pentru a se furniza informații de interes real.

(12)

Fără a se aduce atingere normelor privind protecția datelor cu caracter personal, ar trebui să se urmărească o transparență maximă în ceea ce privește informațiile referitoare la destinatari,. Informațiile privind destinatarii fondurilor Uniunii executate prin gestiune directă ar trebui să fie publicate pe un site dedicat al instituțiilor Uniunii, precum sistemul de transparență financiară, și ar trebui să includă cel puțin numele și localitatea destinatarului, cuantumul angajat din punct de vedere juridic și scopul măsurii. Informațiile respective ar trebui să ia în considerare criterii relevante, cum ar fi periodicitatea, tipul și importanța măsurii.

(13)

Comisia ar trebui să fie în măsură să execute bugetul în mod indirect, prin intermediul unor organizații din statele membre. Din motive de securitate juridică, este, prin urmare, oportun să se definească o organizație dintr-un stat membru ca fiind o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public, sau ca fiind un organism reglementat de dreptul privat căruia i-a fost încredințată o misiune de serviciu public și căruia i s-au oferit garanții financiare adecvate de către statul membru respectiv. Sprijinul financiar furnizat unor astfel de organisme de drept privat de către un stat membru în conformitate cu cerințele existente prevăzute în dreptul Uniunii sub o formă stabilită de statul membru respectiv și care nu necesită neapărat o garanție bancară ar trebui considerat ca reprezentând o garanție financiară adecvată.

(14)

În cazul premiilor, granturilor și contractelor atribuite în urma deschiderii unei proceduri publice concurențiale și, în special, în cazul concursurilor, al cererilor de propuneri și al cererilor de oferte, pentru a respecta principiile TFUE și, mai ales, principiile transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării, ar trebui să fie publicate numele și localitatea destinatarilor fondurilor Uniunii. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la controlul procedurilor de atribuire de către candidații respinși în cadrul procedurii concurențiale.

(15)

Datele cu caracter personal care se referă la persoane fizice nu ar trebui să fie disponibile public decât pe perioada de utilizare a fondurilor de către destinatari și, prin urmare, datele respective ar trebui șterse după doi ani. Aceeași dispoziție ar trebui să se aplice în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

(16)

În majoritatea cazurilor care fac obiectul prezentului regulament, publicarea se referă la persoane juridice. Atunci când sunt vizate persoane fizice, publicarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiul proporționalității dintre valoarea cuantumului acordat și necesitatea de a controla utilizarea optimă a fondurilor. În astfel de cazuri, publicarea regiunii corespunzătoare nivelului 2 din nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) este în concordanță cu obiectivul publicării informațiilor privind destinatarii și asigură egalitatea de tratament între state membre de dimensiuni diferite, respectând, totodată, dreptul destinatarilor la viață privată și, în special, la protecția datelor lor cu caracter personal.

(17)

Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc publicarea. De exemplu, nu ar trebui să fie publicate informațiile privind bursele de studii sau alte forme de sprijin direct acordat persoanelor fizice aflate cel mai mult în nevoie, privind anumite contracte cu o valoare foarte mică sau privind sprijinul financiar sub un anumit prag prevăzut prin instrumente financiare sau în cazurile în care divulgarea riscă să amenințe drepturile și libertățile persoanelor fizice vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă prejudicii intereselor comerciale ale destinatarilor. Cu toate acestea, în cazul granturilor, nu ar trebui să existe nicio scutire specială de la obligația de a publica informațiile pe baza unui prag specific pentru a menține practica actuală și pentru a permite transparența.

(18)

În cazul în care datele cu caracter personal ale destinatarilor sunt publicate în scopul transparenței în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii și controlul procedurilor de atribuire, destinatarii respectivi ar trebui să fie informați cu privire la o astfel de publicare, precum și cu privire la drepturile lor și la procedurile aplicabile pentru exercitarea drepturilor respective, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 45/2001 (8) și (UE) 2016/679 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(19)

Pentru a asigura faptul că principiul egalității de tratament este respectat pentru toți destinatarii, informațiile referitoare la persoanele fizice ar trebui, de asemenea, să fie publicate în conformitate cu obligația impusă statelor membre de a asigura un grad ridicat de transparență cu privire la contractele care depășesc pragurile prevăzute în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(20)

În cazul gestiunii indirecte și partajate, persoanele, entitățile sau organismele desemnate care execută fonduri ale Uniunii ar trebui să pună la dispoziție informații privind destinatarii și destinatarii finali. În cazul gestiunii partajate, informațiile ar trebui să fie publicate în conformitate cu norme sectoriale specifice. Comisia ar trebui să pună la dispoziție informații privind un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, unde se pot găsi informațiile privind destinatarii și destinatarii finali.

(21)

Pentru a asigura o mai mare claritate și transparență a datelor cu privire la instrumentele financiare executate prin gestiune directă și indirectă, este necesar să se reunească toate cerințele de raportare într-un singur document de lucru care să fie anexat la proiectul de buget.

(22)

În vederea promovării bunelor practici în execuția Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE), a Fondului de coeziune, a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), precum și a Fondului european de garantare agricolă (FEGA), Comisia ar trebui, în scop informativ, să poată pune la dispoziția organismelor responsabile de activități de gestiune și de control un ghid metodologic fără caracter obligatoriu care să prezinte abordarea și strategiile sale de control, inclusiv listele de verificare și exemple de bune practici. Ghidul respectiv ar trebui actualizat ori de câte ori este necesar.

(23)

Este necesar să se prevadă posibilitatea încheierii de către instituțiile Uniunii a unor acorduri între acestea la nivelul serviciilor, pentru a facilita executarea creditelor acestora și, de asemenea, posibilitatea de a încheia astfel de acorduri între departamentele instituțiilor Uniunii, organele Uniunii, oficiile europene, organele sau persoanele cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) și Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare.

(24)

Este oportun să se stabilească procedura pentru înființarea de noi oficii europene și să se stabilească o distincție între sarcinile obligatorii și neobligatorii ale unor astfel de oficii. Ar trebui introdusă posibilitatea ca instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene să delege competențele de ordonator de credite directorului unui oficiu european. Oficiile europene ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a încheia acorduri la nivelul serviciilor pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare. Este o să se stabilească norme specifice pentru ținerea de evidențe contabile, dispoziții de autorizare a contabilului Comisiei să delege o parte din sarcinile sale personalului acestor oficii, precum și proceduri de operare pentru conturile bancare pe care Comisia ar trebui să poată să le deschidă în numele unui oficiu european.

(25)

Pentru a îmbunătăți eficacitatea agențiilor executive din punctul de vedere al costurilor și având în vedere experiența practică dobândită cu alte organe ale Uniunii, ar trebui să existe posibilitatea de a încredința contabilului Comisiei toate sarcinile contabilului agenției executive în cauză sau o parte a acestor sarcini.

(26)

Din motive de securitate juridică, este necesar să se clarifice faptul că directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați atunci când gestionează creditele operaționale ale programelor delegate agențiilor lor. Pentru a asigura un impact maxim al creșterilor de eficiență care decurg din centralizarea globală a anumitor servicii de sprijin ar trebui să se prevadă în mod explicit posibilitatea ca agențiile executive să execute cheltuielile administrative.

(27)

Este necesar să se stabilească norme privind competențele și responsabilitățile actorilor financiari, în special ale ordonatorilor de credite și ale contabililor.

(28)

Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi și contabilul Comisiei ar trebui să fie informați cu privire la numirea sau încetarea exercitării funcției a unui ordonator de credite delegat, a unui auditor intern și a unui contabil, în termen de două săptămâni de la o astfel de numire sau încetare a exercitării funcției.

(29)

Ordonatorii de credite ar trebui să fie pe deplin responsabili de toate operațiunile de venituri și de cheltuieli efectuate sub autoritatea lor și de sistemele de control intern, și ar trebui să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor, printre altele, dacă este necesar, prin proceduri disciplinare.

(30)

Ar trebui, de asemenea, să se stabilească sarcinile, responsabilitățile și principiile procedurilor de urmat de către ordonatorii de credite. Ordonatorii de credite delegați ar trebui să se asigure că ordonatorii de credite subdelegați și personalul lor primesc informații și formare privind standardele de control, precum și metodele și tehnicile respective și că sunt luate măsuri pentru a asigura funcționarea sistemului de control. Ordonatorul de credite delegat ar trebui să raporteze instituției Uniunii de care aparține cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor sub forma unui raport anual. Raportul respectiv ar trebui să includă informațiile financiare și de gestiune necesare pentru a sprijini declarația de asigurare a ordonatorului în cauză referitoare la îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv informațiile privind performanța generală a operațiunilor efectuate. Documentele justificative referitoare la operațiunile efectuate ar trebui păstrate pentru cel puțin cinci ani. Diversele forme de proceduri de negociere pentru atribuirea contractelor de achiziții publice ar trebui să facă obiectul unui raport special din partea ordonatorului de credite delegat adresat instituției Uniunii în cauză și al unui raport de la respectiva instituție a Uniunii către Parlamentul European și Consiliu, întrucât procedurile respective reprezintă derogări de la procedurile obișnuite de atribuire.

(31)

Ar trebui să fie luat în considerare rolul dublu al șefilor de delegații ale Uniunii, precum și al adjuncților, în absența acestora, de ordonatori de credite subdelegați pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și, în ceea ce privește creditele operaționale, pentru Comisie.

(32)

Delegarea de către Comisie a competențelor de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii ar trebui să fie limitată la situațiile în care executarea respectivelor sarcini de către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii este strict necesară pentru a asigura continuitatea activității pe durata absenței șefilor de delegații ale Uniunii. Adjuncțiilor șefilor de delegații ale Uniunii nu ar trebui să li se permită să exercite respectivele competențe în mod sistematic sau din motive care țin de diviziunea activității interne.

(33)

Contabilul ar trebui să fie responsabil cu buna executare a plăților, cu încasarea veniturilor și cu recuperarea creanțelor. Contabilul ar trebui să gestioneze trezoreria, conturile bancare și dosarele terților, să țină evidența contabilă și să fie responsabil cu întocmirea situațiilor financiare ale instituțiilor Uniunii. Contabilul Comisiei ar trebui să fie singura persoană care are dreptul să stabilească normele contabile și planurile de conturi armonizate, în timp ce contabilii tuturor celorlalte instituții ale Uniunii ar trebui să stabilească procedurile contabile aplicabile în instituțiile lor.

(34)

De asemenea, ar trebui să se definească modalitățile de numire și de încetare a exercitării funcției privind contabilul.

(35)

Contabilul ar trebui să instituie proceduri prin care să se asigure că nici conturile deschise pentru gestionarea trezoreriei și nici conturile de avans nu au sold debitor.

(36)

Ar trebui stabilite condițiile de utilizare a conturilor de avans, un sistem de gestiune care constituie o excepție de la procedurile bugetare uzuale și care se referă numai la sume limitate și ar trebui precizate sarcinile și responsabilitățile administratorilor conturilor de avans, precum și cele ale ordonatorului de credite și ale contabilului în ceea ce privește controlul conturilor de avans. Curtea de Conturi ar trebui informată cu privire la orice numire a unui administrator al contului de avans. Din motive de eficiență, în delegațiile Uniunii ar trebui să se constituie conturi de avans pentru creditele înscrise atât în secțiunile din buget aferente Comisiei, cât și în cele ale SEAE. De asemenea, este oportun să se permită, în condiții specifice, utilizarea conturilor de avans în delegațiile Uniunii pentru plățile cu o valoare limitată, conform procedurilor bugetare. În ceea ce privește numirea administratorilor conturilor de avans ar trebui să fie posibil ca aceștia să fie selectați și din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (11) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(37)

Pentru a ține cont de situația existentă în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor, precum și de dificultățile tehnice de a avea toate angajamentele juridice semnate de ordonatorul de credite competent, ar trebui să se permită personalului angajat de Comisie în acest domeniu să își asume angajamente juridice cu o valoare foarte mică, de până la 2 500 EUR, care sunt legate de plățile efectuate din conturile de avans, iar șefilor de delegații ale Uniunii sau adjuncților acestora să își asume angajamente juridice la solicitarea ordonatorului de credite competent al Comisiei.

(38)

Odată definite sarcinile și responsabilitățile actorilor financiari, aceștia pot fi ținuți răspunzători numai în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor. În cadrul instituțiilor Uniunii au fost constituite grupuri specializate în domeniul neregulilor financiare în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Însă, având în vedere numărul limitat de cazuri care le sunt prezentate, precum și din motive de eficiență, este oportun ca funcțiile lor să fie transferate unui grup interinstituțional instituit în temeiul regulamentului menționat (denumit în continuare „grupul”). Grupul ar trebui să fie creat cu scopul de a evalua cererile și de a emite recomandări cu privire la nevoia de a lua decizii privind excluderea și impunerea de sancțiuni financiare în cazurile care îi sunt sesizate de Comisie sau de alte instituții și organe ale Uniunii, fără a aduce atingere autonomiei administrative a acestora în ceea ce privește personalul lor. Respectivul transfer vizează și evitarea dublării eforturilor și reducerea riscurilor de conflict între recomandări sau avize, în cazurile în care sunt implicați atât un operator economic, cât și un membru al personalului unei instituții sau al unui organ al Uniunii. Este necesar să se mențină procedura prin care un ordonator de credite să poată solicita confirmarea unei instrucțiuni despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, fiind astfel exonerat de orice răspundere. Componența grupului ar trebui modificată atunci când îndeplinește acest rol. Grupul nu ar trebui să aibă competențe de investigare.

(39)

În ceea ce privește veniturile, este necesar să se abordeze ajustările negative ale resurselor proprii reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (12). Cu excepția cazului resurselor proprii, este necesar să se mențină sarcinile existente și controalele care țin de responsabilitatea ordonatorilor de credite în diferitele etape ale procedurii: întocmirea unei estimări a creanțelor, emiterea ordinelor de recuperare, expedierea notei de debit care informează debitorul cu privire la constatarea creanței și decizia, dacă este necesar, de a renunța la creanță în conformitate cu criteriile care garantează respectarea bunei gestiuni financiare pentru a asigura o colectare eficientă a veniturilor.

(40)

Ordonatorul de credite ar trebui să poată să renunțe total sau parțial la recuperarea unei creanțe constatate în cazul în care debitorul face obiectul unor proceduri de insolvență, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului (13), în special în cazul acordurilor amiabile, al concordatelor și al altor proceduri similare.

(41)

Ar trebui stabilite dispoziții speciale privind procedurile de ajustare sau de reducere la zero a unei estimări a creanței.

(42)

Este necesar să se clarifice momentul înscrierii în buget a sumelor încasate din amenzi și alte sancțiuni, precum și a oricăror dobânzi acumulate sau a altor venituri generate de acestea.

(43)

Ținând seama de evoluțiile recente de pe piețele financiare și de rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, este necesar să se revizuiască dispozițiile privind rata dobânzii pentru amenzi sau alte sancțiuni și să se prevadă norme în cazul în care se înregistrează o rată negativă a dobânzii.

(44)

Pentru a reflecta natura specifică a creanțelor care constau în amenzi sau alte sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii în temeiul TFUE sau al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), este necesar să se introducă dispoziții specifice privind ratele dobânzii aplicabile sumelor datorate, dar încă neplătite, în cazul în care astfel de sume sunt majorate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(45)

Normele privind recuperările ar trebui să fie atât clarificate, cât și consolidate. În special, ar trebui să se precizeze că contabilul trebuie să recupereze cuantumuri prin compensare și în raport cu cuantumurile datorate debitorului de către o agenție executivă atunci când execută bugetul.

(46)

Pentru a garanta securitatea juridică și transparența, ar trebui stabilite normele referitoare la termenele în care urmează să se transmită o notă de debit.

(47)

Pentru a asigura gestionarea activelor, vizându-se, totodată, generarea unui randament pozitiv, este necesar ca cuantumurile referitoare la amenzi sau alte sancțiuni impuse în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom, cum ar fi amenzile în domeniul concurenței care sunt contestate, să fie încasate provizoriu și să se investească în active financiare și să se stabilească destinația profitului obținut din aceste investiții. Întrucât Comisia nu este singura instituție a Uniunii care are dreptul de a impune amenzi sau alte sancțiuni, este necesar să se stabilească dispoziții privind astfel de amenzi sau alte sancțiuni impuse de alte instituții ale Uniunii și să se stabilească norme pentru recuperarea lor care ar trebui să fie echivalente cu cele aplicabile Comisiei.

(48)

Pentru a se garanta faptul că toate informațiile necesare pentru adoptarea deciziilor de finanțare se află la dispoziția Comisiei, este necesar să se stabilească cerințele minime referitoare la conținutul deciziilor de finanțare privind granturile, achizițiile, fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe (denumite în continuare „fonduri fiduciare ale Uniunii”), premiile, instrumentele financiare, mecanismele de finanțare mixtă și garanțiile bugetare. În același timp, pentru a oferi o perspectivă pe termen mai lung destinatarilor potențiali, este necesar să se permită adoptarea deciziilor de finanțare pe o perioadă mai mare de un exercițiu financiar, specificând în același timp că punerea în aplicare se efectuează sub rezerva disponibilității creditelor bugetare pentru exercițiile financiare respective. În plus, este necesar să se reducă numărul de elemente necesare pentru decizia de finanțare. În sensul obiectivului simplificării, decizia de finanțare ar trebui să constituie, în același timp, un program de lucru anual sau multianual. Întrucât contribuțiile la organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 sunt deja stabilite în buget, nu ar trebui să fie obligatorie adoptarea unei anumite decizii de finanțare în acest sens.

(49)

În ceea ce privește cheltuielile, relația dintre deciziile de finanțare, angajamentele bugetare globale și angajamentele bugetare individuale, precum și conceptele de angajament bugetar și juridic ar trebui clarificate pentru a stabili un cadru cât mai precis pentru diferitele faze de execuție a bugetului.

(50)

Pentru a ține seama în special de numărul de angajamente juridice asumate de către delegațiile Uniunii și de către reprezentanțele Uniunii și de fluctuațiile cursului de schimb cu care acestea se confruntă, ar trebui să se poată aplica angajamente bugetare provizorii și în cazurile în care beneficiarii finali și cuantumurile sunt cunoscute.

(51)

În ceea ce privește tipologia plăților pe care le pot efectua ordonatorii de credite, ar trebui clarificate diferitele tipuri de plăți, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Normele de lichidare a plăților de prefinanțare ar trebui clarificate în continuare, în special în situațiile în care nu este posibilă lichidarea intermediară. În acest scop, în angajamentele juridice asumate ar trebui introduse dispoziții adecvate.

(52)

Prezentul regulament ar trebui să stipuleze că plățile trebuie să fie efectuate în termenele specificate și că, în cazul nerespectării unor astfel de termene, creditorii vor avea dreptul la dobânzi penalizatoare care urmează a fi imputate din buget, mai puțin în cazul statelor membre, a Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Fondului european de investiții (FEI).

(53)

Este oportun ca dispozițiile privind lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor să fie integrate într-un singur articol și să se introducă o definiție a dezangajărilor. Deoarece tranzacțiile se efectuează în sisteme computerizate, semnarea unei mențiuni „bun de plată” pentru a exprima decizia de lichidare ar trebui să fie înlocuită cu o semnătură electronică securizată, cu excepția unui număr limitat de cazuri. Este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că lichidarea cheltuielilor se aplică tuturor costurilor eligibile, inclusiv costurilor care nu sunt asociate cu o cerere de plată, precum în cazul pentru lichidarea prefinanțărilor.

(54)

Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui stabilite norme comune mai multor instrumente de execuție bugetară. Din aceste motive, anumite dispoziții ar trebui regrupate, modul de redactare și domeniul de aplicare al altor dispoziții ar trebui aliniate, iar repetițiile inutile și referințele încrucișate ar trebui eliminate.

(55)

Fiecare instituție a Uniunii ar trebui să înființeze un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenței auditorului intern, monitorizarea calității activității de audit intern și asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern și extern și le dau curs. Componența respectivului comitet de monitorizare a auditurilor interne ar trebui să fie stabilită de fiecare instituție a Uniunii în parte, ținând seama de autonomia sa organizațională și de importanța consilierii din partea experților independenți.

(56)

Ar trebui pus un accent mai mare pe performanța și rezultatele proiectelor finanțate din buget. Prin urmare, în afară de formele de contribuție din partea Uniunii deja bine stabilite (rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv, costurile unitare, sumele forfetare și finanțarea la rate forfetare), este oportun să se definească o formă suplimentară de finanțare, care să nu fie legată de costurile operațiunilor relevante. Forma suplimentară de finanțare ar trebui să se bazeze pe îndeplinirea anumitor condiții ex ante sau pe rezultatele obținute, măsurate prin raportare la jaloane stabilite anterior sau prin indicatori de performanță.

(57)

În cazul în care efectuează evaluări ale capacității operaționale și financiare a destinatarilor fondurilor Uniunii sau ale sistemelor și procedurilor acestora, Comisia ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe evaluările deja realizate de ea însăși, de alte entități sau donatori, cum ar fi agențiile naționale și organizațiile internaționale, pentru a evita duplicarea evaluărilor acelorași destinatari. Ar trebui să se recurgă la posibilitatea de a recunoaște valabilitatea transversală a evaluărilor efectuate de alte entități în cazul în care astfel de evaluări au fost realizate respectându-se condiții echivalente celor prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuție aplicabilă. Prin urmare, pentru a stimula recunoașterea valabilității transversale a evaluărilor între donatori, Comisia ar trebui să promoveze recunoașterea standardelor recunoscute la nivel internațional sau a celor mai bune practici internaționale.

(58)

De asemenea, este important să se evite situațiile în care destinatarii fondurilor Uniunii să fie auditați de mai multe ori de către entități diferite în ceea ce privește utilizarea respectivelor fonduri. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se recurgă la audituri deja efectuate de auditori independenți, cu condiția să existe dovezi suficiente ale competenței și independenței acestora și cu condiția ca activitatea de audit să se bazeze pe standarde de audit acceptate la nivel internațional care să ofere o asigurare rezonabilă și ca auditurile respective să fi fost efectuate cu privire la situațiile financiare și la rapoartele care descriu modul în care a fost utilizată contribuția din partea Uniunii. Astfel de audituri ar trebui să constituie așadar baza asigurării globale cu privire la utilizarea fondurilor Uniunii. În acest scop, este important să se garanteze faptul că raportul auditorului independent și documentația de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European, a Comisiei, a Curții de Conturi și a autorităților de audit ale statelor membre.

(59)

Pentru a recurge la evaluări și audituri și pentru a reduce sarcina administrativă asupra persoanelor și entităților care primesc fonduri din partea Uniunii, este important să se garanteze că orice informație deja disponibilă la nivelul instituțiilor Uniunii, al autorităților de management sau al altor organisme și entități care execută fonduri ale Uniunii este reutilizată pentru a evita cererile multiple adresate destinatarilor sau beneficiarilor.

(60)

Pentru a oferi un mecanism de cooperare pe termen lung cu destinatarii, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a semna acorduri-cadru de parteneriat financiar. Parteneriatele-cadru financiare ar trebui să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi sau prin acorduri de contribuție cu persoane și entități care execută fonduri ale Uniunii. În acest scop, ar trebui specificat conținutul minim al acestor acorduri de contribuție. Parteneriatele-cadru financiare nu ar trebui să restrângă în mod nejustificat accesul la finanțare din partea Uniunii.

(61)

Condițiile și procedurile pentru suspendarea, rezilierea sau reducerea unei contribuții a Uniunii ar trebui armonizate la nivelul diferitelor instrumente de execuție bugetară cum ar fi granturi, achiziții, gestiune indirectă, premii etc. Ar trebui definite motivele unei astfel de suspendări, rezilieri sau reduceri.

(62)

Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească perioade standard în care documentele referitoare la contribuțiile din partea Uniunii ar trebui să fie păstrate de către destinatari, astfel încât să se evite cerințele contractuale divergente sau disproporționate, dar să existe suficient timp pentru a permite Comisiei, Curții de Conturi și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să aibă acces la datele și documentele respective și să efectueze verificările ex post și auditurile. În plus, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii ar trebui să aibă obligația de a coopera în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii.

(63)

Pentru a furniza informații adecvate participanților și destinatarilor și pentru a se asigura că aceștia au posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, participanților și destinatarilor ar trebui să li se permită să își prezinte observațiile înainte de adoptarea oricărei măsuri care le afectează în mod negativ drepturile și aceștia ar trebui să fie informați cu privire la căile de atac de care dispun pentru a contesta o asemenea măsură.

(64)

În scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să instituie un sistem unic de detectare timpurie și de excludere.

(65)

Sistemul de detectare timpurie și de excludere ar trebui să se aplice participanților, destinatarilor, entităților pe ale căror capacități intenționează să se bazeze candidatul sau ofertantul, subcontractanților unui contractant, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii în cazul în care bugetul este executat prin gestiune indirectă, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii prin intermediul instrumentelor financiare executate prin gestiune directă, participanților sau destinatarilor despre care au furnizat informații entitățile care execută bugetul prin gestiune partajată și sponsorilor.

(66)

Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care decizia de a înscrie o persoană sau o entitate în baza de date a sistemului de detectare timpurie și de excludere este luată pe baza unei situații de excludere referitoare la o persoană fizică sau juridică care face parte din organul administrativ, de conducere sau de control al persoanei sau al entității respective ori care are competențe de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce privește persoana sau entitatea respectivă ori ale unei persoane fizice sau juridice care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau entității respective ori ale unei persoane fizice care este esențială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic, informațiile înregistrate în baza de date trebuie să includă informațiile privind persoanele menționate.

(67)

Decizia privind excluderea unei persoane sau entități de la participarea la procedurile de atribuire sau impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau a unei entități, precum și decizia privind publicarea informațiilor aferente ar trebui să fie luate de ordonatorii de credite competenți, având în vedere autonomia lor în materie administrativă. În absența unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive, precum și în cazurile referitoare la o nerespectare gravă a contractului, ordonatorii de credite competenți ar trebui să ia decizia pe baza unei încadrări juridice preliminare, ținând cont de recomandarea grupului. Grupul ar trebui, de asemenea, să evalueze durata unei excluderi în cazurile în care durata nu a fost stabilită prin hotărârea definitivă sau prin decizia administrativă definitivă.

(68)

Rolul grupului ar trebui să fie acela de a asigura operarea coerentă a sistemului de excludere. Grupul ar trebui să fie compus dintr-un președinte permanent, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.

(69)

Încadrarea juridică preliminară nu aduce atingere evaluării finale a conduitei persoanei sau entității în cauză de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. În consecință, recomandarea grupului, precum și decizia ordonatorului de credite competent ar trebui să fie revizuită în urma notificării unei astfel de evaluări finale.

(70)

O persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă de către ordonatorul de credite competent atunci când s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă sau o decizie administrativă definitivă că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă, de nerespectarea, intenționată sau nu, a obligațiilor legate de plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau a impozitelor, de înființarea unei entități într-o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică, de fraudarea bugetului, de corupție, de conduită legată de o organizație infracțională, de spălare de bani sau finanțarea terorismului, de infracțiuni teroriste sau infracțiuni în legătură cu activitățile teroriste, de exploatarea prin muncă a copiilor sau de alte infracțiuni privind traficul de persoane ori de comiterea unor nereguli. De asemenea, o persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă în situațiile de nerespectare gravă a unui angajament juridic sau de faliment.

(71)

Atunci când ia o decizie cu privire la excluderea unei persoane sau a unei entități sau la impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau unei entități și la publicarea informațiilor aferente, ordonatorul de credite competent ar trebui să asigure respectarea principiului proporționalității ținând cont, în special, de gravitatea situației, de impactul său bugetar, de perioada scursă de la respectiva conduită, de durata conduitei și de caracterul repetitiv al acesteia, de caracterul intenționat al conduitei sau de gradul de neglijență arătat și de măsura în care persoana sau entitatea colaborează cu autoritatea competentă relevantă și de contribuția respectivei persoane sau entități la investigație.

(72)

De asemenea, ordonatorul de credite competent ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude o persoană sau o entitate în cazul în care o persoană fizică sau juridică care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile operatorului economic este în faliment sau într-o situație similară de insolvență sau respectiva persoană fizică sau juridică nu își îndeplinește obligațiile de plată a contribuțiilor la asigurările sociale sau a impozitelor, în cazul în care astfel de situații au un impact asupra situației financiare a operatorului economic respectiv.

(73)

O persoană sau o entitate nu ar trebui să facă obiectul unei decizii de excludere atunci când a luat măsuri corective, demonstrându-și astfel fiabilitatea. Posibilitatea respectivă nu ar trebui să se aplice în cazul celor mai grave activități infracționale.

(74)

Având în vedere principiul proporționalității, ar trebui să se stabilească o distincție între cazurile în care se poate impune o sancțiune financiară ca alternativă la excludere, pe de o parte, și cazurile în care gravitatea conduitei destinatarului în cauză în legătură cu încercarea de a obține nejustificat fonduri ale Uniunii justifică impunerea unei sancțiuni financiare în plus față de excludere, astfel încât să se asigure un efect disuasiv, pe de altă parte. De asemenea, ar trebui definit cuantumul maxim al sancțiunii financiare care poate să fie impusă de autoritatea contractantă.

(75)

O sancțiune financiară ar trebui impusă numai unui destinatar, și nu unui participant, întrucât cuantumul sancțiunii financiare care urmează să fie impusă este calculat pe baza valorii angajamentului juridic în cauză.

(76)

Posibilitatea de a lua decizii de excludere sau de a impune sancțiuni financiare este independentă de posibilitatea de a aplica sancțiuni contractuale, cum ar fi daunele-interese.

(77)

Durata unei excluderi ar trebui să fie limitată în timp, la fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, și ar trebui să respecte principiul proporționalității.

(78)

Este necesar să se stabilească data de început și durata termenului de prescripție pentru luarea deciziilor de excludere sau impunerea sancțiunilor financiare.

(79)

Este important să se poată consolida efectul disuasiv obținut prin excludere și prin sancțiunea financiară. În acest sens, efectul disuasiv ar trebui consolidat prin posibilitatea de a publica informațiile referitoare la excludere și/sau la sancțiunea financiară, cu respectarea cerințelor privind protecția datelor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la asigurarea nerepetării aceleiași conduite. Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc o publicare. În evaluarea sa, ordonatorul de credite competent ar trebui să țină cont de eventualele recomandări din partea grupului. În ceea ce privește persoanele fizice, datele cu caracter personal ar trebui să fie publicate doar în circumstanțe excepționale, justificate de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(80)

Informațiile referitoare la o excludere sau la o sancțiune financiară ar trebui publicate doar în anumite cazuri precum cele de abatere profesională gravă, fraudă, deficiențe semnificative în respectarea principalelor obligații ale unui angajament juridic finanțat din buget sau în cazul unei nereguli, ori în cazul înființării unei entități într-o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică.

(81)

Criteriile de excludere ar trebui să fie disociate în mod clar de criteriile care antrenează o posibilă respingere din cadrul unei proceduri de atribuire.

(82)

Informațiile privind detectarea timpurie a riscurilor și privind deciziile de excludere și de impunere a unor sancțiuni financiare unei persoane sau unei entități ar trebui centralizate. În acest sens, informațiile aferente ar trebui stocate într-o bază de date instituită și gestionată de Comisie, în calitate de proprietar al sistemului centralizat. Acest sistem ar trebui să funcționeze în conformitate cu dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

(83)

Deși Comisiei ar trebui să îi revină responsabilitatea de a institui și de a opera sistemul de detectare timpurie și de excludere, alte instituții și organe ale Uniunii, precum și toate persoanele și entitățile care execută fondurile Uniunii prin gestiune directă, partajată și indirectă ar trebui să participe la respectivul sistem prin transmiterea informațiilor relevante către Comisie. Ordonatorul de credite competent și grupul ar trebui să garanteze dreptul la apărare al persoanei sau entității. Același drept ar trebui să fie acordat persoanei sau entității în contextul unei detectări timpurii, în cazul în care o acțiune preconizată de ordonatorul de credite ar putea afecta negativ drepturile persoanei sau ale entității vizate. În cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii care nu fac încă obiectul unei hotărâri definitive, ordonatorul de credite competent ar trebui să poată amâna notificarea persoanei sau entității iar grupul ar trebui să poată amâna dreptul persoanei sau entității de a-și prezenta observațiile. O astfel de amânare ar trebui să fie justificată doar în cazul în care există motive legitime puternice de păstrare a confidențialității investigației sau al procedurilor judiciare naționale.

(84)

Curții de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să i se confere competența judecării pe fond în ceea ce privește deciziile de excludere și sancțiunile financiare impuse în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu articolul 261 din TFUE.

(85)

Pentru a facilita protecția intereselor financiare ale Uniunii în cadrul tuturor metodelor de execuție bugetară, persoanele și entitățile implicate în execuția bugetului prin gestiune partajată și indirectă ar trebui să poată ține cont, după caz, de excluderile decise de ordonatorii de credite la nivelul Uniunii.

(86)

Prezentul regulament ar trebui să încurajeze obiectivul de e-guvernare, în special folosirea datelor electronice în schimbul de informații dintre instituțiile Uniunii și terți.

(87)

Progresele înregistrate în direcția schimbului electronic de informații și a transmiterii electronice a documentelor, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice electronice, după caz, care constituie o măsură majoră de simplificare, ar trebui să fie însoțite de condiții clare de acceptare a sistemelor care urmează să fie utilizate, astfel încât să se instituie un mediu solid din punct de vedere juridic, menținându-se totodată flexibilitatea gestionării fondurilor Uniunii pentru participanți, destinatari și ordonatorii de credite, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(88)

Ar trebui stabilite normele privind componența și sarcinile comitetului responsabil cu evaluarea documentelor aferente cererii în cazul procedurilor de achiziții, al procedurilor de acordare a granturilor și al concursurilor cu premii. Ar trebui să fie posibil ca comitetul să includă experți externi dacă această posibilitate este prevăzută în actul de bază.

(89)

În conformitate cu principiul bunei administrări, ordonatorul de credite ar trebui să solicite clarificări sau documentele lipsă, respectând în același timp principiul egalității de tratament și fără modificarea substanțială a documentelor aferente cererii. Ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu procedeze astfel numai în cazuri justificate în mod corespunzător. În plus, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a corecta o eroare materială evidentă sau de a solicita participantului să o corecteze.

(90)

Buna gestiune financiară ar trebui să impună Comisiei să se protejeze prin solicitarea de garanții în etapa plății prefinanțărilor. Obligația contractanților și a beneficiarilor de a depune garanții nu ar trebui să fie automată, ci ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor. Dacă, în cursul execuției, ordonatorul de credite constată că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanții în conformitate cu legislația națională aplicabilă, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita înlocuirea garanției.

(91)

Diferitele seturi de norme privind gestiunea directă și indirectă, în special în ceea ce privește conceptul de „sarcini de execuție bugetară”, au creat confuzie și au implicat riscul de erori de calificare atât pentru Comisie, cât și pentru partenerii săi și ar trebui, prin urmare, să fie simplificate și armonizate.

(92)

Dispozițiile referitoare la evaluarea ex ante a pilonilor cu privire la persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii prin gestiune indirectă ar trebui revizuite pentru a permite Comisiei să se bazeze cât mai mult posibil pe sistemele, normele și procedurile respectivelor persoane și entități care au fost considerate echivalente celor utilizate de Comisie. În plus, este important să se clarifice faptul că, în cazul în care evaluarea evidențiază existența unor domenii în care procedurile existente nu sunt suficiente pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să poată semna acorduri de contribuție luând totodată măsuri de supraveghere adecvate. De asemenea, este important să se clarifice care sunt cazurile în care Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante a pilonilor pentru a semna acorduri de contribuție.

(93)

Remunerația persoanelor și entităților care execută bugetul ar trebui, atunci când este relevant și posibil, să fie bazată pe performanță.

(94)

Comisia încheie parteneriate cu țările terțe prin intermediul acordurilor de finanțare. Este important să se clarifice conținutul unor astfel de acorduri de finanțare, în special pentru acele părți ale unei acțiuni care sunt puse în aplicare de țara terță prin gestiune indirectă.

(95)

Este important să se recunoască natura specifică a mecanismelor sau platformelor de finanțare mixtă în cazul în care Comisia combină contribuția sa cu cea a instituțiilor de finanțare și să se clarifice aplicarea dispozițiilor privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare.

(96)

Normele privind achizițiile și principiile aplicabile contractelor de achiziții publice atribuite de instituțiile Uniunii pe cont propriu ar trebui să se bazeze pe normele prevăzute în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și în Directiva 2014/24/UE.

(97)

În cazul contractelor mixte, ar trebui clarificată metodologia utilizată de autoritățile contractante pentru determinarea normelor aplicabile.

(98)

Măsurile de publicitate ex ante și ex post necesare pentru lansarea unei proceduri de achiziții ar trebui să fie clarificate în cazul contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite în Directiva 2014/24/UE, în cazul contractelor cu o valoare inferioară respectivelor praguri și în cazul contractelor care nu intră sub incidența directivei respective.

(99)

Prezentul regulament ar trebui să includă o listă completă a tuturor procedurilor de achiziții la care pot recurge instituțiile Uniunii, indiferent de prag.

(100)

În vederea simplificării administrative și pentru a încuraja participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ar trebui prevăzute proceduri de negociere pentru contractele cu o valoare medie.

(101)

La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, prezentul regulament ar trebui să permită efectuarea unor consultări ale pieței înainte de a lansa o procedură de achiziții. Pentru a se asigura că un parteneriat pentru inovare este utilizat numai în cazul în care lucrările, produsele sau serviciile dorite nu există pe piață sau ca o activitate de dezvoltare aproape-de-piață, în prezentul regulament ar trebui prevăzută o obligație de a se efectua o astfel de consultare preliminară a pieței înainte de a se utiliza un parteneriat pentru inovare.

(102)

Ar trebui să se clarifice contribuția autorităților contractante la protecția mediului și la promovarea dezvoltării durabile, asigurându-se totodată că acestea obțin oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru contractele încheiate, în special impunând anumite etichete sau utilizând metode de atribuire adecvate.

(103)

Pentru a se asigura că, la executarea contractelor, operatorii economici îndeplinesc obligațiile aplicabile de drept al mediului, de drept social și de drept al muncii stabilite prin dreptul Uniunii, în legislația națională, în contractele colective sau în convențiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE, obligațiile respective ar trebui să facă parte din cerințele minime definite de autoritatea contractantă și ar trebui să fie integrate în contractele semnate de autoritatea contractantă.

(104)

Este oportun să se identifice și să se trateze în mod separat diferitele cazuri care în mod obișnuit sunt numite situații de „conflict de interese”. Noțiunea de „conflict de interese” ar trebui utilizată exclusiv în cazurile în care o persoană sau o entitate cu responsabilități în ceea ce privește execuția, auditul sau controlul bugetului, un funcționar sau un agent al unei instituții a Uniunii sau o autoritate națională de la orice nivel se află într-o astfel de situație. Încercările de a influența în mod necorespunzător o procedură de atribuire sau de a obține informații confidențiale ar trebui considerate drept o abatere profesională gravă care poate conduce la respingerea din cadrul procedurii de atribuire și/sau la excluderea de la fondurile Uniunii. În plus, operatorii economici s-ar putea afla în situația în care nu ar trebui să fie selectați pentru a executa un contract din cauza unui conflict de interese profesional. De exemplu, o întreprindere nu ar trebui să evalueze un proiect la care a participat sau un auditor nu ar trebui să fie în măsură să auditeze conturile pe care anterior le-a certificat.

(105)

În conformitate cu Directiva 2014/24/UE, ar trebui să fie posibil să se verifice dacă un operator economic este exclus, să se aplice criterii de selecție și de atribuire a contractelor, precum și să se verifice conformitatea cu documentele achiziției, indiferent de ordine. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă respingerea ofertelor pe baza criteriilor de atribuire fără o verificare prealabilă a ofertantului respectiv în ceea ce privește criteriile de excludere sau de selecție.

(106)

Contractele ar trebui să fie atribuite pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în concordanță cu articolul 67 din Directiva 2014/24/UE.

(107)

În interesul securității juridice, este necesar să se clarifice dacă criteriile de selecție sunt strict legate de evaluarea candidaților sau a ofertanților și dacă criteriile de atribuire sunt strict legate de evaluarea ofertelor. În special, calificările și experiența personalului desemnat să execute contractul ar trebui să fie utilizate doar drept criteriu de selecție, și nu drept criteriu de atribuire, deoarece acest lucru ar introduce un risc de suprapunere și de dublă evaluare a aceluiași element. În plus, dacă astfel de calificări și experiență ar fi folosite ca un criteriu de atribuire, orice schimbare în ceea ce privește personalul desemnat să execute contractul, chiar și în cazul în care acest lucru este justificat de motive de boală sau de o schimbare a postului, ar pune sub semnul întrebării condițiile în care a fost atribuit contractul, creând, în felul acesta, insecuritate juridică.

(108)

Achizițiile Uniunii ar trebui să aibă ca scop asigurarea utilizării eficace, transparente și adecvate a fondurilor Uniunii, reducând totodată sarcina administrativă a destinatarilor fondurilor Uniunii. În acest sens, achizițiile electronice ar trebui să contribuie la utilizarea mai eficientă a fondurilor Uniunii și ar trebui să îmbunătățească accesul la contracte pentru toți operatorii economici. Toate instituțiile Uniunii care desfășoară proceduri de achiziții ar trebui să publice pe site-urile lor norme clare privind achizițiile, cheltuielile și monitorizarea, precum și toate contractele atribuite, inclusiv valoarea acestora.

(109)

Ar trebui să se clarifice existența unei faze de deschidere și a unei evaluări pentru fiecare procedură. O decizie de atribuire ar trebui să fie întotdeauna rezultatul unei evaluări.

(110)

Odată cu comunicarea rezultatului unei proceduri, candidații și ofertanții ar trebui să fie informați cu privire la motivele pentru care a fost luată decizia respectivă și să primească o motivare detaliată pe baza conținutului raportului de evaluare.

(111)

Întrucât criteriile nu se aplică într-o ordine dată, ofertanții respinși care au prezentat oferte conforme ar trebui să fie informați în legătură cu caracteristicile și cu avantajele relative ale ofertei câștigătoare, în cazul în care solicită acest lucru.

(112)

În cazul contractelor-cadru pentru care se reia procedura concurențială, nu ar trebui să existe obligația de a comunica informații unui contractant necâștigător privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare, întrucât primirea unor astfel de informații de către părțile la același contract-cadru de fiecare dată când se reia procedura concurențială ar putea aduce atingere concurenței loiale dintre acestea.

(113)

O autoritate contractantă ar trebui să aibă posibilitatea de a anula o procedură de achiziții înainte de semnarea contractului, fără ca ofertanții sau candidații să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care autoritatea contractantă a acționat în așa fel încât poate fi ținută răspunzătoare pentru prejudiciile aduse, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

(114)

La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, este necesar să se clarifice condițiile în care se poate modifica un contract în cursul executării sale, fără a fi nevoie de o nouă procedură de achiziții. În special, nu ar trebui să fie necesară o nouă procedură de achiziții în cazurile referitoare la modificările de natură administrativă, succesiunea cu titlu universal și aplicarea unor clauze sau opțiuni de revizuire clare și fără echivoc care nu modifică cerințele minime ale procedurii inițiale. O nouă procedură de achiziții ar trebui să fie impusă în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și la conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv în ceea ce privește distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip denotă intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv, în special în cazul în care clauzele sau condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii dacă ar fi fost incluse în procedura inițială.

(115)

Este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție de bună execuție pentru lucrări, produse și servicii complexe, pentru a asigura respectarea obligațiilor contractuale substanțiale, precum și o bună execuție pe toată durata contractului. De asemenea, este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție sub forma unei sume de bani reținute pentru a acoperi perioada de răspundere contractuală, în conformitate cu practica obișnuită în sectoarele în cauză.

(116)

Pentru a determina pragurile și procedurile aplicabile, este necesar să se clarifice dacă instituțiile Uniunii, agențiile executive și organele Uniunii sunt considerate autorități contractante. Acestea nu ar trebui considerate autorități contractante atunci când efectuează o achiziție de la un organism central de achiziție. În plus, instituțiile Uniunii formează o singură entitate juridică și departamentele acestora nu pot încheia contracte, ci doar acorduri la nivelul serviciilor, între ele.

(117)

Este oportun să se includă o trimitere în prezentul regulament la cele două praguri care sunt prevăzute în Directiva 2014/24/UE și care se aplică lucrărilor, produselor și, respectiv, serviciilor. Din motive de simplificare, precum și pentru o bună gestiune financiară, aceste praguri ar trebui, de asemenea, să se aplice contractelor de concesiune, date fiind particularitățile nevoilor în materie de atribuire de contracte ale instituțiilor Uniunii. Prin urmare, o revizuire a respectivelor praguri prevăzute în Directiva 2014/24/UE ar trebui să fie direct aplicabilă achizițiilor efectuate în temeiul prezentului regulament.

(118)

În vederea armonizării și simplificării, procedurile standard aplicabile achizițiilor ar trebui, de asemenea, să se aplice achizițiilor prevăzute în cadrul regimului pentru contracte de servicii sociale și alte servicii specifice menționate la articolul 74 din Directiva 2014/24/UE. Prin urmare, pragul pentru achizițiile în regim moderat ar trebui să fie aliniat cu pragul pentru contractele de achiziții de servicii.

(119)

Este necesar să se precizeze condițiile de aplicare a perioadei de așteptare care trebuie îndeplinite înainte de semnarea unui contract sau a unui contract-cadru.

(120)

Normele aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe ar trebui să fie consecvente cu principiile stabilite în Directivele 2014/23/UE și 2014/24/UE.

(121)

Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea normelor în materie de achiziții, este necesar să se regrupeze dispozițiile generale referitoare la achiziții și dispozițiile specifice aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe și să se elimine repetițiile inutile și referințele încrucișate.

(122)

Este necesar să se clarifice care dintre operatorii economici au acces la achizițiile efectuate în temeiul prezentului regulament, în funcție de locul de stabilire al acestora, și să se prevadă în mod explicit posibilitatea unui acces de acest tip și pentru organizațiile internaționale.

(123)

Pentru a se realiza un echilibru între nevoia de transparență și o mai mare coerență a normelor privind achizițiile, pe de o parte, și necesitatea de a oferi flexibilitate cu privire la anumite aspecte tehnice legate de respectivele norme, pe de altă parte, normele tehnice privind achizițiile ar trebui să fie stabilite într-o anexă la prezentul regulament, iar competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările aduse anexei respective.

(124)

Este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al titlului privind granturile, în special în ceea ce privește tipul de acțiune sau organismul eligibil pentru granturi, precum și în ceea ce privește angajamentele juridice care pot fi utilizate pentru a acoperi granturile. În special, deciziile de grant ar trebui eliminate treptat ca urmare a utilizării limitate a acestora și a introducerii treptate a granturilor electronice. Structura ar trebui să fie simplificată prin mutarea dispozițiilor privind instrumentele care nu sunt granturi în alte părți ale prezentului regulament. Natura organismelor care pot primi granturi de funcționare ar trebui clarificată prin a nu mai face referire la organisme care urmăresc un obiectiv de interes general al Uniunii deoarece respectivele organisme sunt acoperite de noțiunea de organisme care au un obiectiv ce se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii și o susține.

(125)

Pentru a simplifica procedurile și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui simplificate și raționalizate dispozițiile privind conținutul cererilor de grant, al cererii de propuneri și al acordului de grant.

(126)

Pentru a facilita punerea în aplicare a acțiunilor finanțate de donatori multipli în cazul în care finanțarea globală a acțiunii nu este cunoscută la data angajamentului contribuției Uniunii, este necesar să se clarifice modul în care contribuția Uniunii este definită și metoda de verificare a utilizării acesteia.

(127)

Experiența rezultată din utilizarea finanțărilor sub forma unor sume forfetare, a unor costuri unitare sau la rate forfetare a indicat faptul că astfel de forme de finanțare simplifică în mod semnificativ procedurile administrative și reduc în mod considerabil riscul de eroare. Independent de domeniul de intervenție a Uniunii, sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare constituie forme adecvate de finanțare și în special în cazul acțiunilor standardizate și recurente, cum ar fi mobilitatea sau activitățile de formare. În plus, întrucât cooperarea instituțională între administrațiile publice ale statelor membre și ale țărilor beneficiare sau partenere (înfrățirea instituțională) este pusă în aplicare de către instituțiile statelor membre, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri este justificată și ar trebui să favorizeze implicarea acestora. Pentru asigurarea unei mai mari eficiențe, statele membre și alți destinatari ai fondurilor Uniunii ar trebui să poată recurge mai frecvent la opțiunile simplificate în materie de costuri. În contextul menționat, condițiile pentru utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui să devină mai flexibile. Este necesar să se prevadă în mod explicit stabilirea unor sume forfetare unice care să acopere toate costurile eligibile ale acțiunii sau ale programului de lucru. În plus, pentru a susține axarea pe rezultate, ar trebui să se acorde prioritate finanțării bazate pe realizări. Sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare bazate pe contribuții ar trebui să rămână o opțiune în cazul în care cele pe baza realizărilor nu sunt posibile sau adecvate.

(128)

Procedurile administrative de autorizare a sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui simplificate atribuind competențe de autorizare ordonatorilor de credite responsabili. După caz, o astfel de autorizație poate fi acordată de Comisie în funcție de natura activităților sau a cheltuielilor ori având în vedere numărul de ordonatori de credite vizați.

(129)

În vederea reducerii decalajului în ceea ce privește disponibilitatea datelor utilizate pentru a stabili sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare, ar trebui să se permită recurgerea la avizele experților.

(130)

Chiar dacă ar trebui să se atingă potențialul utilizării mai frecvente a formelor simplificate de finanțare, ar trebui să se asigure respectarea principiului bunei gestiuni financiare și în special a principiilor economiei, eficienței și excluderii dublei finanțări. În acest scop, formele simplificate de finanțare ar trebui să asigure că resursele utilizate sunt adecvate pentru obiectivele care trebuie să fie îndeplinite, că nu se finanțează aceleași costuri de mai multe ori de la buget, că principiul cofinanțării este respectat și că se evită supracompensarea generală a destinatarilor. Prin urmare, formele simplificate de finanțare ar trebui să se bazeze pe date statistice sau contabile, pe mijloace obiective similare sau pe avize ale experților. În plus, ar trebui să se aplice în continuare verificări, controale și evaluări periodice adecvate.

(131)

Ar trebui clarificată diferența dintre sfera de aplicare a verificărilor și controalelor și sfera evaluărilor periodice a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare. Verificările și controalele respective ar trebui să se axeze pe îndeplinirea condițiilor care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, pe obținerea de realizări și/sau rezultate. Condițiile respective nu ar trebui să necesite raportarea cu privire la costurile suportate efectiv de beneficiar. În cazul în care cuantumurile sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale finanțării la rate forfetare au fost stabilite ex ante de ordonatorul de credite competent sau de Comisie, acestea nu ar trebui contestate în cursul controalelor ex post. Acest lucru ar trebui să nu împiedice reducerea unui grant în caz de executare necorespunzătoare, parțială sau cu întârziere ori în cazul unor nereguli, fraude sau încălcări ale altor obligații. În special, un grant ar trebui să fie redus în cazul în care condițiile care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare nu au fost îndeplinite. Frecvența și domeniul de aplicare ale evaluării periodice ar trebui să depindă de evoluția și natura costurilor, în special ținându-se seama de modificările substanțiale ale prețurilor pieței și de alte circumstanțe relevante. Evaluarea periodică ar putea conduce la ajustări ale sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale ratelor forfetare aplicabile în cadrul acordurilor viitoare, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru punerea sub semnul întrebării a valorii sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare care a fost deja convenită. Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare ar putea necesita accesul la conturile beneficiarului în scopuri statistice și metodologice iar un astfel de acces este, de asemenea, necesar în scopul prevenirii și detectării fraudelor.

(132)

Pentru a facilita participarea organizațiilor mici la punerea în aplicare a politicilor Uniunii în condițiile unei disponibilități limitate a resurselor, este necesar ca valoarea muncii prestate de voluntari să fie recunoscută drept costuri eligibile. În consecință, astfel de organizații ar trebui să se poată baza într-o mai mare măsură pe activitatea voluntarilor cu scopul de a contribui la cofinanțarea acțiunii sau a programului de lucru. Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanțare specificate în actul de bază, în astfel de cazuri, grantul din partea Uniunii ar trebui să se limiteze la costurile eligibile estimate, altele decât cele care acoperă activitatea voluntarilor. Întrucât munca voluntarilor este o activitate furnizată de terți fără ca beneficiarul să le plătească o remunerație, limitarea evită rambursarea unor costuri pe care beneficiarul nu le-a suportat. În plus, valoarea activității voluntarilor nu ar trebui să depășească 50 % din contribuțiile în natură și orice altă cofinanțare.

(133)

Pentru apărarea unuia dintre principiile fundamentale ale finanțelor publice, în prezentul regulament ar trebui să se mențină principiul de nonprofit.

(134)

În principiu, granturile ar trebui să fie acordate în urma unei cereri de propuneri. În cazul în care sunt permise excepții, acestea ar trebui să fie interpretate și aplicate în mod restrictiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata. Posibilitatea excepțională de a acorda granturi fără organizarea unei cereri de propuneri către organisme cu un monopol de facto sau de jure, ar trebui să fie utilizată doar în cazul în care organismele în cauză sunt singurele capabile să pună în aplicare tipurile relevante de activități sau au fost învestite cu un astfel de monopol prin lege sau de către o autoritate publică.

(135)

În contextul trecerii la granturile electronice și la achizițiile publice electronice, solicitanților și ofertanților ar trebui să li se solicite să furnizeze o dovadă a statutului lor juridic și a viabilității lor financiare doar o singură dată într-o anumită perioadă și nu ar trebui să li se impună să prezinte din nou documente justificative la fiecare procedură de atribuire. Prin urmare, este necesar să se alinieze cerințele referitoare la numărul de ani pentru care vor fi solicitate documentele în cadrul procedurilor de atribuire a granturilor sau al procedurilor de achiziții.

(136)

Ar trebui facilitată utilizarea premiilor ca o formă valoroasă de sprijin financiar, care nu are legătură cu costurile previzibile, iar normele aplicabile ar trebui clarificate. Premiile ar trebui considerate ca fiind complementare altor instrumente de finanțare, cum ar fi granturile, și nu ca înlocuitor al acestora.

(137)

Pentru a permite o punere în aplicare mai flexibilă a premiilor, obligația de a publica, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, concursuri cu premii cu o valoare unitară de 1 000 000 EUR sau mai mare în fișele de program care însoțesc proiectul de buget ar trebui înlocuită cu o obligație de a transmite o informare prealabilă Parlamentului European și Consiliului și de a menționa în mod explicit asemenea premii în decizia de finanțare.

(138)

Premiile ar trebui să se atribuie în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament. În acest context, ar trebui stipulate caracteristicile minime ale concursurilor, în special modalitățile pentru plata premiului către câștigători după acordare, și mijloacele de publicare corespunzătoare. De asemenea, este necesară stabilirea unei proceduri de acordare clar definite, de la depunerea candidaturilor la furnizarea informațiilor solicitanților și la notificarea solicitantului câștigător, care să reflecte procedura de acordare a granturilor.

(139)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile și condițiile aplicabile instrumentelor financiare, garanțiilor bugetare și asistenței financiare, precum și normele privind limitarea răspunderii financiare a Uniunii, combaterea fraudei și a spălării de bani, lichidarea instrumentelor financiare și raportarea.

(140)

În ultimii ani, Uniunea a utilizat tot mai mult instrumente financiare care permit un efect de levier mai mare pentru buget, însă generează totodată un risc financiar pentru buget. Aceste instrumente financiare includ nu doar instrumentele financiare care intră sub incidența Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, ci și alte instrumente, cum ar fi garanțiile bugetare și asistența financiară, care anterior erau reglementate doar de normele stabilite în actele de bază respective ale acestora. Este important să se stabilească un cadru comun care să asigure omogenitatea principiilor aplicabile acestui set de instrumente și regruparea lor în cadrul unui nou titlu în prezentul regulament, care să cuprindă, pe lângă normele existente aplicabile instrumentelor financiare, secțiuni privind garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe.

(141)

Instrumentele financiare și garanțiile bugetare pot fi utile pentru multiplicarea efectului fondurilor Uniunii atunci când acestea sunt puse în comun cu alte fonduri și când includ un efect de levier. Instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui executate numai în cazul în care nu există niciun risc de denaturare a concurenței pe piața internă sau de incoerență cu normele privind ajutoarele de stat.

(142)

În cadrul creditelor anuale autorizate de Parlamentul European și de Consiliu pentru un anumit program, instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui folosite pe baza unei evaluări ex ante care să demonstreze că sunt eficiente pentru realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii.

(143)

Instrumentele financiare, garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui autorizate prin intermediul unui act de bază. Dacă, în cazuri justificate corespunzător, instrumentele financiare sunt instituite în absența unui act de bază, acestea ar trebui autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în cadrul bugetului.

(144)

Ar trebui să fie definite instrumentele care pot intra sub incidența titlului X, cum ar fi împrumuturile, garanțiile, investițiile în capitaluri proprii, investițiile în cvasicapitaluri și instrumentele de partajare a riscurilor. Definiția instrumentelor de partajare a riscurilor ar trebui să permită includerea îmbunătățirii bonității pentru obligațiunile de finanțare a proiectelor, acoperirea riscului legat de rambursarea datoriei în cadrul unui proiect și atenuarea riscului de credit al deținătorilor de obligațiuni prin îmbunătățirea bonității sub forma unui împrumut sau a unei garanții.

(145)

Orice rambursare provenind de la un instrument financiar sau de la o garanție bugetară ar trebui utilizată pentru instrumentul sau garanția care a produs rambursarea, cu scopul de a îmbunătăți eficiența respectivului instrument sau a respectivei garanții, cu excepția cazului în care se prevede altfel în actul de bază, și ar trebui luată în considerare atunci când se propun noi credite pentru respectivul instrument sau garanție.

(146)

Este oportun să se recunoască alinierea intereselor în urmărirea obiectivelor de politică ale Uniunii și, în special, faptul că BEI și FEI au competențele specifice necesare pentru execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare.

(147)

BEI și FEI, acționând ca grup, ar trebui să aibă posibilitatea să își transfere între ele o parte din execuție, atunci când un astfel de transfer ar putea aduce beneficii punerii în aplicare a unei anumite acțiuni și astfel cum a fost definit mai detaliat în acordul relevant cu Comisia.

(148)

Ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care instrumentele financiare sau garanțiile bugetare sunt combinate cu forme auxiliare de sprijin din buget, normele privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui să se aplice întregii măsuri. Astfel de norme ar trebui completate, după caz, cu cerințe specifice prevăzute în normele sectoriale.

(149)

Execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare finanțate din buget ar trebui să fie conformă cu politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și cu actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 privind criteriile pentru întocmirea listei UE de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale și procesul de întocmire a acestei liste (15) și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 privind lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (16) și în anexele la acestea.

(150)

Garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe sunt în general operațiuni extrabugetare, care au un impact semnificativ în bilanțul contabil al Uniunii. Deși rămân în general operațiuni extrabugetare, includerea lor în prezentul regulament oferă o mai bună protecție a intereselor financiare ale Uniunii și un cadru mai clar pentru autorizarea, gestionarea și contabilizarea lor.

(151)

Uniunea a lansat recent inițiative importante bazate pe garanții bugetare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) sau Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). Aceste instrumente se caracterizează prin faptul că generează o datorie contingentă pentru Uniune și implică provizioane de fonduri pentru punerea la dispoziție a unei rezerve de lichidități care să permită bugetului să răspundă într-o manieră ordonată obligațiilor de plată ce ar putea decurge din aceste datorii contingente. Pentru a garanta ratingul de credit al Uniunii și, prin urmare, capacitatea sa de a furniza finanțare eficace, este esențial ca autorizarea, provizionarea și monitorizarea datoriilor contingente să urmeze un set solid de norme care ar trebui să se aplice tuturor garanțiilor bugetare.

(152)

Datoriile contingente care rezultă din garanțiile bugetare pot să acopere o gamă variată de operațiuni de finanțare și de investiții. Posibilitatea ca o garanție bugetară să fie cerută spre executare nu poate fi programată cu certitudine absolută pe bază anuală, ca în cazul împrumuturilor care au un calendar predefinit de rambursare. Prin urmare, este indispensabil să se stabilească un cadru pentru autorizarea și monitorizarea datoriilor contingente care să asigure respectarea deplină, în orice moment, a plafonului pentru creditele de plată anuale stabilit în Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (17).

(153)

Cadrul respectiv ar trebui, de asemenea, să prevadă gestiunea și controlul, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice privind expunerea financiară a Uniunii. Rata de provizionare a datoriilor financiare ar trebui stabilită pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor financiare care decurg din instrumentul aferent. Sustenabilitatea datoriilor contingente ar trebui evaluată anual în cadrul procedurii bugetare. Ar trebui stabilit un mecanism de alertă timpurie pentru a se evita o penurie de provizioane menite să acopere datoriile financiare.

(154)

Utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiare, a garanțiilor bugetare și a asistenței financiare necesită mobilizarea și provizionarea unui volum semnificativ de credite de plată. Pentru a produce efectul de levier, asigurând totodată un nivel adecvat de protecție împotriva datoriilor financiare, este important să se optimizeze cuantumul provizioanelor necesare și să se sporească eficiența prin punerea în comun a acestor provizioane într-un fond comun de provizionare. În plus, utilizarea mai flexibilă a acestor provizioane puse în comun permite o rată de provizionare globală eficace, care asigură protecția solicitată cu un volum optimizat de resurse.

(155)

Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a fondului comun de provizionare pentru perioada de programare de după 2020, Comisia ar trebui să prezinte, până la 30 iunie 2019, o evaluare externă independentă a avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă încredințarea gestiunii financiare a activelor fondului comun de provizionare către Comisie, către BEI, sau o combinație a celor două, ținând seama de criteriile tehnice și instituționale relevante utilizate în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv de infrastructura tehnică, compararea costurilor pentru serviciile furnizate, structura instituțională, raportarea, performanța, răspunderea și competențele fiecărei instituții, precum și celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea ar trebui să fie însoțită, după caz, de o propunere legislativă.

(156)

Normele aplicabile în cazul constituirii de provizioane și al fondului comun de provizionare ar trebui să ofere un cadru solid de control intern. Orientările aplicabile gestionării resurselor în fondul comun de provizionare ar trebui stabilite de către Comisie, după consultarea contabilului Comisiei. Ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanțiilor bugetare sau ai asistenței financiare ar trebui să monitorizeze în mod activ datoriile financiare aflate în responsabilitatea lor, iar administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare ar trebui să gestioneze numerarul și activele fondului în conformitate cu normele și procedurile stabilite de contabilul Comisiei.

(157)

Garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui să respecte același set de principii care a fost stabilit pentru instrumentele financiare. Garanțiile bugetare, în special, ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere. Acestea ar trebui să fie executate prin gestiune indirectă sau, numai în cazuri excepționale, prin gestiune directă. Ele ar trebui să acopere numai operațiunile de finanțare și de investiții, iar contrapărțile lor ar trebui să contribuie cu propriile resurse la operațiunile acoperite.

(158)

Asistența financiară acordată statelor membre sau țărilor terțe ar trebui să fie sub forma unui împrumut, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut fondurile necesare de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare, evitându-se implicarea Uniunii în orice transformare a scadențelor care ar expune-o la un risc de rată a dobânzii sau la vreun alt risc comercial.

(159)

Dispozițiile privind instrumentele financiare ar trebui să se aplice cât mai curând posibil pentru a realiza simplificarea și eficiența cerute. Dispozițiile referitoare la garanțiile bugetare și la asistența financiară, precum și la fondul comun de provizionare ar trebui să se aplice începând cu cadrul financiar multianual de după 2020. Acest calendar va permite pregătirea temeinică a noilor instrumente de gestionare a datoriilor contingente, precum și o aliniere între principiile enunțate în titlul X și, pe de o parte, propunerea de cadru financiar multianual de după 2020 iar pe de altă parte, programele specifice legate de respectivul cadru.

(160)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18) stabilește norme referitoare, printre altele, la finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european, în special în ceea ce privește condițiile de finanțare, acordarea și distribuirea fondurilor, donațiilor și contribuțiilor, finanțarea campaniilor aferente alegerilor pentru Parlamentul European, cheltuielile rambursabile, interzicerea anumitor finanțări, conturile, raportarea și auditul, executarea și controlul, sancțiunile, cooperarea dintre Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre și transparența.

(161)

Ar trebui incluse norme în prezentul regulament privind contribuțiile din bugetul în beneficiul partidelor politice europene, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(162)

Sprijinul financiar acordat partidelor politice europene ar trebui să ia forma unei contribuții specifice, pentru a răspunde nevoilor specifice ale respectivelor partide.

(163)

Deși sprijinul financiar se acordă fără obligația unui program anual de lucru, partidele politice europene ar trebui să justifice ex post utilizarea eficientă a fondurilor din partea Uniunii. În special, ordonatorul de credite competent ar trebui să verifice dacă fondurile au fost utilizate pentru a plăti cheltuieli rambursabile, astfel cum s-a stabilit în cererea de contribuții, în termenele stabilite în prezentul regulament. Contribuțiile în beneficiul partidelor politice europene ar trebui cheltuite până la sfârșitul exercițiului financiar ulterior celui în care au fost acordate, după care eventualele fonduri necheltuite ar trebui să fie recuperate de către ordonatorul de credite competent.

(164)

Fondurile din partea Uniunii acordate pentru finanțarea costurilor de funcționare ale partidelor politice europene nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, în special pentru a finanța direct sau indirect părți terțe precum partidele politice naționale. Partidele politice europene ar trebui să utilizeze contribuțiile pentru a plăti un procent din cheltuielile actuale și viitoare, și nu cheltuieli sau datorii contractate înainte de depunerea cererilor de contribuții.

(165)

Acordarea contribuțiilor ar trebui, de asemenea, să fie simplificată și adaptată particularităților partidelor politice europene, în special prin lipsa criteriilor de selecție, prin stabilirea unei plăți unice de prefinanțare integrală ca normă generală și prin posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanțare la rate forfetare și costuri unitare.

(166)

Contribuțiile din buget ar trebui să fie suspendate, reduse sau suprimate dacă partidele politice europene încalcă Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(167)

Sancțiunile care se bazează atât pe prezentul regulament, cât și pe Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 ar trebui impuse în mod coerent și cu respectarea principiului ne bis in idem. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sancțiunile administrative și/sau financiare prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să fie impuse în unul dintre cazurile în care au fost deja impuse sancțiuni în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(168)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru general în care sprijinul bugetar poate fi folosit ca instrument în domeniul acțiunii externe, inclusiv obligația ca țara terță să furnizeze Comisiei informații adecvate și în timp util pentru a evalua îndeplinirea condițiilor și dispozițiilor convenite, asigurându-se protecția intereselor financiare ale Uniunii.

(169)

Pentru a consolida rolul Parlamentului European și al Consiliului, ar trebui clarificată procedura de înființare a unor fonduri fiduciare ale Uniunii. De asemenea, este necesar să se specifice principiile aplicabile contribuțiilor la fondurile fiduciare ale Uniunii, în special importanța obținerii unor contribuții din partea altor donatori, care justifică instituirea acestor fonduri în ceea ce privește valoarea adăugată. Este necesar, de asemenea, să se clarifice responsabilitățile actorilor financiari și ale Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și să se definească norme care să asigure o reprezentare echitabilă a donatorilor participanți în cadrul Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și un vot favorabil obligatoriu din partea Comisiei pentru utilizarea fondurilor. Totodată, este important să se stabilească mai în detaliu cerințele de raportare aplicabile fondurilor fiduciare ale Uniunii.

(170)

În concordanță cu raționalizarea normelor existente și pentru a evita repetarea nejustificată, dispozițiile speciale prevăzute în partea a II-a din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 aplicabile FEGA, cercetării, acțiunilor externe și fondurilor specifice ale Uniunii ar trebui fie introduse doar în secțiunile relevante din prezentul regulament, cu condiția ca dispozițiile să fie încă utilizate și pertinente.

(171)

Dispozițiile privind prezentarea conturilor și contabilitatea ar trebui simplificate și clarificate. Prin urmare, este oportun să fie grupate laolaltă toate dispozițiile privind conturile anuale și alte raportări financiare.

(172)

Ar trebui îmbunătățit modul în care instituțiile Uniunii raportează în prezent informații privind proiectele imobiliare către Parlamentul European și Consiliu. Instituțiile Uniunii ar trebui să aibă posibilitatea de a finanța noi proiecte imobiliare cu veniturile primite pentru clădirile deja vândute. În consecință, ar trebui introdusă o trimitere la dispozițiile privind veniturile alocate interne în dispozițiile privind proiectele imobiliare. Acest lucru ar permite satisfacerea nevoilor în schimbare în politica imobiliară a instituțiilor Uniunii, reducându-se costurile și introducându-se un grad mai mare de flexibilitate.

(173)

Pentru a adapta normele aplicabile anumitor organe ale Uniunii, normele detaliate cu privire la achiziții și condițiile detaliate și raportul minim pentru rata efectivă de provizionare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei cu privire la regulamentul financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom, la regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat, modificările aduse anexei I la prezentul regulament, condițiile detaliate și metodologia de calcul al ratei efective de provizionare și modificarea raportului minim definit al ratei efective de provizionare, care nu ar trebui stabilită la un nivel mai mic de 85 %. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(174)

Pentru a se garanta faptul că programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (19) oferă rapid resurse adecvate în scopul de a susține prioritățile politice în schimbare, cotele orientative pentru fiecare dintre cele trei axe și procentajele minime pentru fiecare dintre prioritățile tematice în cadrul fiecărei axe ar trebui să permită o mai mare flexibilitate, menținând în același timp un nivel ambițios de utilizare pentru parteneriatele transfrontaliere EURES. Acest lucru ar trebui să îmbunătățească gestionarea EaSI și să permită direcționarea resurselor bugetare asupra unor acțiuni care produc rezultate sociale și de ocupare a forței de muncă mai bune.

(175)

Pentru a facilita investițiile în infrastructurile de turism cultural și durabil, fără a aduce atingere aplicării actelor juridice ale Uniunii în domeniul mediului, în special a Directivelor 2001/42/CE (20) și 2011/92/UE (21) ale Parlamentului European și ale Consiliului, după caz, ar trebui clarificate anumite restricții în ceea ce privește anvergura sprijinului în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22) pentru astfel de investiții. Prin urmare, este necesar să se introducă restricții clare în ceea ce privește limitarea amplorii contribuției FEDR la astfel de investiții de la 2 august 2018.

(176)

Pentru a putea face față provocărilor generate de creșterea fluxurilor de migranți și de refugiați, ar trebui precizate obiectivele la care FEDR poate contribui în cadrul sprijinului său pentru migranți și refugiați, astfel încât statele membre să poată asigura investiții care să se axeze pe resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, inclusiv solicitanți de azil și beneficiari de protecție internațională.

(177)

În vederea facilitării punerii în aplicare a operațiunilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23), ar trebui extinsă sfera potențialilor beneficiari. Prin urmare, autorităților de management ar trebui să li se permită să considere persoanele fizice drept beneficiari și ar trebui elaborată o definiție mai flexibilă a beneficiarilor în contextul ajutorului de stat.

(178)

În practică, strategiile macroregionale sunt convenite prin adoptarea de concluzii ale Consiliului. Așa cum s-a întâmplat de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, astfel de concluzii pot fi aprobate de Consiliul European, după caz, ținând seama de competențele respectivei instituții prevăzute la articolul 15 din TUE. Prin urmare, definiția „strategiilor macroregionale” prevăzută în regulamentul menționat ar trebui modificată în consecință.

(179)

Cu scopul de a garanta o bună gestiune financiară a FEDR, FSE, Fondului de coeziune, FEADR și FEPAM (denumite în continuare „fonduri structurale și de investiții europene” – „fonduri ESI”) care sunt executate prin gestiune partajată și de a clarifica obligațiile statelor membre, principiile generale prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui să se refere la principiile prevăzute în prezentul regulament privind controlul intern al execuției bugetare și evitarea conflictelor de interese.

(180)

În vederea maximizării sinergiilor între toate fondurile Uniunii pentru a răspunde într-un mod eficace provocărilor legate de migrație și azil, ar trebui să se garanteze faptul că, atunci când obiectivele tematice sunt transpuse în priorități în cadrul normelor specifice fondurilor, aceste priorități reflectă utilizarea adecvată a fiecărui fond ESI pentru respectivele domenii. După caz, ar trebui să se asigure coordonarea cu Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI).

(181)

Pentru a asigura coerența dispozițiilor referitoare la programare, o dată pe an ar trebui efectuată o aliniere între acordurile de parteneriat și modificările programelor aprobate de Comisie în anul calendaristic precedent.

(182)

Pentru a facilita elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, fondul principal ar trebui să fie în măsură să acopere costurile de pregătire, de funcționare și de animare.

(183)

În scopul de a facilita realizarea investițiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității și a investițiilor teritoriale integrate (ITI), ar trebui clarificate rolurile și responsabilitățile grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, respectiv ale autorităților locale, ale organismelor de dezvoltare regională sau ale organizațiilor neguvernamentale în ceea ce privește ITI, în ceea ce privește alte organisme ale programului. Desemnarea unui organism intermediar în conformitate cu normele specifice fondurilor ar trebui solicitată numai în cazurile în care organismele competente execută sarcini suplimentare care intră în responsabilitatea autorității de management sau de certificare sau a agenției de plăți.

(184)

Autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a implementa instrumentele financiare prin atribuirea directă a unui contract către BEI și instituțiile financiare internaționale.

(185)

Numeroase state membre au înființat bănci sau instituții aflate în proprietate publică care își desfășoară activitatea în temeiul unui mandat de politică publică pentru promovarea unor activități de dezvoltare economică. Astfel de bănci sau instituții aflate în proprietate publică au caracteristici specifice care le diferențiază de băncile comerciale private în ceea ce privește tipul de proprietate, mandatul lor de dezvoltare și faptul că nu se axează cu precădere pe maximizarea profiturilor. Rolul principal al acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică este de a atenua disfuncționalitățile pieței, atunci când în anumite regiuni sau în anumite domenii de politică sau sectoare de activitate serviciile financiare nu sunt asigurate într-o măsură suficientă de băncile comerciale. Respectivele bănci sau instituții aflate în proprietate publică sunt cele mai în măsură să promoveze accesul la fondurile ESI, menținând în același timp neutralitatea concurențială. Rolul și caracteristicile lor specifice pot permite statelor membre să crească utilizarea instrumentelor financiare, în vederea maximizării impactului fondurilor ESI în economia reală. Un astfel de rezultat ar fi în concordanță cu politica Comisiei de a facilita rolul acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică în calitate de administratori de fonduri, atât în contextul implementării fondurilor ESI, cât și în ceea ce privește combinarea fondurilor ESI cu finanțarea din partea FEIS, astfel cum se prevede în special în Planul de investiții pentru Europa. Fără a aduce atingere contractelor deja atribuite pentru implementarea instrumentelor financiare în conformitate cu legislația aplicabilă, este justificat să se clarifice faptul că autoritățile de management pot să atribuie contracte în mod direct unor astfel de bănci sau instituții aflate în proprietate publică. Totuși, pentru a se asigura că posibilitatea de atribuire directă rămâne compatibilă cu principiile pieței interne, ar trebui să fie stabilite condiții stricte care trebuie îndeplinite de către băncile sau instituțiile aflate în proprietate publică.

Astfel de condiții ar trebui să includă faptul că nu poate exista participare privată directă la capital, cu excepția formelor nemajoritare sau nedecisive de participare a capitalului privat în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/24/UE. Mai mult, și strict limitat la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, o bancă sau instituție aflată în proprietate publică ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea să implementeze instrumente financiare în cazul în care participarea capitalului privat nu exercită nicio influență asupra deciziilor privind gestiunea curentă a instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI.

(186)

Pentru a se menține posibilitatea ca FEDR și FEADR să contribuie la instrumente financiare comune de garanție neplafonată și de securitizare în favoarea IMM-urilor, este necesar să se prevadă posibilitatea ca statele membre să utilizeze FEDR și FEADR pentru a contribui la astfel de instrumente pe parcursul întregii perioade de programare și să se actualizeze dispozițiile relevante referitoare la respectiva opțiune, precum cele privind evaluările ex ante și analizele și să se introducă pentru FEDR posibilitatea programării la nivel de axă prioritară.

(187)

Adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (24) a urmărit să dea statelor membre posibilitatea să utilizeze fondurile ESI pentru a contribui la finanțarea proiectelor eligibile sprijinite prin FEIS. Ar trebui introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 o dispoziție specifică pentru a stabili termenii și condițiile care vor permite o mai bună interacțiune și complementaritate care să faciliteze posibilitatea de a combina fondurile ESI cu produse financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS.

(188)

La desfășurarea operațiunilor lor, organismele care implementează instrumente financiare ar trebui să respecte politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 și în anexele la acestea.

(189)

Pentru a simplifica și a armoniza cerințele în materie de control și de audit și pentru a îmbunătăți responsabilitatea instrumentelor financiare implementate de către BEI și alte instituții financiare internaționale, este necesar să se modifice dispozițiile privind gestiunea și controlul instrumentelor financiare în vederea facilitării procesului de asigurare. Respectiva modificare nu ar trebui să se aplice instrumentelor financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) și la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 care au fost stabilite printr-un acord de finanțare semnat înainte de 2 august 2018. Pentru astfel de instrumente financiare, ar trebui să se aplice în continuare articolul 40 din regulamentul menționat, în forma aplicabilă în momentul semnării acordului de finanțare.

(190)

În scopul de a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește modelele rapoartelor de control și ale rapoartelor anuale de audit menționate la articolul 40 alineatul (1) din regulamentul menționat, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

(191)

Pentru a asigura consecvența cu felul în care au fost tratate corecțiile financiare în perioada de programare 2007-2013, este necesar să se clarifice faptul că, în cazul instrumentelor financiare, ar trebui să fie posibil să se permită o contribuție anulată ca urmare a unei nereguli individuale care urmează să fie reutilizată pentru cheltuieli reglementare în cadrul aceleiași operațiuni, astfel încât corecția financiară aferentă să nu aibă drept consecință o pierdere netă pentru operațiunea privind instrumentul financiar.

(192)

Pentru a acorda mai mult timp pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru plăți destinate investițiilor în destinatari finali după sfârșitul perioadei de eligibilitate pentru instrumentele bazate pe participații, termenul pentru semnarea acestor acorduri de finanțare ar trebui să fie prelungit până la 31 decembrie 2018.

(193)

Pentru a încuraja investitorii care își desfășoară activitatea după principiul economiei de piață să coinvestească în proiecte de interes public, ar trebui introdus conceptul de tratament diferențiat al investitorilor, care permite în anumite condiții ca fondurile ESI să ocupe o poziție subordonată față de un investitor care își desfășoară activitatea după principiul economiei de piață și față de produsele financiare ale BEI care sunt acoperite de garanția UE aferentă FEIS. În același timp, ar trebui stabilite condițiile de aplicare a unui astfel de tratament diferențiat atunci când se execută fondurile ESI.

(194)

Având în vedere faptul că ratele dobânzii s-au menținut o perioadă îndelungată la un nivel scăzut și pentru a nu penaliza nejustificat organismele care execută instrumente financiare, este necesar, sub rezerva unei gestiuni active a trezoreriei, să se permită finanțarea dobânzii negative generate ca urmare a investițiilor din fondurile ESI în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din resursele restituite instrumentului financiar.

(195)

Pentru a alinia cerințele de raportare la noile dispoziții privind tratamentul diferențiat al investitorilor și pentru a evita suprapunerea anumitor cerințe, articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat.

(196)

Pentru a se facilita implementarea fondurilor ESI, este necesar să se acorde statelor membre posibilitatea implementării acțiunilor de asistență tehnică prin atribuirea directă a unui contract către BEI, alte instituții financiare internaționale și bănci sau instituții aflate în proprietate publică.

(197)

Pentru o armonizare sporită a condițiilor pentru operațiunile generatoare de venituri nete după finalizare acestora, dispozițiile relevante ale prezentului regulament ar trebui să se aplice operațiunilor deja selectate, dar aflate încă în derulare și operațiunilor care încă nu au fost selectate în cadrul respectivei perioade de programare.

(198)

Pentru a se oferi un stimulent puternic implementării măsurilor în materie de eficiență energetică, economiile de costuri care rezultă din îmbunătățirea eficienței energetice realizate de o operațiune nu ar trebui să fie tratate drept venituri nete.

(199)

În vederea facilitării implementării operațiunilor generatoare de venituri, ar trebui permisă reducerea ratei de cofinanțare în orice moment pe parcursul implementării programului și ar trebui prevăzute posibilități de stabilire a unor procente forfetare din venituri nete la nivel național.

(200)

Ca urmare a adoptării cu întârziere a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și a faptului că nivelurile de intensitate a ajutorului au fost stabilite prin regulamentul menționat, este necesar să se stabilească anumite derogări în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru FEPAM în ceea ce privește operațiunile generatoare de venituri. Dat fiind faptul că respectivele derogări prevăd condiții mai favorabile pentru anumite operațiuni generatoare de venituri în cazul cărora cuantumurile sau ratele sprijinului sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 508/2014, este necesar să se stabilească o altă dată de aplicare a acestor derogări pentru a se asigura egalitatea de tratament a operațiunilor sprijinite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

(201)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, ar trebui majorat pragul care scutește anumite operațiuni de la cerința de a calcula și de a lua în considerare veniturile generate în timpul implementării lor.

(202)

Pentru a facilita sinergiile dintre fondurile ESI și alte instrumente ale Uniunii, cheltuielile suportate ar trebui să poată fi rambursate din diferite fonduri ESI și instrumente ale Uniunii pe baza unei proporții stabilite în prealabil.

(203)

Pentru a promova utilizarea unor sume forfetare și având în vedere faptul că sumele forfetare trebuie să se bazeze pe o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, care asigură buna gestiune financiară, limita superioară aplicabilă pentru utilizarea lor ar trebui să fie eliminată.

(204)

Pentru a reduce sarcina administrativă generată de implementarea proiectelor de către beneficiari, ar trebui introdusă o nouă opțiune simplificată în materie de costuri pentru finanțarea bazată pe alte condiții decât costurile operațiunilor.

(205)

Pentru a simplifica normele care reglementează utilizarea fondurilor și a reduce sarcina administrativă aferentă, statele membre ar trebui să recurgă în mai mare măsură la opțiuni simplificate în materie de costuri.

(206)

Luând în considerare faptul că, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, obligația de a asigura caracterul durabil al operațiunilor de investiții se aplică de la plata finală către beneficiar, precum și faptul că, atunci când investiția constă în achiziționarea prin leasing de mașini și echipamente noi, plata finală are loc la sfârșitul perioadei contractuale, obligația respectivă nu ar trebui să se aplice acestui tip de investiții.

(207)

Pentru a se asigura o aplicare pe scară largă a opțiunilor simplificate în materie de costuri, ar trebui stabilită utilizarea obligatorie a unor bareme standard de costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare pentru operațiuni sau proiecte care fac parte dintr-o operațiune care primește sprijin din partea FEDR și a FSE sub un anumit prag, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii relevante. Autorității de management sau comitetului de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui să i se acorde posibilitatea de a prelungi perioada tranzitorie cu o perioadă pe care o consideră adecvată dacă consideră că o astfel de obligație creează o sarcină administrativă disproporționată. O astfel de obligație nu ar trebui să se aplice operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unui ajutor de stat care nu constituie ajutor de minimis. Pentru astfel de operațiuni, toate formele de granturi și de asistență rambursabilă ar trebui să rămână o opțiune. În același timp, pentru toate fondurile ESI ar trebui introdusă utilizarea proiectelor de buget ca metodologie suplimentară de stabilire a costurilor simplificate.

(208)

Pentru a facilita o aplicare mai timpurie și mai bine orientată a opțiunilor simplificate în materie de costuri, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 cu norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea și responsabilitățile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecție aferente și produsele care pot fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, completarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 privind baremele standard pentru costuri unitare sau finanțarea la rate forfetare și metoda de calcul justă, echitabilă și verificabilă cu ajutorul căreia acestea ar putea fi stabilite, precum și specificarea modalităților detaliate privind finanțarea bazată mai degrabă pe îndeplinirea condițiilor legate de progresele înregistrate în implementarea sau realizarea obiectivelor programelor decât pe costuri și pe aplicarea lor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(209)

În vederea reducerii sarcinii administrative, ar trebui intensificată utilizarea ratelor forfetare, care nu necesită stabilirea unei metodologii de către statele membre. Prin urmare, ar trebui introduse alte două rate forfetare: una pentru calcularea cheltuielilor directe cu personalul, iar cealaltă pentru calcularea costurilor eligibile rămase, pe baza cheltuielilor cu personalul. În plus, ar trebui oferite clarificări suplimentare privind metodele de calculare a cheltuielilor cu personalul.

(210)

În vederea îmbunătățirii eficacității și a impactului operațiunilor, ar trebui facilitată implementarea operațiunilor care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru sau a operațiunilor care acoperă diferite zone vizate de programe și ar trebui sporite posibilitățile de a efectua cheltuieli în afara Uniunii pentru anumite investiții.

(211)

Pentru a încuraja statele membre să recurgă la evaluarea proiectelor majore de către experți independenți, declarația de cheltuieli privind proiectul major transmisă Comisiei înainte de evaluarea pozitivă de către expertul independent ar trebui să fie luată în considerare după ce Comisia a fost informată cu privire la transmiterea informațiilor relevante către expertul independent.

(212)

Pentru a promova utilizarea de planuri comune de acțiune, care vor reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, este necesar să se reducă cerințele de reglementare legate de stabilirea unui plan comun de acțiune, menținând în același timp o atenție adecvată în privința principiilor orizontale, inclusiv egalitatea de gen și dezvoltarea durabilă, care au adus contribuții importante la implementarea efectivă a fondurilor ESI.

(213)

Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru beneficiari, normele privind informarea, comunicarea și vizibilitatea ar trebui să respecte principiul proporționalității. Prin urmare, este important să se clarifice domeniul de aplicare al respectivelor norme.

(214)

În scopul de a se reduce sarcina administrativă și de a se asigura utilizarea eficientă a asistenței tehnice în cadrul FEDR, al FSE și al Fondului de coeziune și în diferite categorii de regiuni, ar trebui să se asigure un grad mai mare de flexibilitate pentru calcularea și monitorizarea limitelor respective care se aplică asistenței tehnice acordate statelor membre.

(215)

Cu scopul raționalizării structurilor de implementare, ar trebui să se clarifice faptul că posibilitatea ca autoritatea de management, autoritatea de certificare și autoritatea de audit să facă parte din același organism public este disponibilă și pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

(216)

Responsabilitățile autorităților de management în ceea ce privește verificarea cheltuielilor în cazul în care sunt folosite opțiuni simplificate în materie de costuri ar trebui precizate mai în detaliu.

(217)

Pentru a se asigura că beneficiarii pot valorifica pe deplin potențialul de simplificare oferit de soluțiile de e-guvernanță în implementarea fondurilor ESI și a Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), în special cu scopul de a facilita gestionarea electronică integrală a documentelor, este necesar să se clarifice faptul că nu este necesar un suport de hârtie dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(218)

Pentru a se spori proporționalitatea controalelor și a se diminua sarcina administrativă provenită din suprapunerea controalelor, mai ales pentru micii beneficiari, fără ca principiul bunei gestiuni financiare să fie subminat, pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune și FEPAM ar trebui să prevaleze principiul auditului unic, iar pragurile sub care o operațiune nu este supusă la mai mult de un audit ar trebui dublate.

(219)

Este important să se îmbunătățească vizibilitatea fondurilor ESI și să se sensibilizeze publicul cu privire la rezultatele și realizările acestora. Activitățile de informare și comunicare și măsurile de sporire a vizibilității pentru public rămân esențiale în ceea ce privește publicarea realizărilor fondurilor ESI și demonstrarea modului în care sunt investite resursele financiare ale Uniunii.

(220)

În vederea facilitării accesului anumitor grupuri-țintă la FSE, nu ar trebui să fie necesară colectarea de date pentru anumiți indicatori menționați în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(221)

Pentru a se asigura egalitatea de tratament în cazul operațiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament, este necesar să se stabilească data aplicării anumitor modificări la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(222)

Pentru a se garanta faptul că întreaga perioadă de programare pentru Regulamentele (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013 și (UE) nr. 223/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului (28) este reglementată de un set coerent de norme, este necesar ca unele dintre modificările aduse regulamentelor menționate să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Prin adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări, este luat în considerare principiul încrederii legitime.

(223)

Pentru a se accelera implementarea instrumentelor financiare care combină sprijinul prin fondurile ESI cu produsele financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS și pentru a se prevedea un temei juridic continuu pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru instrumentele bazate pe participații, este necesar ca unele dintre modificările aduse prezentului regulament să se aplice începând cu 1 ianuarie 2018. Adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări asigură facilitarea avansată a finanțării proiectelor prin intermediul unui sprijin combinat din partea fondurilor ESI și din partea FEIS și evitarea unui vid juridic între data expirării anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și data intrării în vigoare a prelungirii acestora în temeiul prezentului regulament.

(224)

Simplificările și modificările aduse normelor sectoriale ar trebui să se aplice cât mai curând posibil, pentru a facilita accelerarea punerii în aplicare în cursul actualei perioade de programare și, prin urmare, ar trebui să se aplice de la 2 august 2018.

(225)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, după 31 decembrie 2017, să acorde temporar sprijin tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), care locuiesc în regiuni afectate în mod disproporționat de concedieri masive. Pentru a permite acordarea de asistență continuă către NEET, modificarea la Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (29), care asigură această asistență, ar trebui să se aplice începând de la 1 ianuarie 2018.

(226)

Pentru unul sau mai multe sectoare ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) ar trebui să poată fi instituite, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (30), mecanisme de finanțare mixtă. Aceste mecanisme de finanțare mixtă ar putea să finanțeze operațiuni de finanțare mixtă, care sunt acțiuni ce combină forme de sprijin nerambursabile, cum ar fi sprijin din bugetele statelor membre, al granturilor MIE, al fondurilor ESI, și instrumente financiare din bugetul Uniunii, inclusiv combinații între instrumentele bazate pe participații ale MIE și instrumentele de datorie ale MIE, pe de o parte, și finanțarea din partea grupului BEI, a băncilor naționale de promovare, a instituțiilor de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare, din partea investitorilor, și sprijin financiar privat. Finanțarea din partea grupului BEI ar trebui să includă finanțarea acordată de BEI în cadrul FEIS iar sprijinul financiar privat ar trebui să includă atât contribuții financiare directe cât și indirecte, precum și sprijin primit prin parteneriate de tip public-privat.

(227)

Conceperea și instituirea mecanismelor de finanțare mixtă ar trebui să se bazeze pe o evaluare ex ante efectuată în conformitate cu prezentul regulament și ar trebui să reflecte învățămintele desprinse din implementarea „Cererii de finanțare mixtă” a MIE menționată în Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 20 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2014)1921 de instituire a unui program de lucru multianual 2014-2020 pentru acordarea de asistență financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Sectorul transporturi. Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie stabilite de programele de lucru multianuale și/sau anuale și adoptate în conformitate cu articolele 17 și 25 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Comisia ar trebui să garanteze transparența și transmiterea în timp util Parlamentului European și Consiliului a rapoartelor sale privind punerea în aplicare a oricărui mecanism de finanțare mixtă al MIE.

(228)

Obiectivul mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie de a facilita și de a raționaliza o singură cerere pentru toate formele de sprijin, inclusiv granturile Uniunii din MIE și finanțarea din partea sectorului privat. Astfel de mecanisme de finanțare mixtă ar trebui să aibă ca obiectiv optimizarea procesului de depunere a cererilor pentru promotorii de proiecte, oferind un singur proces de evaluare, din punct de vedere tehnic și financiar.

(229)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să crească flexibilitatea în ceea ce privește prezentarea proiectelor și să simplifice și să raționalizeze procesul de identificare și finanțare a proiectelor. Acestea ar trebui, de asemenea, să sporească asumarea responsabilității și angajamentul instituțiilor financiare implicate, astfel atenuând riscurile aferente proiectelor.

(230)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să aducă o mai bună coordonare, un mai bun schimb de informații și o mai bună cooperare între statele membre, Comisie, BEI, băncile naționale de promovare și investitorii privați, cu scopul de a genera și sprijini o rezervă solidă de proiecte care urmăresc obiectivele de politică ale MIE.

(231)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să vizeze sporirea efectului multiplicator al cheltuielilor Uniunii prin atragerea de resurse suplimentare din partea investitorilor privați, asigurând astfel un grad maxim de implicare a investitorilor privați. În plus, ele ar trebui să garanteze faptul că acțiunile sprijinite devin viabile din punct de vedere economic și financiar și contribuie la atragerea de investiții. Ele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atingere a țintelor stabilite în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), la crearea de locuri de muncă și la conectivitatea transfrontalieră. Este important ca, atunci când se folosesc atât MIE, cât și FEIS pentru finanțarea unor acțiuni, Curtea de Conturi să examineze dacă a fost asigurată buna gestiune financiară, în conformitate cu articolul 287 din TFUE și articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

(232)

În majoritatea cazurilor, se preconizează că granturile din sectorul transporturilor vor rămâne principalul mijloc de sprijinire a obiectivelor de politică ale Uniunii. Aplicarea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui, prin urmare, să nu reducă disponibilitatea unor astfel de granturi.

(233)

Participarea coinvestitorilor privați la proiectele de transporturi ar putea fi facilitată prin reducerea riscului financiar. Garanțiile de primă pierdere furnizate de BEI prin mecanismele financiare comune sprijinite de buget precum mecanismele de finanțare mixtă pot fi adecvate în acest scop.

(234)

Finanțarea din partea MIE ar trebui să se bazeze pe criteriile de selecție și de atribuire stabilite în programele de lucru multianuale și anuale în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, indiferent de forma de finanțare utilizată, sau pe o combinație a acestora.

(235)

În evaluările Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 ar trebui luată în considerare experiența dobândită în materie de mecanisme de finanțare mixtă.

(236)

Nu ar trebui să se înțeleagă că introducerea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE prin prezentul regulament aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada de după 2020.

(237)

Ținându-se seama de rata foarte ridicată de execuție a MIE în sectorul transporturilor și pentru a se sprijini punerea în aplicare a proiectelor cu cea mai mare valoare adăugată pentru rețeaua transeuropeană de transport în ceea ce privește coridoarele rețelei centrale, a proiectelor transfrontaliere, a proiectelor privind celelalte secțiuni ale rețelei centrale și a proiectelor eligibile în cadrul priorităților orizontale astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, este necesar să se permită în mod excepțional utilizarea cu mai multă flexibilitate a programului de lucru multianual, permițându-se cuantumului pachetului financiar să ajungă până la 95 % din resursele bugetare financiare menționate în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Cu toate acestea, este important să se ofere sprijin suplimentar în perioada rămasă de punere în aplicare a MIE priorităților cuprinse în programele anuale de lucru.

(238)

Având în vedere natura diferită a sectorului telecomunicațiilor din cadrul MIE și a sectoarelor transporturilor și energiei din cadrul MIE, și anume dimensiunea medie mai mică a granturilor și diferențele privind tipul de costuri și tipul de proiecte, ar trebui evitată o sarcină inutilă pentru beneficiarii și statele membre care participă la acțiuni conexe printr-o obligație de certificare mai puțin împovărătoare, fără a slăbi principiul bunei gestiuni financiare.

(239)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (31), numai granturile și achizițiile pot fi în prezent utilizate pentru a sprijini acțiuni în domeniul infrastructurilor de servicii digitale. Pentru a se asigura funcționarea cât mai eficientă a infrastructurilor pentru servicii digitale, ar trebui puse la dispoziție și alte instrumente financiare pentru sprijinirea unor astfel de acțiuni, actualmente utilizate în cadrul MIE, inclusiv instrumente financiare inovatoare.

(240)

Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru autoritățile de management care ar putea împiedica punerea în aplicare eficace a FEAD, este oportun să se simplifice și să se faciliteze procedura de modificare a elementelor neesențiale ale programelor operaționale.

(241)

Pentru a se simplifica în continuare utilizarea FEAD, este oportun să se prevadă dispoziții suplimentare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, în special cu privire la utilizarea de bareme standard de costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare.

(242)

Pentru a se evita tratamentul inechitabil al organizațiilor partenere, neregulile imputabile numai organismului responsabil de achiziționarea de asistență nu ar trebui să afecteze eligibilitatea cheltuielilor efectuate de organizațiile partenere.

(243)

Pentru a se simplifica execuția fondurilor ESI și FEAD și pentru a se evita insecuritatea juridică, ar trebui clarificate anumite responsabilități ale statelor membre în materie de gestiune și control.

(244)

Având în vedere necesitatea aplicării coerente a normelor financiare relevante în cadrul exercițiului financiar, este recomandat în principiu ca partea întâi a prezentului regulament (Regulamentul financiar) să înceapă să aplice de la începutul unui exercițiu financiar. Cu toate acestea, pentru a garanta că simplificarea considerabilă prevăzută de prezentul regulament, atât în ceea ce privește Regulamentul financiar, cât și modificările aduse normelor sectoriale, aduce avantaje beneficiarilor fondurilor Uniunii cât mai devreme cu putință, este oportun să se prevadă, în mod excepțional, ca prezentul regulament să se aplice de la intrarea sa în vigoare. În același timp, pentru a lăsa un termen suplimentar pentru adaptarea la noile norme, instituțiile Uniunii ar trebui să continue să aplice Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 până la sfârșitul exercițiului financiar 2018 în ceea ce privește punerea în aplicare a creditelor lor administrative.

(245)

Anumite modificări referitoare la instrumente financiare, garanții bugetare și asistența financiară ar trebui să se aplice doar de la data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual de după 2020, astfel încât să existe suficient timp pentru a adapta temeiurile juridice aplicabile și programele la noile norme.

(246)

Informațiile cu privire la media anuală de echivalente normă întreagă și la valoarea estimată a veniturilor alocate reportate din exercițiile precedente ar trebui furnizate pentru prima dată împreună cu proiectul de buget care urmează să fie prezentat în 2021 pentru a acorda Comisiei suficient timp pentru adaptarea la noua obligație,