26.5.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 138/1

---

REGULAMENTUL (UE) 2016/796 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 mai 2016

privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În vederea creării treptate a unui spațiu feroviar unic european, este necesar să se întreprindă acțiuni la nivelul Uniunii în domeniul normelor aplicabile transportului feroviar cu privire la aspectele de siguranță și interoperabilitate tehnică, cele două fiind legate în mod indisolubil și necesitând, în aceeași măsură, un nivel mai ridicat de armonizare la nivelul Uniunii. Legislația relevantă din domeniul transportului feroviar a fost adoptată în ultimele două decenii, în special trei pachete feroviare, în cadrul cărora Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) sunt cele mai relevante în această privință.

(2)

Urmărirea simultană a obiectivelor privind siguranța feroviară și interoperabilitatea necesită lucrări tehnice substanțiale conduse de un organism specializat. Acesta este motivul pentru care a fost necesar să se înființeze, ca parte a celui de al doilea pachet feroviar din 2004, în cadrul sistemului instituțional existent și respectându-se echilibrul puterii în Uniune, o agenție europeană care să se ocupe de siguranța feroviară și interoperabilitate.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6) înființează o Agenție Europeană a Căilor Ferate (denumită în continuare „agenția”) pentru a promova crearea unui spațiu feroviar european fără frontiere și pentru a contribui la revitalizarea sectorului feroviar, consolidând totodată avantajele esențiale ale acestuia în ceea ce privește siguranța. Cel de al patrulea pachet feroviar conține modificări importante destinate să îmbunătățească funcționarea spațiului feroviar unic european prin intermediul reformării Directivei 2004/49/CE și a Directivei 2008/57/CE, ambele legate în mod direct de atribuțiile care îi revin agenției. Aceste directive prevăd, în special, îndeplinirea atribuțiilor legate de eliberarea autorizațiilor pentru vehicule și a certificatelor de siguranță la nivelul Uniunii. Acest lucru implică un rol mai important agenției. Având în vedere numărul mare de modificări introduse cu privire la atribuțiile și organizarea internă a agenției, Regulamentul (CE) nr. 881/2004 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou act juridic.

(4)

Agenția ar trebui să contribuie la dezvoltarea unei veritabile culturi europene a căilor ferate oferind un instrument esențial de dialog, consultare și schimb de opinii între toți actorii din sectorul feroviar, ținând cont de funcțiile respective ale acestora, precum și de caracteristicile tehnice ale sectorului feroviar. În îndeplinirea atribuțiilor sale și în special la elaborarea de recomandări și avize, agenția ar trebui să țină seama în cel mai înalt grad de expertiza externă în domeniul feroviar, mai ales a specialiștilor din sectorul feroviar și din cadrul autorităților naționale competente. Agenția ar trebui să înființeze grupuri de lucru și grupuri alcătuite din reprezentanții agenției și specialiștii respectivi.

(5)

Pentru a furniza informații referitoare la efectele economice asupra sectorului feroviar și la impactul acestuia asupra societății, pentru a permite altora, în special Comisiei, consiliului de administrație al agenției (denumit în continuare „consiliul de administrație”) și directorului executiv al agenției (denumit în continuare „directorul executiv”), să ia decizii în cunoștință de cauză și pentru a gestiona cu mai multă eficacitate prioritățile de lucru și alocarea resurselor în cadrul agenției, aceasta ar trebui să se angajeze mai ferm în activitatea de evaluare a impactului.

(6)

Agenția ar trebui să furnizeze asistență tehnică independentă și obiectivă în principal Comisiei. Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (7) prevede elaborarea și revizuirea specificațiilor tehnice de interoperabilitate (STI), în timp ce Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (8) prevede elaborarea și revizuirea metodelor comune de siguranță (MCS), a obiectivelor comune de siguranță (OCS) și a indicatorilor comuni de siguranță (ICS). Pentru a se asigura continuitatea activității și elaborarea STI, MCS, ICS și OCS este necesar un cadru tehnic permanent și un organism specializat având personal dedicat, cu un înalt nivel de expertiză. În acest scop, agenția ar trebui să fie responsabilă cu formularea de recomandări și avize adresate Comisiei în legătură cu elaborarea și revizuirea STI, MCS, OCS și ICS. Totodată, agenția ar trebui să furnizeze un aviz tehnic independent, la cererea autorităților naționale de siguranță și a organismelor naționale de reglementare.

(7)

Pentru ca eliberarea certificatelor unice de siguranță către întreprinderile feroviare să devină mai eficiente și imparțiale, este esențial să se atribuie agenției un rol central. În cazul în care zona de exploatare se limitează la un singur stat membru, întreprinderea feroviară în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a alege dacă își depune cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță la agenție sau la autoritatea națională de siguranță. Directiva (UE) 2016/798 conține prevederi în acest sens.

(8)

În prezent, Directiva 2008/57/CE prevede, în cazul vehiculelor feroviare, acordarea unei autorizații de punere în funcțiune a acestor vehicule în fiecare stat membru, cu excepția unor cazuri specifice. Grupul operativ pentru autorizarea vehiculelor, înființat de Comisie în 2011, a discutat mai multe cazuri în care producătorii și întreprinderile feroviare au avut de suferit din cauza duratei și a costurilor excesive aferente procesului de autorizare și a propus o serie de îmbunătățiri. Întrucât unele probleme sunt cauzate de complexitatea actualului proces de autorizare a vehiculelor, acesta ar trebui simplificat și, dacă este posibil, unificat în cadrul unei proceduri unice. Fiecare vehicul feroviar ar trebui să primească o singură autorizație. În cazul în care zona de utilizare este limitată la o rețea sau la rețele din cadrul unui singur stat membru, solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a alege dacă își depune cererea de autorizare a vehiculului, prin intermediul ghișeului unic menționat în prezentul regulament, la agenție sau la autoritatea națională de siguranță. Acest lucru ar aduce beneficii reale sectorului prin reducerea costurilor și a duratei procedurii și ar diminua riscul de eventuală discriminare, în special a noilor societăți care doresc să pătrundă pe o piață feroviară. Directiva (UE) 2016/797 conține prevederi în acest sens.

(9)

Este esențial ca Directiva (UE) 2016/797 și Directiva (UE) 2016/798 să nu conducă la reducerea nivelului de siguranță în cadrul sistemului feroviar al Uniunii. În acest sens, agenția ar trebui să își asume responsabilitatea deplină pentru autorizațiile pentru vehicule și certificatele unice de siguranță pe care le eliberează, inclusiv răspunderea contractuală și extracontractuală în privința acestora.

(10)

În ceea ce privește răspunderea personalului agenției pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor conferite agenției, ar trebui să se aplice Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. Aplicarea protocolului respectiv nu ar trebui să conducă la întârzieri nejustificate sau la impunerea de restricții neîntemeiate asupra derulării procedurilor judiciare naționale. În cazul procedurilor judiciare care implică personalul agenției, în care unui membru al personalului i se solicită să se înfățișeze în fața unei instanțe naționale, consiliul de administrație ar trebui să decidă fără întârziere ridicarea imunității respectivului membru al personalului, cu condiția ca ridicarea imunității să nu compromită interesele Uniunii. O astfel de decizie ar trebui să fie justificată în mod corespunzător și ar trebui să facă obiectul controlului jurisdicțional al Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(11)

Agenția ar trebui să coopereze loial cu autoritățile judiciare naționale, în special în situațiile în care participarea agenției este necesară pe motiv că agenția și-a exercitat competențele referitoare la autorizațiile pentru vehicule, la certificatele unice de siguranță pe care le-a eliberat și la deciziile de aprobare a proiectelor privind echipamentele Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) terestre. În cazul în care agenției sau unui membru al personalului său îi sunt solicitate informații în contextul procedurilor naționale relevante, agenția ar trebui să se asigure că o astfel de solicitare de informații sau, după caz, participare la proceduri este tratată cu diligența necesară și într-un termen rezonabil. În acest sens, consiliul de administrație ar trebui să adopte proceduri corespunzătoare, care să fie utilizate în astfel de cazuri.

(12)

Pentru a se continua dezvoltarea spațiului feroviar unic european, în special în ceea ce privește furnizarea de informații corespunzătoare clienților serviciilor de transport de marfă și călătorilor, și pentru a se evita dezvoltarea fragmentată a unor aplicațiilor telematice, este necesar să se atribuie agenției mai multe responsabilități în domeniul acestor aplicații. Ar trebui ca agenției, în calitate de organism competent la nivelul Uniunii, să i se atribuie un rol proeminent în vederea asigurării unei dezvoltări și instalări coerente a tuturor aplicațiilor telematice. În acest sens, agenției ar trebui să i se confere funcția de autoritate de sistem pentru aplicațiile telematice și, în această calitate, agenția ar trebui să mențină, să monitorizeze și să gestioneze toate cerințele de subsistem aferente la nivelul Uniunii.

(13)

Având în vedere importanța ERTMS pentru dezvoltarea fără probleme a spațiului feroviar unic european și pentru siguranța acestuia și în vederea evitării dezvoltării fragmentate a ERTMS, este necesar să se consolideze coordonarea globală la nivelul Uniunii. Prin urmare, agenția, ca organism la nivelul Uniunii cu cea mai multă expertiză în domeniu, ar trebui să primească un rol mai proeminent în acest domeniu pentru a asigura dezvoltarea coerentă a ERTMS, pentru a contribui la asigurarea conformității echipamentelor ERTMS cu specificațiile în vigoare și pentru a asigura coordonarea programelor europene de cercetare legate de ERTMS cu dezvoltarea specificațiilor tehnice privind ERTMS. În special, agenția ar trebui să împiedice ca cerințele naționale suplimentare privind ERTMS să pună în pericol interoperabilitatea acestuia. Cu toate acestea, cerințele naționale incompatibile ar trebui aplicate numai în mod voluntar sau abrogate.

(14)

Pentru ca procedurile de eliberare a autorizațiilor de punere în funcțiune a subsistemelor de control-comandă și semnalizare terestre să devină mai eficiente și în scopul armonizării procedurilor respective la nivelul Uniunii, este esențial ca agenția să verifice, înainte de lansarea oricărei proceduri de ofertare referitoare la echipamentele ERTMS terestre, faptul că soluțiile tehnice avute în vedere sunt în deplină conformitate cu STI relevante și sunt, prin urmare, pe deplin interoperabile. Directiva (UE) 2016/797 conține prevederi în acest sens. Agenția ar trebui să instituie un grup compus din organismele notificate de evaluare a conformității care activează în domeniul ERTMS. Participarea acestor organisme în cadrul grupului ar trebui să fie încurajată într-o măsură cât mai mare.

(15)

Pentru a facilita cooperarea și pentru a garanta o repartizare clară a atribuțiilor și a responsabilităților între agenție și autoritățile naționale de siguranță, ar trebui să se elaboreze un protocol de comunicare între acestea. În plus, ar trebui să se elaboreze o platformă comună de informare și comunicare având rolul unui ghișeu unic virtual, dacă este cazul pe baza registrelor și aplicațiilor existente, prin extinderea funcționalității acestora, cu scopul de a informa agenția și autoritățile naționale de siguranță cu privire la toate cererile de autorizare și certificare de siguranță, etapele procedurilor respective și rezultatul acestora. Un obiectiv important al acestei platforme este identificarea timpurie a nevoilor de coordonare a deciziilor care urmează să fie luate de autoritățile naționale de siguranță și de agenție în cazul cererilor diferite de autorizații și certificate de siguranță similare. Astfel de cazuri ar trebui să fie identificate succint prin notificări automate.

(16)

Până acum, autoritățile naționale competente au perceput o taxă pentru eliberarea autorizațiilor pentru vehicule și a certificatelor unice de siguranță. Odată cu transferarea competențelor la nivelul Uniunii, agenția ar trebui împuternicită să perceapă taxe de la solicitanți pentru eliberarea certificatelor și a autorizațiilor menționate la considerentele precedente. Este important să se stabilească anumite principii aplicabile taxelor și tarifelor datorate agenției. Nivelul taxelor și tarifelor respective ar trebui estimat pentru a se acoperi întregul cost al serviciului prestat, inclusiv, după caz, costurile relevante care decurg din atribuțiile încredințate autorităților naționale de siguranță. Taxele și tarifele respective ar trebui să fie mai mici sau egale cu media celor percepute în prezent pentru serviciile relevante. Taxele și tarifele respective ar trebui stabilite într-o manieră transparentă, echitabilă și uniformă în cooperare cu statele membre și nu ar trebui să pună în pericol competitivitatea sectorului feroviar european. Acestea ar trebui instituite pe o bază care să țină cont în mod corespunzător de capacitatea de plată a întreprinderilor și nu ar trebui să ducă la o sarcină financiară inutilă impusă societăților. Acestea ar trebui să ia în considerare, după caz, necesitățile specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii.

(17)

Un obiectiv general este ca noua alocare a funcțiilor și atribuțiilor între autoritățile naționale de siguranță și agenție să se efectueze în mod eficient și fără nicio reducere a nivelurilor ridicate actuale de siguranță. În acest sens, între agenție și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să se încheie acorduri de cooperare care să includă elemente de cost. Agenția ar trebui să dispună de resurse suficiente pentru a-i permite să-și îndeplinească noile atribuții, iar momentul alocării acestor resurse ar trebui ales pe baza unor necesități clar definite.

(18)

În formularea recomandărilor, agenția ar trebui să ia în considerare cazurile de rețele care sunt izolate de restul sistemului feroviar a Uniunii și care necesită expertiză specifică din rațiuni geografice sau istorice. În plus, în cazul în care exploatarea este limitată la aceste rețele, solicitanții certificatelor unice de siguranță și ai autorizațiilor pentru vehicule ar trebui să aibă posibilitatea de a îndeplini formalitățile necesare la nivel local prin autoritățile naționale de siguranță relevante. În acest scop și pentru a se reduce sarcinile administrative și costurile, ar trebui să fie posibil ca acordurile de cooperare încheiate între agenție și autoritățile naționale de siguranță relevante să prevadă repartizarea adecvată a atribuțiilor, fără a aduce atingere asumării de către agenție a responsabilității finale pentru eliberarea autorizației sau a certificatului unic de siguranță.

(19)

Având în vedere cunoștințele autorităților naționale, în special ale autorităților naționale de siguranță, agenției ar trebui să i se permită să utilizeze în mod adecvat această expertiză atunci când acordă autorizațiile și certificatele unice de siguranță relevante. În acest scop, ar trebui încurajată detașarea de experți naționali la agenție.

(20)

Directiva (UE) 2016/798 și Directiva (UE) 2016/797 prevăd examinarea măsurilor naționale din punctul de vedere al siguranței feroviare și al interoperabilității, precum și al compatibilității cu normele în materie de concurență. De asemenea, aceste directive limitează posibilitatea statelor membre de a adopta noi norme naționale. Sistemul actual, în care continuă să existe numeroase norme naționale, poate duce la conflicte cu normele Uniunii și poate crea riscul de transparență insuficientă și de posibilă discriminare a operatorilor, inclusiv a celor mai mici și a celor noi. Pentru a se trece la un sistem de norme cu adevărat transparente și imparțiale în domeniul transportului feroviar la nivelul Uniunii, este nevoie să fie consolidată reducerea progresivă a normelor naționale, inclusiv a normelor de exploatare. Un aviz bazat pe o expertiză independentă și neutră este esențial la nivelul Uniunii. În acest scop, este necesar să se consolideze rolul agenției.

(21)

Performanța, organizarea și procedurile decizionale în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității variază considerabil de la o autoritate națională de siguranță la alta și de la un organism notificat de evaluare a conformității la altul, ceea ce este în detrimentul bunei funcționări a spațiului feroviar unic european. În special, întreprinderile mici și mijlocii care doresc să intre pe piața transportului feroviar dintr-un alt stat membru pot fi afectate negativ. Prin urmare, este esențială o coordonare consolidată în vederea unei mai bune armonizări la nivelul Uniunii. În acest scop, agenția ar trebui să monitorizeze performanța și procesul decizional al autorităților naționale de siguranță și al organismelor notificate de evaluare a conformității prin audituri și inspecții, dacă este cazul, în cooperare cu organismele naționale de acreditare.

(22)

În domeniul siguranței, este important să se asigure cel mai înalt grad posibil de transparență și un flux eficace de informații. O analiză a performanțelor, bazată pe ICS și legând toate părțile din sector, este importantă și ar trebui efectuată. În ceea ce privește statisticile, este necesară o strânsă colaborare cu Eurostat.

(23)

Agenția ar trebui să fie responsabilă cu publicarea unui raport relevant o dată la doi ani în vederea monitorizării progreselor înregistrate în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității. Având în vedere expertiza tehnică și imparțialitatea sa, agenția ar trebui, de asemenea, să asiste Comisia la monitorizarea punerii în aplicare a legislației Uniunii în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității.

(24)

Interoperabilitatea rețelei transeuropene de transport ar trebui să fie sporită, iar noile proiecte de investiții selecționate pentru a beneficia de sprijinul Uniunii ar trebui să fie în concordanță cu obiectivul de interoperabilitate stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Agenția este organismul adecvat pentru a contribui la atingerea acestor obiective și ar trebui să coopereze îndeaproape cu organismele competente ale Uniunii în cazul proiectelor privind rețeaua transeuropeană de transport. În privința instalării ERTMS și a proiectelor ERTMS, rolul agenției ar trebui să includă sprijinirea solicitanților la punerea în aplicare a proiectelor care să fie conforme cu STI privind subsistemele de control-comandă și semnalizare.

(25)

Întreținerea materialului rulant reprezintă o parte importantă a sistemului de siguranță. Până în prezent, din cauza lipsei unui sistem de certificare a atelierelor de întreținere, nu a existat o piață europeană autentică a întreținerii echipamentului feroviar. Această situație a dus la creșterea costurilor în sector și are ca rezultat efectuarea de călătorii fără încărcătură. Prin urmare, ar trebui să se elaboreze și să se actualizeze progresiv condiții comune pentru certificarea atelierelor de întreținere și a entităților responsabile cu întreținerea altor vehicule decât vagoanele de marfă, agenția fiind organismul cel mai potrivit pentru a propune soluții adecvate Comisiei.

(26)

Calificările profesionale cerute mecanicilor de locomotivă reprezintă un factor major pentru siguranța feroviară și interoperabilitatea în Uniune. Calificările profesionale sunt, de asemenea, condiții preliminare pentru libera circulație a lucrătorilor din sectorul feroviar. Această problemă ar trebui abordată în cadrul existent pentru dialog social. Agenția ar trebui să furnizeze asistența tehnică necesară pentru ca acest aspect să fie luat în considerare la nivelul Uniunii.

(27)

Agenția ar trebui să faciliteze cooperarea dintre autoritățile naționale de siguranță, organismele naționale de investigare și organismele reprezentative din sectorul feroviar care acționează la nivelul Uniunii pentru a promova bunele practici, schimbul de informații relevante și colectarea de date legate de transportul feroviar, precum și pentru a monitoriza performanța globală în materie de siguranță a sistemului feroviar al Uniunii.

(28)

Pentru a se asigura cel mai ridicat grad posibil de transparență și accesul egal pentru toate părțile la informațiile relevante, registrele, după caz, și documentele avute în vedere pentru procesele de siguranță feroviară și interoperabilitate ar trebui să fie accesibile publicului. Același lucru este valabil și în cazul licențelor, al certificatelor unice de siguranță și al altor documente relevante pentru transportul feroviar. Agenția ar trebui să ofere mijloace eficiente, ușor de utilizat și ușor accesibile pentru a permite schimbul de informații și publicarea acestora, în special prin intermediul unor soluții informatice adecvate, în vederea îmbunătățirii raportului cost-eficacitate al sistemului feroviar și a sprijinirii necesităților operaționale ale sectorului.

(29)	Promovarea inovării și a cercetării în domeniul transportului feroviar este importantă și ar trebui încurajată de agenție. Orice sprijin financiar acordat în acest scop în cadrul activităților agenției nu ar trebui să conducă la nicio denaturare a pieței relevante.

(30)	Pentru a spori eficiența sprijinului financiar din partea Uniunii, calitatea și compatibilitatea acestuia cu reglementările tehnice relevante, agenția ar trebui să joace un rol activ în evaluarea proiectelor feroviare.

(31)

Înțelegerea adecvată și uniformă a legislației în materie de siguranță feroviară și interoperabilitate, a ghidurilor de punere în aplicare și a recomandărilor agenției sunt condiții prealabile pentru punerea în aplicare eficace a acquis-ului în domeniul transportului feroviar și pentru funcționarea pieței transportului feroviar. Prin urmare, agenția ar trebui să participe activ la activități de formare și explicative în acest sens.

(32)

Luând în considerare noile funcții ale agenției în ceea ce privește eliberarea de autorizații pentru vehicule și de certificate unice de siguranță, va exista o necesitate importantă de activități de formare și de publicare în aceste domenii. Autoritățile naționale de siguranță ar trebui să fie invitate să participe în mod gratuit la activități de formare profesională, ori de câte ori este posibil, în special în cazul în care acestea au fost implicate în pregătirea activităților respective.

(33)

Pentru a-și îndeplini corect atribuțiile, agenția ar trebui să aibă personalitate juridică și un buget autonom constituit în principal dintr-o contribuție a Uniunii și din taxele și tarifele plătite de solicitanți. Independența și imparțialitatea agenției nu ar trebui compromise prin contribuții financiare din partea statelor membre, a țărilor terțe sau a altor entități. Pentru a-și asigura independența atât în gestiunea de zi cu zi, cât și pentru avizele, recomandările și deciziile pe care le emite, organizarea agenției ar trebui să fie transparentă, iar directorul executiv ar trebui să aibă responsabilitate deplină. Personalul agenției ar trebui să fie independent și să fie încadrat atât cu contracte pe termen scurt cât și pe termen lung, pentru a-și menține cunoștințele organizaționale și continuitatea activității, realizând totodată un schimb necesar și permanent de expertiză cu sectorul feroviar. Cheltuielile agenției ar trebui să includă cheltuielile cu personalul, cheltuieli administrative, cheltuieli de infrastructură și cheltuieli operaționale, precum și, printre altele, suma plătită autorităților naționale de siguranță pentru activitatea lor în cadrul procesului de autorizare a vehiculelor și de certificare unică a siguranței, în conformitate cu acordurile de cooperare relevante și cu dispozițiile actului de punere în aplicare referitor la stabilirea taxelor și a tarifelor.

(34)

În ceea ce privește prevenirea și gestionarea conflictelor de interese, este esențial ca agenția să acționeze imparțial, să dea dovadă de integritate și să stabilească standarde profesionale ridicate. Nu ar trebui să existe niciodată vreun motiv legitim pentru a suspecta faptul că deciziile ar putea fi influențate de interese aflate în conflict cu rolul agenției de organism aflat în serviciul Uniunii în general sau de interese private sau de afiliere ale unui membru al personalului agenției, ale unui expert național detașat sau ale unui membru al consiliului de administrație sau al comisiilor pentru soluționarea contestațiilor, care ar crea sau ar putea duce la crearea un conflict cu îndeplinirea adecvată a sarcinilor oficiale ale persoanei în cauză. Prin urmare, consiliul de administrație ar trebui să adopte un set cuprinzător de norme privind conflictele de interese, care să se aplice pentru întreaga agenție. Normele respective ar trebui să țină seama de recomandările formulate de Curtea de Conturi în Raportul său special nr. 15 din 2012.

(35)

Pentru a raționaliza procesul decizional în cadrul agenției și a contribui la creșterea eficienței și a eficacității, ar trebui să se introducă o structură de guvernanță pe două niveluri. În acest scop, statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație învestit cu competențele necesare, inclusiv competența de a stabili bugetul și de a aproba documentul de programare. Consiliul de administrație ar trebui să ofere orientări generale pentru activitățile agenției și să fie implicat mai îndeaproape în monitorizarea activităților agenției, în scopul consolidării supravegherii în ceea ce privește aspectele administrative și bugetare. Ar trebui să se instituie un comitet executiv de dimensiuni mai mici, care să aibă sarcina de a pregăti în mod corespunzător reuniunile consiliului de administrație și de a sprijini procesul decizional al acestuia. Competențele comitetului executiv ar trebui definite în cadrul unui mandat care urmează să fie adoptat de consiliul de administrație și ar trebui să includă, după caz, avize și decizii provizorii, sub rezerva aprobării finale de către consiliul de administrație.

(36)

Pentru a garanta transparența deciziilor consiliului de administrație, reprezentanții sectoarelor interesate ar trebui să participe la reuniunile acestuia, însă fără drept de vot. Reprezentanții diferitelor părți interesate ar trebui numiți de Comisie în funcție de capacitatea acestora de a reprezenta, la nivelul Uniunii, întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, industria feroviară, organizațiile sindicale, călătorii și clienții serviciilor de transport de marfă.

(37)

Este necesar să se garanteze că părțile afectate de deciziile luate de agenție au dreptul de a solicita măsurile corective necesare, care ar trebui să fie acordate în mod independent și imparțial. Ar trebui creat un mecanism adecvat de contestare, astfel încât deciziile directorului executiv să facă obiectul unei contestații în fața unei comisii specializate pentru soluționarea contestațiilor.

(38)

În caz de dezacord între agenție și autoritățile naționale de siguranță cu privire la eliberarea certificatelor unice de siguranță sau a autorizațiilor pentru vehicule, ar trebui să se stabilească o procedură de arbitraj, astfel încât deciziile să fie luate într-o manieră concertată și prin cooperare.

(39)

O perspectivă strategică mai largă în legătură cu activitățile agenției ar facilita planificarea și gestionarea mai eficace a resurselor acesteia și ar contribui la ameliorarea calității rezultatelor sale. Acest lucru este confirmat și consolidat prin Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei (10). Prin urmare, consiliul de administrație ar trebui să adopte și să actualizeze periodic un document de programare unic cuprinzând programul de lucru anual și programul de lucru multianual, în urma consultării adecvate a părților interesate relevante.

(40)

Atunci când agenției îi este încredințată o nouă atribuție în legătură cu siguranța și interoperabilitatea sistemului feroviar al Uniunii după adoptarea documentului de programare, consiliul de administrație ar trebui, dacă este necesar, să modifice documentul de programare pentru a include această nouă atribuție, în urma unei analize a impactului asupra resurselor umane și bugetare.

(41)

Activitatea agenției ar trebui să fie transparentă. Ar trebui asigurat un control eficace din partea Parlamentului European și, în acest scop, Parlamentul European ar trebui să fie consultat cu privire la proiectul referitor la componenta multianuală a documentului de programare al agenției și ar trebui să aibă posibilitatea de a audia directorul executiv al agenției și de a primi raportul anual al activităților agenției. Agenția ar trebui să aplice, de asemenea, legislația relevantă a Uniunii privind accesul public la documente.

(42)

În ultimii ani, pe măsură ce mai multe agenții descentralizate au fost înființate, s-a îmbunătățit gradul de transparență și control asupra gestionării finanțării din partea Uniunii alocate acestora, în special în ceea ce privește includerea în buget a taxelor, controlul financiar, competența de descărcare de gestiune, contribuțiile la sistemul de pensii și procedura bugetară internă (codul de conduită). În mod similar, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui să se aplice fără restricții agenției, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (12).

(43)

Agenția ar trebui să promoveze în mod activ abordarea Uniunii cu privire la siguranța feroviară și la interoperabilitate în relațiile sale cu organizații internaționale și cu țări terțe. Acest lucru ar trebui să includă, în limitele competenței agenției, și facilitarea accesului reciproc pentru întreprinderile feroviare ale Uniunii la piețele feroviare din țările terțe, precum și accesul materialului rulant al Uniunii la rețelele feroviare din țările terțe.

(44)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește examinarea proiectelor de norme naționale și a normelor naționale existente, monitorizarea autorităților naționale de siguranță și a organismelor notificate de evaluare a conformității, stabilirea regulamentului de procedură al comisiilor pentru soluționarea contestațiilor și determinarea taxelor și tarifelor pe care agenția este îndreptățită să le perceapă, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(45)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume înființarea unui organism specializat pentru formularea de soluții comune în privința problemelor vizând siguranța feroviară și interoperabilitatea, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul comun al activității ce trebuie desfășurată, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(46)

Pentru funcționarea corespunzătoare a agenției, este necesar să se aplice anumite principii privind guvernanța agenției pentru a se respecta declarația comună și abordarea comună convenite în iulie 2012 de Grupul de lucru interinstituțional privind agențiile descentralizate ale UE, al căror scop este de a raționaliza activitățile agențiilor și de a le spori performanțele.

(47)	Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

PRINCIPII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament instituie Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „agenția”).

(2)   Prezentul regulament prevede:

(a)	instituirea agenției și atribuțiile care îi revin acesteia;

(b)	atribuțiile statelor membre în contextul prezentului regulament.

(3)   Prezentul regulament sprijină instituirea spațiului feroviar unic european, în special obiectivele legate de:

(a)	interoperabilitatea în cadrul sistemului feroviar al Uniunii, prevăzută în Directiva (UE) 2016/797;

(b)	siguranța sistemului feroviar al Uniunii, prevăzută în Directiva (UE) 2016/798;

(c)	certificarea mecanicilor de locomotivă, prevăzută în Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

Articolul 2

Obiectivele agenției

Obiectivul agenției este acela de a contribui la dezvoltarea în continuare și la funcționarea eficace a unui spațiu feroviar unic european fără frontiere, prin garantarea unui nivel ridicat de siguranță feroviară și de interoperabilitate, îmbunătățind totodată poziția concurențială a sectorului feroviar. În special, agenția contribuie, în ceea ce privește aspectele tehnice, la punerea în aplicare a legislației Uniunii prin elaborarea unei abordări comune privind siguranța în cadrul sistemului feroviar al Uniunii și prin creșterea nivelului de interoperabilitate a sistemului feroviar al Uniunii.

Alte obiective ale agenției sunt acelea de a urmări elaborarea normelor naționale în domeniul feroviar, pentru a susține performanțele autorităților naționale care activează în domeniile siguranței feroviare și interoperabilității, precum și de a promova optimizarea procedurilor.

În cazurile prevăzute de Directiva (UE) 2016/797 și de Directiva (UE) 2016/798, agenția îndeplinește rolul unei autorități a Uniunii responsabilă de eliberarea autorizațiilor de introducere pe piață a vehiculelor feroviare și a tipurilor de vehicule, precum și de eliberarea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare.

Pentru atingerea acestor obiective, agenția ține seama pe deplin de procesul de extindere a Uniunii și de constrângerile specifice privind legăturile feroviare cu țările terțe.

Articolul 3

Statutul juridic

(1)   Agenția este un organism al Uniunii cu personalitate juridică.

(2)   În fiecare dintre statele membre, agenția se bucură de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul legislațiilor acestora. În special, agenția poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în proceduri judiciare.

(3)   Agenția este reprezentată de directorul executiv.

(4)   Agenția are responsabilitate exclusivă pentru funcțiile și competențele care i-au fost atribuite.

Articolul 4

Tipuri de acte emise de agenție

Agenția poate:

(a)	să adreseze recomandări Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 13, 15, 17, 19, 35, 36 și 37;

(b)	să adreseze recomandări statelor membre cu privire la aplicarea articolului 34;

(c)	să emită avize adresate Comisiei în temeiul articolului 10 alineatul (2) și al articolului 42, precum și autorităților competente din statele membre în temeiul articolelor 10, 25 și 26;

(d)	să adreseze recomandări autorităților naționale de siguranță în temeiul articolului 33 alineatul (4);

(e)	să emită decizii în temeiul articolelor 14, 20, 21 și 22;

(f)	să emită avize care constituie mijloace acceptabile de conformitate în temeiul articolului 19;

(g)	să emită documente tehnice în temeiul articolului 19;

(h)	să emită rapoarte de audit în temeiul articolelor 33 și 34;

(i)	să emită orientări și alte documente fără caracter obligatoriu care să faciliteze aplicarea legislației în domeniul siguranței feroviare și interoperabilității, în temeiul articolelor 13, 19, 28, 32, 33 și 37.

CAPITOLUL 2

METODE DE LUCRU

Articolul 5

Crearea și componența grupurilor de lucru și a grupurilor

(1)   Agenția creează un număr limitat de grupuri de lucru pentru întocmirea recomandărilor și, după caz, a orientărilor, în special a celor legate de specificațiile tehnice de interoperabilitate (STI), de obiectivele comune de siguranță (OCS), de metodele comune de siguranță (MCS) și de utilizarea indicatorilor comuni de siguranță (ICS).

Agenția poate crea grupuri de lucru și în alte cazuri justificate corespunzător, la cererea Comisiei sau a comitetului menționat la articolul 81 (denumit în continuare „comitetul”) sau din proprie inițiativă, după consultarea Comisiei.

Grupurile de lucru sunt conduse de un reprezentant al agenției.

(2)   Grupurile de lucru sunt alcătuite din:

—	reprezentanți desemnați de autoritățile naționale competente să participe la grupurile de lucru;

—

specialiști din sectorul feroviar selectați de agenție de pe lista menționată la alineatul (3). Agenția asigură reprezentarea adecvată a sectoarelor industriale și a utilizatorilor care ar putea fi afectați de măsurile pe care le poate propune Comisia pe baza recomandărilor adresate acesteia de agenție. Agenția depune eforturi, în măsura posibilului, pentru a asigura o reprezentare geografică echilibrată.

Agenția poate, dacă este necesar, să numească în grupurile de lucru experți independenți și reprezentanți ai organizațiilor internaționale a căror competență este recunoscută în domeniul vizat. Membrii personalului agenției nu pot fi numiți în cadrul grupurilor de lucru, cu excepția președintelui grupurilor de lucru, care este un reprezentant al agenției.

(3)   Fiecare organism reprezentativ menționat la articolul 38 alineatul (4) înaintează agenției o listă a celor mai calificați experți mandatați să îl reprezinte în fiecare grup de lucru și actualizează lista respectivă, dacă apar modificări.

(4)   Ori de câte ori activitatea acestor grupuri de lucru are un impact direct asupra condițiilor de lucru, asupra sănătății și siguranței lucrătorilor din acest sector, reprezentanții desemnați de organizațiile sindicale care activează la nivel european participă la grupurile de lucru relevante, în calitate de membri cu drepturi depline.

(5)   Cheltuielile de deplasare și ședere ale membrilor grupurilor de lucru, stabilite pe baza normelor și măsurilor adoptate de consiliul de administrație, sunt suportate de agenție.

(6)   Agenția ia în considerare în mod corespunzător lucrările grupurilor de lucru atunci când elaborează recomandările și orientările menționate la alineatul (1).

(7)   Agenția creează alte grupuri în sensul articolelor 24, 29 și al articolului 38 alineatul (1).

(8)   Agenția poate crea alte grupuri, în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) și în cazuri justificate corespunzător, la cererea Comisiei sau a comitetului sau din proprie inițiativă.

(9)   Activitatea grupurilor de lucru și a celorlalte grupuri este transparentă. Consiliul de administrație adoptă regulamentele de procedură ale grupurilor de lucru și ale celorlalte grupuri, inclusiv norme în materie de transparență.

Articolul 6

Consultarea partenerilor sociali

Atunci când atribuțiile prevăzute la articolele 13, 15, 19 și 36 au un impact direct asupra mediului social sau asupra condițiilor de muncă ale lucrătorilor din industrie, agenția consultă partenerii sociali în cadrul comitetului de dialog sectorial înființat în temeiul Deciziei 98/500/CE a Comisiei (15). În astfel de cazuri, partenerii sociali pot oferi un răspuns la respectivele consultări, cu condiția să o facă în termen de trei luni.

Consultările respective au loc înainte ca agenția să își adreseze recomandările Comisiei. Agenția ține seama în mod corespunzător de aceste consultări și este disponibilă în orice moment pentru a-și explica recomandările. Avizele prezentate de comitetul de dialog sectorial însoțite de recomandările din partea agenției sunt transmise de agenție Comisiei, iar Comisia le înaintează comitetului.

Articolul 7

Consultarea clienților serviciilor de transport feroviar de marfă și a călătorilor

Atunci când atribuțiile prevăzute la articolele 13 și 19 au un impact direct asupra clienților serviciilor de transport feroviar de marfă și asupra călătorilor, agenția consultă organizațiile care îi reprezintă pe aceștia, inclusiv reprezentanții persoanelor cu handicap și ai persoanelor cu mobilitate redusă. În astfel de cazuri, organizațiile respective pot oferi un răspuns la respectivele consultări, cu condiția să o facă în termen de trei luni.

Lista organizațiilor care urmează să fie consultate este întocmită de către Comisie, cu sprijinul comitetului.

Consultările respective au loc înainte ca agenția să își adreseze recomandările Comisiei. Agenția ține seama în mod corespunzător de aceste consultări și este disponibilă în orice moment pentru a-și explica recomandările. Avizele prezentate de organizațiile în cauză însoțite de recomandările din partea agenției sunt transmise de agenție Comisiei, iar Comisia le înaintează comitetului.

Articolul 8

Evaluarea impactului

(1)   Agenția efectuează o evaluare a impactului recomandărilor și avizelor sale. Consiliul de administrație adoptă o metodologie de evaluare a impactului bazată pe metodologia Comisiei. Agenția comunică cu Comisia pentru a se asigura că activitatea relevantă realizată în cadrul Comisiei este luată în considerare în mod corespunzător. Agenția identifică în mod clar ipotezele considerate drept bază pentru evaluarea impactului și sursele de date utilizate în raportul care însoțește fiecare recomandare.

(2)   Înainte de a include o activitate în documentul de programare adoptat de consiliul de administrație, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1), agenția efectuează o evaluare timpurie a impactului, care indică:

(a)	problema de rezolvat și soluțiile posibile;

(b)	măsura în care ar fi necesară o acțiune specifică, inclusiv adresarea unei recomandări sau emiterea unui aviz al agenției;

(c)	contribuția preconizată a agenției la soluționarea problemei.

Înainte ca orice activitate sau proiect să fie incluse în documentul de programare, acestea fac mai întâi obiectul unei analize a eficienței, atât în mod individual, cât și în raport cu celelalte, în vederea unei utilizări optime a bugetului și resurselor agenției.

(3)   Agenția efectuează o evaluare ex post a legislației pe baza recomandărilor sale.

(4)   Statele membre furnizează agenției datele necesare pentru evaluarea impactului, dacă acestea sunt disponibile.

La cererea Agenției, organismele reprezentative furnizează agenției datele neconfidențiale necesare pentru evaluarea impactului.

Articolul 9

Studii

Atunci când este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, agenția comandă studii, implicând, după caz, grupurile de lucru și alte grupuri menționate la articolul 5, și finanțează respectivele studii din bugetul propriu.

Articolul 10

Avize

(1)   Agenția emite avize la cererea unuia sau a mai multor organisme naționale de reglementare menționate la articolul 55 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (16), în special cu privire la aspectele legate de siguranță și de interoperabilitate ale problemelor care le sunt aduse la cunoștință.

(2)   Agenția emite, la cererea Comisiei, avize cu privire la modificările aduse oricărui act adoptat în temeiul Directivei (UE) 2016/797 sau al Directivei (UE) 2016/798, mai ales dacă se semnalează posibila existență a unor deficiențe.

(3)   Agenția emite toate avizele, și în special cele menționate la alineatul (2), cât mai curând posibil și cel târziu în termen de două luni de la data primirii cererii pentru acestea, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel cu partea solicitantă. Agenția face publice avizele respective în termen de o lună de la emiterea acestora, într-o versiune din care au fost eliminate toate informațiile comerciale cu caracter confidențial.

Articolul 11

Vizite în statele membre

(1)   Agenția poate efectua vizite în statele membre în conformitate cu politica, cu metodele de lucru și cu procedurile adoptate de consiliul de administrație, pentru a îndeplini atribuțiile care îi sunt încredințate, în special cele menționate la articolele 14, 20, 21, 25, 26, 31, 32, 33, 34, 35 și 42, precum și pentru a sprijini Comisia în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), inclusiv, în special, evaluarea punerii în aplicare eficace a legislației relevante a Uniunii.

(2)   În urma consultării cu statul membru în cauză, agenția îl informează pe acesta din urmă în timp util cu privire la vizita planificată, îi comunică numele oficialilor agenției delegați să efectueze vizita, data la care începe vizita și durata preconizată a acesteia. Oficialii delegați ai agenției efectuează aceste vizite în urma prezentării unei decizii în scris a directorului executiv în care se specifică scopul și obiectivele vizitei.

(3)   Autoritățile naționale ale statelor membre în cauză facilitează activitatea personalului agenției.

(4)   Agenția întocmește un raport cu privire la fiecare vizită menționată la alineatul (1) și îl transmite Comisiei și statului membru în cauză.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere inspecțiilor menționate la articolul 33 alineatul (7) și la articolul 34 alineatul (6).

(6)   Cheltuielile de deplasare, de cazare, de ședere și alte cheltuieli ale personalului agenției sunt suportate de agenție.

Articolul 12

Ghișeu unic

(1)   Agenția creează și gestionează un sistem de informare și comunicare având cel puțin următoarele funcții de tip „ghișeu unic”:

(a)

punct unic de intrare unde solicitantul își depune dosarele de cerere pentru eliberarea autorizației de tip, a autorizațiilor de introducere pe piață a vehiculelor și a certificatelor unice de siguranță. În cazul în care zona de utilizare sau de exploatare este limitată la o rețea sau la mai multe rețele de pe teritoriul unui singur stat membru, punctul unic de intrare este creat astfel încât să se asigure că solicitantul alege autoritatea pe care o dorește pentru a-i prelucra cererea de eliberare a autorizațiilor și certificatelor unice de siguranță pentru întreaga procedură;

(b)

platformă comună de schimb de informații, care furnizează agenției și autorităților naționale de siguranță informații cu privire la toate cererile de autorizații și de certificate unice de siguranță, etapele procedurilor respective și rezultatul acestora și, după caz, cererile și deciziile comisiei pentru soluționarea contestațiilor;

(c)

platformă comună de schimb de informații, care furnizează agenției și autorităților naționale de siguranță informații cu privire la cererile de aprobare de către agenție în conformitate cu articolul 19 din Directiva (UE) 2016/797 și la cererile de autorizații pentru subsistemele de control-comandă și semnalizare terestre care implică echipamente specifice Sistemului european de control al trenurilor (ETCS) și/sau Sistemului global de comunicații mobile – căi ferate (GSM-R), etapele procedurilor respective și rezultatul acestora și, după caz, cererile și deciziile comisiei pentru soluționarea contestațiilor;

(d)	„sistem de avertizare timpurie” capabil să identifice din timp nevoile de coordonare a deciziilor care urmează să fie luate de autoritățile naționale de siguranță și de agenție în cazul cererilor diferite prin care se solicită autorizații sau certificate unice de siguranță similare.

(2)   Specificațiile tehnice și funcționale ale ghișeului unic menționat la alineatul (1) sunt elaborate în cooperare cu rețeaua autorităților naționale de siguranță menționată la articolul 38, pe baza unui proiect pregătit de către agenție, luând în considerare rezultatele unei analize cost-beneficiu. Pe această bază, consiliul de administrație adoptă specificațiile tehnice și funcționale și un plan de înființare a ghișeului unic. Ghișeul unic este instituit fără a se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală și nivelului de confidențialitate necesar și luându-se în considerare, dacă este cazul, aplicațiile informatice și registrele deja instituite de către agenție, cum ar fi cele menționate la articolul 37.

(3)   Ghișeul unic este operațional până la 16 iunie 2019.

(4)   Agenția monitorizează cererile depuse prin intermediul ghișeului unic, în special utilizând „sistemul de avertizare timpurie” menționat la alineatul (1) litera (d). În cazul în care se detectează cereri diferite prin care se solicită autorizații sau certificate unice de siguranță similare, agenția asigură măsuri adecvate, cum ar fi:

(a)	informarea solicitantului (solicitanților) că există o altă cerere sau o cerere similară de autorizare sau certificare;

(b)

coordonarea cu autoritatea sau autoritățile naționale de siguranță relevante pentru a se asigura coerența deciziilor care urmează să fie luate de către autoritățile naționale de siguranță și de agenție. În cazul în care nu se poate găsi o soluție reciproc acceptabilă în termen de o lună de la începerea procesului de coordonare, problema este înaintată în vederea arbitrajului către comisia pentru soluționarea contestațiilor menționată la articolele 55, 61 și 62.

CAPITOLUL 3

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI LEGATE DE SIGURANȚA FEROVIARĂ

Articolul 13

Asistență tehnică – recomandări privind siguranța feroviară

(1)   Agenția adresează Comisiei recomandări cu privire la ICS, MCS și OCS prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din Directiva (UE) 2016/798. De asemenea, agenția adresează Comisiei recomandări cu privire la revizuirea periodică a ICS, a MCS și a OCS.

(2)   La cererea Comisiei sau din proprie inițiativă, agenția adresează recomandări Comisiei cu privire la alte măsuri luate în domeniul siguranței, ținând seama de experiența dobândită.

(3)   Agenția emite orientări pentru a sprijini autoritățile naționale de siguranță în ceea ce privește supravegherea întreprinderilor feroviare, a administratorilor de infrastructură și a altor actori în conformitate cu articolul 17 din Directiva (UE) 2016/798.

(4)   Agenția poate adresa Comisiei recomandări privind MCS care să acopere orice elemente ale sistemului de management al siguranței care trebuie armonizate la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798.

(5)   Agenția poate emite orientări și alte documente fără caracter obligatoriu care facilitează punerea în aplicare a legislației din domeniul siguranței feroviare, oferind inclusiv asistență statelor membre în identificarea normelor naționale care pot fi abrogate ca urmare a adoptării și/sau revizuirii MCS, și orientări pentru adoptarea de noi norme naționale sau modificarea normelor naționale existente. De asemenea, agenția poate să emită orientări privind siguranța feroviară și certificarea de siguranță, inclusiv liste de exemple de bune practici, în special pentru transportul și infrastructura transfrontaliere.

Articolul 14

Certificate unice de siguranță

Agenția eliberează, reînnoiește, suspendă și modifică certificate unice de siguranță și cooperează cu autoritățile naționale de siguranță în acest sens în conformitate cu articolele 10, 11 și 18 din Directiva (UE) 2016/798.

Agenția restricționează sau revocă certificate unice de siguranță și cooperează cu autoritățile naționale de siguranță în acest sens în conformitate cu articolul 17 din Directiva (UE) 2016/798.

Articolul 15

Întreținerea vehiculelor

(1)   Agenția asistă Comisia în ceea ce privește sistemul de certificare a entităților însărcinate cu întreținerea în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   Agenția adresează Comisiei recomandări în sensul articolului 14 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798.

(3)   Agenția analizează eventualele măsuri alternative decise în conformitate cu articolul 15 din Directiva (UE) 2016/798 și include rezultatele analizei sale în raportul menționat la articolul 35 alineatul (4) din prezentul regulament.

(4)   Agenția sprijină și, la cerere, coordonează autoritățile naționale de siguranță în supravegherea entităților responsabile cu întreținerea, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (1) litera (c) din Directiva (UE) 2016/798.

Articolul 16

Cooperarea cu organismele naționale de investigare

Agenția cooperează cu organismele naționale de investigare în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), articolul 22 alineatele (1), (2), (5) și (7) și articolul 26 din Directiva (UE) 2016/798.

Articolul 17

Transportul feroviar de mărfuri periculoase

Agenția urmărește evoluțiile legislației din domeniul transportului feroviar de mărfuri periculoase în înțelesul Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) și se asigură, împreună cu Comisia, că evoluțiile respective sunt coerente cu legislația din domeniul interoperabilității și al siguranței feroviare, în special cu cerințele esențiale. În acest scop, agenția asistă Comisia și poate emite recomandări la cererea Comisiei sau din proprie inițiativă.

Articolul 18

Schimbul de informații privind accidentele legate de siguranță

Agenția încurajează schimbul de informații privind accidentele, incidentele și incidentele evitate la limită legate de siguranță, luând în considerare experiența actorilor din sectorul feroviar menționați la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/798. Respectivul schimb de informații conduce la dezvoltarea de bune practici la nivelul statelor membre.

CAPITOLUL 4

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI LEGATE DE INTEROPERABILITATE

Articolul 19

Asistență tehnică în domeniul interoperabilității sistemului feroviar

(1)   Agenția:

(a)	adresează recomandări Comisiei cu privire la STI și la revizuirea acestora, în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2016/797;

(b)	adresează recomandări Comisiei cu privire la modelele declarației de verificare „CE” și ale documentelor din dosarul tehnic care trebuie să o însoțească, în sensul articolului 15 alineatul (9) din Directiva (UE) 2016/797;

(c)	adresează recomandări Comisiei privind specificațiile pentru registre și revizuirea acestora, în sensul articolelor 47, 48 și 49 din Directiva (UE) 2016/797;

(d)	emite avize care constituie mijloace acceptabile de conformitate cu privire la deficiențele din STI, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797, și prezintă Comisiei avizele respective;

(e)	la cererea Comisiei, emite avize adresate acesteia cu privire la cererile statelor membre de neaplicare a STI, în conformitate cu articolul 7 din Directiva (UE) 2016/797;

(f)	emite documente tehnice în conformitate cu articolul 4 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/797;

(g)	emite o decizie de aprobare înainte de lansarea vreunei proceduri de ofertare privind echipamentele ERTMS terestre pentru a asigura punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Uniune în temeiul articolului 19 din Directiva (UE) 2016/797;

(h)	adresează Comisiei recomandări privind formarea și certificarea personalului de la bord care are atribuții esențiale pentru siguranță;

(i)	emite orientări detaliate privind standardele pentru organismele de standardizare europene competente, completând mandatul atribuit acestora de către Comisie;

(j)	adresează recomandări Comisiei cu privire la condițiile de lucru ale întregului personal care desfășoară sarcini esențiale pentru siguranță;

(k)

adresează Comisiei recomandări în legătură cu standardele armonizate care urmează să fie elaborate de organismele europene de standardizare și cu standardele legate de piese de schimb interschimbabile care pot îmbunătăți nivelul de siguranță și de interoperabilitate a sistemului feroviar al Uniunii;

(l)	adresează Comisiei, după caz, recomandări privind componentele esențiale pentru siguranță.

(2)   Pentru elaborarea recomandărilor menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (h), (k) și (l), agenția:

(a)	se asigură că STI și specificațiile privind registrele sunt adaptate la progresele tehnice, la tendințele pieței și la cerințele sociale;

(b)	se sigură că elaborarea și actualizarea STI și dezvoltarea eventualelor standarde europene care se dovedesc a fi necesare pentru interoperabilitate sunt coordonate și mențin contactele relevante cu organismele europene de standardizare.

(c)	participă, după caz, în calitate de observator, în cadrul grupurilor de lucru relevante instituite de organismele de standardizare recunoscute.

(3)   Agenția poate emite orientări și alte documente fără caracter obligatoriu care facilitează punerea în aplicare a legislației din domeniul interoperabilității sistemului feroviar, inclusiv oferind asistență statelor membre în identificarea normelor naționale care pot fi abrogate ca urmare a adoptării sau revizuirii STI.

(4)   În cazul în care elementele constitutive de interoperabilitate nu sunt conforme cu cerințele esențiale, agenția acordă asistență Comisiei în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/797.

Articolul 20

Autorizații de introducere pe piață a vehiculelor

Agenția eliberează autorizații de introducere pe piață a vehiculelor feroviare și este împuternicită să reînnoiască, să modifice, să suspende și să revoce autorizațiile pe care le eliberează. În acest scop, agenția cooperează cu autoritățile naționale de siguranță în conformitate cu articolul 21 din Directiva (UE) 2016/797.

Articolul 21

Autorizații de introducere pe piață a tipurilor de vehicule

Agenția eliberează autorizații de introducere pe piață a tipurilor de vehicule și este împuternicită să reînnoiască, să modifice, să suspende și să revoce autorizațiile pe care le eliberează, în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2016/797.

Articolul 22

Punerea în funcțiune a subsistemelor de control-comandă și semnalizare terestre

Înainte de lansarea vreunei proceduri de ofertare privind echipamentele ERTMS terestre, agenția verifică faptul că soluțiile tehnice sunt pe deplin conforme cu STI relevante și, prin urmare, pe deplin interoperabile și ia o decizie de aprobare, în conformitate cu articolul 19 din Directiva (UE) 2016/797.

Articolul 23

Aplicații telematice

(1)   Agenția acționează ca autoritate de sistem pentru asigurarea dezvoltării coordonate a aplicațiilor telematice în Uniune, în conformitate cu STI relevante. În acest sens, agenția menține, monitorizează și gestionează cerințele aferente aplicabile subsistemelor.

(2)   Agenția definește, publică și aplică procedura de gestionare a cererilor de modificare a specificațiilor pentru aplicațiile telematice. În acest scop, agenția stabilește, menține și actualizează un registru care cuprinde cererile de modificare a unor astfel de specificații și statutul cererilor, însoțit de justificările relevante.

(3)   Agenția elaborează și menține instrumentele tehnice de gestionare a diferitelor versiuni ale specificațiilor pentru aplicațiile telematice și depune eforturi pentru a asigura compatibilitatea inversă.

(4)   Agenția asistă Comisia la monitorizarea instalării specificațiilor pentru aplicațiile telematice în conformitate cu STI relevante.

Articolul 24

Sprijin pentru organismele notificate de evaluare a conformității

(1)   Agenția sprijină activitățile organismelor notificate de evaluare a conformității menționate la articolul 30 din Directiva (UE) 2016/797. Sprijinul respectiv include, în special, elaborarea de orientări privind evaluarea conformității sau a adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, astfel cum se menționează la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/797, și de orientări pentru procedura de verificare „CE” menționată la articolele 10 și 15 din Directiva (UE) 2016/797.

(2)   Agenția poate facilita cooperarea între organismele notificate de evaluare a conformității, în conformitate cu articolul 44 din Directiva (UE) 2016/797, și poate îndeplini, în special, rolul de secretariat tehnic pentru grupul lor de coordonare.

CAPITOLUL 5

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI LEGATE DE NORMELE NAȚIONALE

Articolul 25

Examinarea proiectelor de norme naționale

(1)   În termen de două luni de la primire, agenția examinează proiectele de norme naționale care i-au fost transmise în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798 și cu articolul 14 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/797. În cazul în care este necesară traducerea sau proiectul de norme naționale este lung sau complex, agenția poate prelungi acest termen cu maximum trei luni suplimentare, sub rezerva consimțământului statului membru. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, agenția și statul membru în cauză pot conveni de comun acord să prelungească și mai mult perioada respectivă.

În această perioadă, agenția face schimb de informații relevante cu statul membru în cauză, consultă, dacă este cazul, părțile interesate relevante și, ulterior, informează statul membru cu privire la rezultatele examinărilor.

(2)   În cazul în care, după examinarea menționată la alineatul (1), agenția consideră că proiectele de norme naționale permit îndeplinirea cerințelor esențiale în materie de interoperabilitate feroviară, respectarea MCS și a STI în vigoare și realizarea OCS, precum și că acestea nu ar duce la discriminare arbitrară sau la restricționare disimulată în ceea ce privește operațiunile de transport feroviar între statele membre, agenția informează Comisia și statul membru în cauză cu privire la evaluarea sa pozitivă. În acest caz, Comisia poate valida normele în sistemul informatic menționat la articolul 27. În cazul în care, în termen de două luni de la primirea proiectului de normă națională sau în termenul extins convenit în conformitate cu alineatul (1), agenția nu informează Comisia și statul membru în cauză cu privire la evaluarea sa, statul membru poate demara introducerea normei fără a aduce atingere articolului 26.

(3)   Dacă examinarea menționată la alineatul (1) duce la o evaluare negativă, agenția informează statul membru în cauză și solicită acestuia să își prezinte poziția cu privire la evaluarea respectivă. Dacă, în urma acestui schimb de opinii cu statul membru în cauză, agenția își menține evaluarea negativă, aceasta, în termen de maximum o lună:

(a)	emite un aviz adresat statului membru în cauză, în care prezintă motivele pentru care norma sau normele naționale în cauză nu ar trebui să intre în vigoare și/sau să fie aplicate; și

(b)	informează Comisia cu privire la evaluarea sa negativă, precizând motivele pentru care norma sau normele naționale în cauză nu ar trebui să intre în vigoare și/sau să fie aplicate.

Aceasta nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a adopta o nouă normă națională în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) litera (c) din Directiva (UE) 2016/798 sau cu articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva (UE) 2016/797.

(4)   Statul membru în cauză informează Comisia cu privire la poziția sa referitoare la avizul menționat la alineatul (3) în termen de două luni, incluzând și argumentele sale, în cazul unui dezacord.

În cazul în care argumentele furnizate nu sunt considerate suficiente sau în cazul în care aceste informații lipsesc, iar statul membru adoptă norma națională în cauză fără a lua în considerare în mod suficient avizul menționat la alineatul (3), Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare, o decizie adresată statului membru în cauză prin care îi solicită acestuia să modifice sau să abroge norma respectivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 81 alineatul (2).

Articolul 26

Examinarea normelor naționale existente

(1)   În termen de două luni de la primire, agenția examinează normele naționale notificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797 și cu articolul 8 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798. În cazul în care este necesară traducerea sau norma națională este lungă sau complexă, agenția poate prelungi acest termen cu maximum trei luni suplimentare, sub rezerva consimțământului statului membru. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, agenția și statul membru în cauză pot conveni de comun acord să prelungească și mai mult perioada respectivă.

În această perioadă, agenția face schimb de informații relevante cu statul membru în cauză și, ulterior, îl informează cu privire la rezultatele examinării.

(2)   În cazul în care, după examinarea menționată la alineatul (1), agenția consideră că normele naționale permit îndeplinirea cerințelor esențiale în materie de interoperabilitate feroviară, respectarea MCS și a STI în vigoare și atingerea OCS, precum și că acestea nu ar duce la discriminare arbitrară sau la restricționare disimulată în ceea ce privește operațiunile de transport feroviar între statele membre, agenția informează Comisia și statul membru în cauză cu privire la evaluarea sa pozitivă. În acest caz, Comisia poate valida normele în sistemul informatic menționat la articolul 27. În cazul în care, în termen de două luni de la primirea normelor naționale sau în termenul extins convenit în conformitate cu alineatul (1), agenția nu informează Comisia și statul membru în cauză cu privire la evaluarea sa, norma rămâne valabilă.

(3)   Dacă examinarea menționată la alineatul (1) duce la o evaluare negativă, agenția informează statul membru în cauză și solicită acestuia să își prezinte poziția cu privire la evaluarea respectivă. Dacă, în urma acestui schimb de opinii cu statul membru în cauză, agenția își menține evaluarea negativă, aceasta, în termen de maximum o lună:

(a)	emite un aviz adresat statului membru în cauză, precizând că norma sau normele naționale în cauză au făcut obiectul unei evaluări negative și motivele pentru care norma sau normele în cauză ar trebui modificate sau abrogate; și

(b)	informează Comisia cu privire la evaluarea sa negativă, precizând motivele pentru care norma sau normele naționale în cauză ar trebui modificate sau abrogate.

(4)   Statul membru în cauză informează Comisia cu privire la poziția sa referitoare la avizul menționat la alineatul (3) în termen de două luni, incluzând și argumentele sale, în cazul unui dezacord. În cazul în care argumentele furnizate nu sunt considerate suficiente sau în care aceste informații lipsesc, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare, o decizie adresată statului membru în cauză prin care îi solicită acestuia să modifice sau să abroge norma națională în cauză. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(5)   Prin derogare de la alineatele (3) și (4), în ceea ce privește măsurile preventive de urgență, în cazul în care examinarea menționată la alineatul (1) duce la o evaluare negativă și dacă statul membru respectiv nu a modificat sau abrogat norma națională în cauză în termen de două luni de la primirea avizului agenției, Comisia poate adopta o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, prin care solicită statului membru să modifice sau să abroge norma respectivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 81 alineatul (2).

În cazul unei evaluări pozitive din partea agenției și dacă norma națională în cauză are impact asupra mai multor state membre, Comisia, în cooperare cu agenția și cu statele membre, ia măsurile corespunzătoare, inclusiv revizuirea MCS și a STI, dacă este necesar.

(6)   Procedura menționată la alineatele (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care agenția ia cunoștință de faptul că o normă națională, notificată sau nu, este redundantă, contravine MCS, OCS, STI sau oricărui act legislativ al Uniunii din domeniul feroviar ori creează un obstacol nejustificat în calea pieței feroviare unice.

Articolul 27

Sistemul informatic care trebuie utilizat în scopul notificării și al clasificării normelor naționale

(1)   Agenția gestionează un sistem informatic dedicat care conține normele naționale menționate la articolele 25 și 26 și mijloacele naționale de conformitate acceptabile menționate la articolul 2 punctul 34 din Directiva (UE) 2016/797. Agenția pune la dispoziția părților interesate normele și mijloacele respective, în scopul consultării, după caz.

(2)   Statele membre notifică agenției și Comisiei normele naționale menționate la articolul 25 alineatul (1) și la articolul 26 alineatul (1) prin intermediul sistemului informatic menționat la alineatul (1) din prezentul articol. Agenția publică normele respective în acest sistem informatic, inclusiv stadiul examinării lor, și, după finalizarea examinării, rezultatul pozitiv sau negativ al evaluării și utilizează sistemul informatic respectiv pentru a informa Comisia în conformitate cu articolele 25 și 26.

(3)   Agenția efectuează o examinare tehnică a normelor naționale existente menționate în legislația națională disponibilă, care, începând cu 15 iunie 2016 sunt enumerate în baza de date a documentelor de referință. Agenția clasifică normele naționale notificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (10) din Directiva (UE) 2016/797. În acest scop, agenția utilizează sistemul menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

(4)   Agenția clasifică normele naționale notificate în conformitate cu articolul 8 din Directiva (UE) 2016/798 și cu anexa I la aceasta, ținând seama de evoluția legislației Uniunii. În acest scop, agenția elaborează un instrument de gestionare a normelor care trebuie utilizat de statele membre pentru a-și simplifica sistemele de norme naționale. Agenția utilizează sistemul menționat la alineatul (1) din prezentul articol pentru a publica instrumentul de gestionare a normelor.

CAPITOLUL 6

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI LEGATE DE SISTEMUL EUROPEAN DE MANAGEMENT AL TRAFICULUI FEROVIAR (ERTMS)

Articolul 28

Autoritatea de sistem pentru ERTMS

(1)   Agenția acționează ca autoritate de sistem pentru asigurarea dezvoltării coordonate a ERTMS în Uniune, în conformitate cu STI relevante. În acest sens, agenția menține, monitorizează și gestionează cerințele aferente aplicabile subsistemelor, inclusiv specificațiile tehnice pentru ETCS și GSM-R.

(2)   Agenția definește, publică și aplică procedura de gestionare a cererilor de modificare a specificațiilor privind ERTMS. În acest scop, agenția stabilește, menține și actualizează un registru care conține cererile de modificare a specificațiilor privind ERTMS și statutul cererilor, însoțit de justificările relevante.

(3)   Dezvoltarea de noi versiuni ale specificațiilor tehnice privind ERTMS nu afectează negativ rata de instalare a ERTMS, stabilitatea specificațiilor necesară pentru optimizarea producției de echipamente ERTMS, randamentul investițiilor pentru întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură și deținătorii și planificarea eficientă a instalării ERTMS.

(4)   Agenția elaborează și menține instrumentele tehnice de gestionare a diferitelor versiuni ale ERTMS în scopul asigurării compatibilității tehnice și funcționale dintre rețelele și vehiculele echipate cu versiuni diferite și pentru a furniza stimulente pentru instalarea rapidă și coordonată a versiunilor în vigoare.

(5)   În conformitate cu articolul 5 alineatul (10) din Directiva (UE) 2016/797, agenția asigură compatibilitatea din punct de vedere tehnic dintre versiunile succesive ale echipamentelor ERTMS și versiunile mai vechi.

(6)   Agenția elaborează și diseminează orientări de aplicare relevante destinate părților interesate, precum și documentația tehnică legată de specificațiile tehnice privind ERTMS.

Articolul 29

Grupul privind ERTMS al organismelor notificate de evaluare a conformității

(1)   Agenția creează și prezidează un grup privind ERTMS al organismelor notificate de evaluare a conformității, astfel cum se menționează la articolul 30 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/797.

Grupul verifică consecvența aplicării procedurii pentru evaluarea conformității sau a adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, menționată la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/797 și a procedurilor de verificare „CE” menționate la articolul 10 din Directiva (UE) 2016/797 și efectuate de organismele notificate de evaluare a conformității.

(2)   Agenția prezintă Comisiei un raport anual privind activitățile grupului menționat la alineatul (1), inclusiv prin statistici privind prezența reprezentanților organismelor notificate de evaluare a conformității la reuniunile grupului.

(3)   Agenția evaluează aplicarea procedurii pentru evaluarea conformității elementelor constitutive de interoperabilitate și a procedurii de verificare „CE” pentru echipamentul ERTMS și prezintă Comisiei, o dată la doi ani, un raport care include propuneri de îmbunătățiri, dacă este cazul.

Articolul 30

Compatibilitatea dintre subsistemele ERTMS terestre și de la bord

(1)   Agenția decide să:

(a)

ofere consultanță solicitanților, la cererea acestora, cu privire la compatibilitatea tehnică dintre subsistemele ERTMS de la bord și cele terestre, fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/797 și înainte de a elibera o autorizație de introducere pe piață a unui vehicul dotat cu un subsistem ERTMS la bord;

(b)

ofere consultanță întreprinderilor feroviare, la cererea acestora și înainte ca acestea să utilizeze un vehicul dotat cu un subsistem ERTMS la bord, cu privire la compatibilitatea operațională dintre subsistemele ERTMS de la bord și cele terestre, fără a aduce atingere articolului 17 din Directiva (UE) 2016/798 și după eliberarea unei autorizații de introducere pe piață a unui vehicul dotat cu un subsistem ERTMS la bord.

În sensul prezentului alineat, agenția cooperează cu autoritățile naționale de siguranță competente.

(2)   În cazul în care, înainte de eliberarea unei autorizații de către autoritatea națională de siguranță, agenția constată sau este informată de către solicitant prin intermediul ghișeelor unice, în conformitate cu articolul 19 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797, că concepția sau specificația unui proiect a fost modificată după ce agenția a emis o aprobare în conformitate cu articolul 19 din Directiva (UE) 2016/797 și că există un risc sau o lipsă de compatibilitate tehnică și operațională între subsistemul ERTMS terestru și vehiculele dotate cu ERTMS, agenția cooperează cu părțile implicate, inclusiv cu solicitantul și cu autoritatea națională de siguranță competentă, pentru a găsi o soluție reciproc acceptabilă. În cazul în care nu se poate găsi o soluție reciproc acceptabilă în termen de o lună de la începerea procesului de coordonare, chestiunea este transmisă în vederea arbitrajului către comisia pentru soluționarea contestațiilor.

(3)   În cazul în care agenția descoperă, după eliberarea unei autorizații de către autoritatea națională de siguranță, că există un risc sau o lipsă de compatibilitate tehnică sau operațională între rețelele relevante și vehiculele dotate cu echipament ERTMS, autoritatea națională de siguranță și agenția cooperează cu toate părțile implicate pentru a găsi, fără întârziere, o soluție reciproc acceptabilă. Agenția informează Comisia cu privire la astfel de cazuri.

Articolul 31

Sprijinirea instalării ERTMS și a proiectelor ERTMS

(1)   Agenția asistă Comisia la monitorizarea instalării ERTMS în conformitate cu planul european de instalare în vigoare. La cererea Comisiei, agenția facilitează coordonarea instalării ERTMS de-a lungul coridoarelor transeuropene de transport și al coridoarelor de transport feroviar de marfă, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

(2)   Agenția asigură monitorizarea tehnică a proiectelor de instalare a ERTMS finanțate de Uniune, inclusiv, dacă este posibil și fără a cauza întârzieri nejustificate ale procesului, analiza documentelor de licitație în momentul procedurii de ofertare. De asemenea, dacă este necesar, agenția oferă asistență beneficiarilor respectivelor fonduri ale Uniunii pentru a se asigura că soluțiile tehnice implementate în cadrul proiectelor respectă pe deplin STI legate de control-comandă și de semnalizare și sunt, prin urmare, pe deplin interoperabile.

Articolul 32

Acreditarea laboratoarelor

(1)   Agenția sprijină, în special prin furnizarea de orientări corespunzătoare organismelor de acreditare, armonizarea acreditării laboratoarelor ERTMS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

(2)   Agenția informează statele membre și Comisia în cazul nerespectării cerințelor Regulamentului (CE) nr. 765/2008 în ceea ce privește acreditarea laboratoarelor ERTMS.

(3)   Agenția poate participa ca observator la evaluările inter pares prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

CAPITOLUL 7

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI LEGATE DE MONITORIZAREA SPAȚIULUI FEROVIAR UNIC EUROPEAN

Articolul 33

Monitorizarea performanței și a procesului decizional al autorităților naționale de siguranță

(1)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate și pentru a acorda Comisiei asistență în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în temeiul TFUE, agenția monitorizează performanța și procesul decizional al autorităților naționale de siguranță prin audit și inspecții, în numele Comisiei.

(2)   Agenția are dreptul să auditeze:

(a)	capacitatea autorităților naționale de siguranță de a îndeplini atribuții legate de siguranța feroviară și interoperabilitate; și

(b)	eficacitatea monitorizării de către autoritățile naționale de siguranță a sistemelor de management al siguranței ale actorilor, astfel cum se menționează la articolul 17 din Directiva (UE) 2016/798.

Consiliul de administrație adoptă politica, metodele de lucru, procedurile și modalitățile practice de aplicare a prezentului alineat, inclusiv, acolo unde este cazul, modalități privind consultarea cu statele membre înainte de publicarea informațiilor.

Agenția promovează includerea în echipa de audit a auditorilor calificați ai autorităților naționale de siguranță care nu fac obiectul auditului propriu-zis. În acest scop, agenția elaborează o listă a auditorilor calificați și oferă acestora formare profesională atunci când este necesar.

(3)   Agenția emite rapoarte de audit și le trimite autorității naționale de siguranță în cauză, statului membru în cauză și Comisiei. Fiecare raport de audit include, în special, o listă a eventualelor deficiențe identificate de agenție, precum și recomandări de îmbunătățire.

(4)   Dacă agenția consideră că deficiențele menționate la alineatul (3) împiedică autoritatea națională de siguranță în cauză să își îndeplinească în mod eficace atribuțiile legate de siguranța feroviară și de interoperabilitate, agenția recomandă respectivei autorități naționale de siguranță să ia măsurile adecvate într-un termen convenit de comun acord, ținând seama de gravitatea deficienței. Statul membru în cauză este informat de către agenție cu privire la o astfel de recomandare.

(5)   Dacă autoritatea națională de siguranță nu este de acord cu recomandările agenției menționate la alineatul (4) sau dacă nu ia măsurile corespunzătoare menționate la alineatul (4) sau în cazul în care autoritatea națională de siguranță nu oferă un răspuns ca urmare a recomandărilor agenției în termen de trei luni de la primirea acestora, agenția informează Comisia.

(6)   Comisia informează statul membru în cauză cu privire la această problemă și solicită acestuia să își exprime poziția în legătură cu recomandarea menționată la alineatul (4). În cazul în care răspunsurile furnizate nu sunt considerate suficiente sau în cazul în care statul membru nu oferă un răspuns în termen de trei luni de la cererea Comisiei, Comisia poate, în termen de șase luni, să adopte acțiuni corespunzătoare referitoare la măsurile care să fie luate în urma auditului, după caz.

(7)   Agenția este împuternicită să efectueze inspecții anunțate la autoritățile naționale de siguranță pentru a verifica anumite sectoare ale activităților și funcționării acestora și, în special, pentru a reexamina documente, procese și registre legate de atribuțiile care le revin acestora, menționate în Directiva (UE) 2016/798. Inspecțiile pot fi efectuate ad-hoc sau în conformitate cu un plan elaborat de agenție. Durata unei inspecții nu depășește două zile. Autoritățile naționale ale statelor membre facilitează activitatea personalului agenției. Agenția prezintă Comisiei, statului membru în cauză și autorității naționale de siguranță în cauză un raport cu privire la fiecare inspecție.

Politica, metodele de lucru și procedura de desfășurare a inspecțiilor sunt adoptate de consiliul de administrație.

Articolul 34

Monitorizarea organismelor notificate de evaluare a conformității

(1)   În sensul articolului 41 din Directiva (UE) 2016/797, agenția oferă sprijin Comisiei cu privire la monitorizarea organismelor notificate de evaluare a conformității prin acordarea de asistență organismelor de acreditare și autorităților naționale competente, precum și prin audituri și prin inspecții, în conformitate cu alineatele (2)-(6).

(2)   Agenția sprijină acreditarea armonizată a organismelor notificate de evaluare a conformității, în special prin faptul că furnizează organismelor de acreditare, prin intermediul infrastructurii europene de acreditare recunoscute în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, orientări corespunzătoare privind criteriile și procedurile de evaluare necesare pentru a stabili dacă organismele notificate îndeplinesc cerințele menționate la capitolul VI din Directiva (UE) 2016/797.

(3)   În cazul organismelor notificate de evaluare a conformității care nu sunt acreditate în conformitate cu articolul 27 din Directiva (UE) 2016/797, agenția poate să le auditeze capacitățile de a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 30 din Directiva (UE) 2016/797. Procedura de desfășurare a auditurilor este adoptată de consiliul de administrație.

(4)   Agenția emite rapoarte de audit care vizează activitățile menționate la alineatul (3) și le trimite organismului notificat de evaluare a conformității în cauză, statului membru în cauză și Comisiei. Fiecare raport de audit include, în special, o listă a eventualelor deficiențe identificate de agenție, precum și recomandări de îmbunătățire. Dacă agenția consideră că aceste deficiențe împiedică organismul notificat de evaluare a conformității în cauză să își îndeplinească în mod eficace atribuțiile legate de interoperabilitatea sistemului feroviar, agenția adoptă o recomandare prin care solicită statului membru în care este stabilit respectivul organism notificat să ia măsuri corespunzătoare într-un termen convenit de comun acord, ținând seama de gravitatea deficienței.

(5)   Dacă statul membru nu este de acord cu recomandarea menționată la alineatul (4) sau dacă nu ia măsurile corespunzătoare menționate la alineatul (4) sau dacă organismul notificat nu oferă un răspuns ca urmare a recomandării agenției în termen de trei luni de la primirea acesteia, agenția informează Comisia. Comisia informează statul membru în cauză cu privire la această chestiune și solicită acestuia să își exprime poziția cu privire la recomandarea de mai sus. În cazul în care răspunsurile furnizate nu sunt considerate suficiente sau în cazul în care statul membru nu oferă un răspuns în termen de trei luni de la primirea cererii Comisiei, aceasta din urmă poate adopta o decizie în termen de șase luni.

(6)   Agenția este împuternicită să efectueze inspecții anunțate sau neanunțate la organismele notificate de evaluare a conformității pentru a verifica anumite sectoare ale activităților și funcționării acestora și, în special, pentru a reexamina documente, certificate și registre legate de atribuțiile care le revin acestora, menționate la articolul 41 din Directiva (UE) 2016/797. În cazul organismelor acreditate, agenția cooperează cu organismele naționale de acreditare competente. În cazul organismelor de evaluare a conformității care nu sunt acreditate, agenția cooperează cu autoritățile naționale competente care au recunoscut organismele notificate în cauză. Inspecțiile pot fi efectuate ad-hoc sau în conformitate cu politica, metodele de lucru și procedurile elaborate de agenție. Durata unei inspecții nu depășește două zile. Organismele notificate de evaluare a conformității facilitează activitatea personalului agenției. Agenția prezintă Comisiei și statului membru în cauză un raport cu privire la fiecare inspecție.

Articolul 35

Monitorizarea progreselor în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității

(1)   Agenția, împreună cu organismele naționale de investigare, colectează date relevante cu privire la accidente și la incidente, luând în considerare contribuția organismelor naționale de investigare la siguranța sistemului feroviar al Uniunii.

(2)   Agenția monitorizează performanța globală a sistemului feroviar al Uniunii în materie de siguranță. Agenția poate, în special, să solicite asistență din partea organismelor menționate la articolul 38, inclusiv asistență sub formă de colectare a datelor și acces la rezultatele evaluării inter pares în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798. De asemenea, agenția recurge la datele colectate de Eurostat și cooperează cu Eurostat pentru a evita orice duplicare a eforturilor și pentru a asigura consecvența metodologică între ICS și indicatorii utilizați pentru alte moduri de transport.

(3)   La cererea Comisiei, agenția emite recomandări cu privire la modul de îmbunătățire a interoperabilității sistemului feroviar al Uniunii, în special prin facilitarea coordonării între întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură sau între administratorii de infrastructură.

(4)   Agenția monitorizează progresele înregistrate în domeniul siguranței și al interoperabilității sistemului feroviar al Uniunii. O dată la doi ani, agenția prezintă Comisiei și publică un raport privind progresele înregistrate în domeniul interoperabilității și siguranței feroviare în spațiul feroviar unic european.

(5)   La cererea Comisiei, agenția prezintă rapoarte privind stadiul punerii în aplicare a legislației Uniunii în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității într-un anumit stat membru.

(6)   La cererea unui stat membru sau a Comisiei, agenția furnizează o prezentare generală a nivelului de siguranță și interoperabilitate al sistemului feroviar al Uniunii și stabilește un instrument specific în acest scop, în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/797.

CAPITOLUL 8

ALTE ATRIBUȚII ALE AGENȚIEI

Articolul 36

Personalul feroviar

(1)   Agenția îndeplinește atribuțiile corespunzătoare legate de personalul feroviar prevăzute la articolele 4, 22, 23, 25, 28, 33, 34, 35 și 37 din Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20).

(2)   Comisia poate solicita agenției să îndeplinească și alte atribuții legate de personalul feroviar în conformitate cu Directiva 2007/59/CE și să emită recomandări cu privire la personalul feroviar căruia i-au fost încredințate sarcini de siguranță care nu fac obiectul Directivei 2007/59/CE.

(3)   Agenția consultă autoritățile naționale competente cu privire la aspectele legate de personalul feroviar referitoare la sarcinile menționate la alineatele (1) și (2). Agenția poate promova cooperarea între autoritățile respective, inclusiv prin organizarea de reuniuni corespunzătoare cu reprezentanții acestora.

Articolul 37

Registrele și accesibilitatea acestora

(1)   Agenția creează și menține, în cooperare cu actorii naționali competenți, după caz:

(a)	registrul european al vehiculelor, în conformitate cu articolul 47 din Directiva (UE) 2016/797;

(b)	registrul european al tipurilor autorizate de vehicule, în conformitate cu articolul 48 din Directiva (UE) 2016/797.

(2)   Agenția acționează ca autoritate de sistem pentru toate registrele și bazele de date menționate în Directiva (UE) 2016/797, Directiva (UE) 2016/798 și în Directiva 2007/59/CE. Acțiunile sale în această capacitate includ, în special:

(a)	elaborarea și menținerea specificațiilor registrelor;

(b)	coordonarea evoluțiilor din statele membre în raport cu registrele;

(c)	furnizarea de orientări privind registrele către părțile interesate relevante;

(d)	adresarea de recomandări Comisiei privind îmbunătățirea specificațiilor registrelor existente, incluzând, după caz, simplificarea și ștergerea informațiilor redundante, precum și eventuala necesitate de a stabili registre noi, sub rezerva unei analize cost-beneficiu.

(3)   Agenția pune la dispoziția publicului următoarele documente și registre prevăzute de Directiva (UE) 2016/797 și de Directiva (UE) 2016/798:

(a)	declarațiile de verificare „CE” a subsistemelor;

(b)	declarațiile de conformitate „CE” a elementelor constitutive de interoperabilitate și declarațiile de adecvare „CE” pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate;

(c)	licențele eliberate în conformitate cu articolul 24 alineatul (8) din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21);

(d)	certificatele unice de siguranță eliberate în conformitate cu articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798;

(e)	rapoartele de investigație trimise agenției în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2016/798;

(f)	normele naționale notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva (UE) 2016/798 și cu articolul 14 din Directiva (UE) 2016/797;

(g)	registrele referitoare la vehicule menționate la articolul 47 din Directiva (UE) 2016/797, inclusiv prin intermediul linkurilor la registrele naționale relevante;

(h)	registrele referitoare la infrastructură, inclusiv prin intermediul linkurilor la registrele naționale relevante;

(i)	registre legate de entități responsabile cu întreținerea și organismele de certificare ale acestora;

(j)	registrul european al tipurilor autorizate de vehicule în conformitate cu articolul 48 din Directiva (UE) 2016/797;

(k)	registrul de cereri de modificare și modificările planificate ale specificațiilor ERTMS, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din prezentul regulament;

(l)	registrul cererilor de modificare și modificările planificate ale STI pentru aplicații telematice pentru transportul de călători (TAP) și aplicații telematice pentru transportul de marfă (TAF), în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament;

(m)	registrul marcajelor deținătorilor de vehicule menținut de către agenție în conformitate cu STI privind exploatarea și managementul traficului;

(n)	rapoartele de calitate emise în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(4)   Modalitățile practice de trimitere a documentelor menționate la alineatul (3) sunt discutate și stabilite de comun acord de către Comisie și statele membre pe baza unui proiect pregătit de agenție.

(5)   La trimiterea documentelor menționate la alineatul (3), organismele vizate pot indica documentele care nu trebuie comunicate publicului din motive de securitate.

(6)   Autoritățile naționale responsabile cu eliberarea licențelor menționate la alineatul (3) litera (c) din prezentul articol notifică agenției fiecare decizie individuală de eliberare, reînnoire, modificare sau revocare a autorizațiilor respective, în conformitate cu Directiva 2012/34/UE.

Autoritățile naționale de siguranță responsabile cu eliberarea certificatelor unice de siguranță menționate la alineatul (3) litera (d) din prezentul articol notifică agenției, în conformitate cu articolul 10 alineatul (16) din Directiva (UE) 2016/798, fiecare decizie individuală de eliberare, reînnoire, modificare, restricționare sau revocare a certificatelor respective.

(7)   Agenția poate include în baza de date publică orice document sau link public relevant pentru obiectivele prezentului regulament, luând în considerare legislația Uniunii aplicabilă în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Articolul 38

Cooperarea dintre autoritățile naționale de siguranță, organismele de investigare și organismele reprezentative

(1)   Agenția creează o rețea a autorităților naționale de siguranță menționate la articolul 16 din Directiva (UE) 2016/798. Agenția asigură un secretariat rețelei sus-menționate.

(2)   Agenția sprijină organismele de investigare în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798. Pentru a facilita cooperarea între organismele de anchetă, agenția asigură un secretariat care este organizat separat de funcțiile din cadrul agenției legate de certificarea de siguranță a întreprinderilor feroviare și de autorizațiile de introducere pe piață a vehiculelor.

(3)   Obiectivele cooperării dintre organismele menționate la alineatele (1) și (2) constau, în special, în:

(a)	schimbul de informații legate de siguranța feroviară și de interoperabilitate;

(b)	promovarea bunelor practici și diseminarea cunoștințelor relevante;

(c)	furnizarea de date cu privire la siguranța feroviară către agenție, în special date legate de ICS.

Agenția facilitează cooperarea dintre autoritățile naționale de siguranță și organismele naționale de investigare, în special prin organizarea de reuniuni mixte.

(4)   Agenția poate crea o rețea de organisme reprezentative din sectorul feroviar care acționează la nivelul Uniunii. Lista acestor organisme este definită de către Comisie. Agenția poate asigura un secretariat acestei rețele. Rețelei îi revin, în special, următoarele atribuții:

(a)	schimbul de informații legate de siguranța feroviară și de interoperabilitate;

(b)	promovarea bunelor practici și diseminarea cunoștințelor relevante;

(c)	furnizarea de date cu privire la siguranța feroviară și interoperabilitate către agenție.

(5)   Rețelele și organismele menționate la alineatele (1), (2) și (4) din prezentul articol pot prezenta observații cu privire la proiectele de avize menționate la articolul 10 alineatul (2).

(6)   Agenția poate crea și alte rețele de organisme sau autorități responsabile pentru o parte a sistemului feroviar al Uniunii.

(7)   Comisia poate participa la reuniunile rețelelor menționate în prezentul articol.

Articolul 39

Comunicare și diseminare

Agenția comunică părților interesate competente și diseminează în rândul acestora informații legate de cadrul legal al Uniunii în domeniul transportului feroviar, de elaborarea standardelor și orientărilor, în conformitate cu planurile de comunicare și diseminare relevante adoptate de consiliul de administrație, pe baza unui proiect elaborat de agenție. Planurile respective, bazate pe o analiză a necesităților, sunt actualizate periodic de către consiliul de administrație.

Articolul 40

Cercetare și promovarea inovării

(1)   La cererea Comisiei sau din proprie inițiativă sub rezerva procedurii menționate la articolul 52 alineatul (4), agenția contribuie la activități de cercetare în domeniul feroviar la nivelul Uniunii, inclusiv prin sprijinirea serviciilor Comisiei și a organismelor reprezentative relevante. Aceste contribuții nu aduc atingere altor activități de cercetare desfășurate la nivelul Uniunii.

(2)   Comisia poate încredința agenției sarcina de a promova inovații care vizează îmbunătățirea siguranței feroviare și a interoperabilității, în special utilizarea noilor tehnologii ale informației, a sistemelor de informații privind orarele și a sistemelor de urmărire și localizare.

Articolul 41

Asistența acordată Comisiei

Agenția acordă asistență Comisiei, la solicitarea acesteia, pentru punerea în aplicare a legislației Uniunii care vizează îmbunătățirea nivelului de interoperabilitate a sistemelor feroviare și elaborarea unei abordări comune privind siguranța în cadrul sistemului feroviar al Uniunii.

Această asistență poate include acordarea de consultanță tehnică în probleme care necesită cunoștințe specifice și colectarea de informații prin intermediul rețelelor menționate la articolul 38.

Articolul 42

Asistență pentru evaluarea proiectelor feroviare

Fără a aduce atingere derogărilor prevăzute de articolul 7 din Directiva (UE) 2016/797, la cererea Comisiei, agenția examinează, din punctul de vedere al siguranței feroviare și al interoperabilității, orice proiect care implică proiectarea, construirea, reînnoirea sau modernizarea oricărui subsistem pentru care s-a depus o cerere de asistență financiară din partea Uniunii.

Agenția emite un aviz cu privire la conformitatea proiectului cu legislația relevantă în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității, într-un termen stabilit de comun acord cu Comisia, care nu poate fi mai mare de două luni, ținând cont de importanța proiectului și de resursele disponibile.

Articolul 43

Asistența acordată statelor membre, țărilor candidate și părților interesate

(1)   La cererea Comisiei, a statelor membre, a țărilor candidate sau a rețelelor menționate la articolul 38, agenția inițiază activități de formare și alte activități adecvate vizând aplicarea și explicarea legislației în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității și ale produselor conexe ale agenției, cum sunt registrele, ghidurile de punere în aplicare și recomandările.

(2)   Natura și amploarea activităților menționate la alineatul (1), inclusiv impactul posibil asupra resurselor, sunt decise de consiliul de administrație și incluse în documentul de programare al agenției. Costurile unei astfel de asistențe sunt suportate de părțile solicitante, cu excepția cazului în care se convine altfel.

Articolul 44

Relații internaționale

(1)   În măsura în care este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite în prezentul regulament și fără a aduce atingere competențelor statelor membre, ale instituțiilor Uniunii, și ale Serviciului European de Acțiune Externă, agenția poate consolida coordonarea cu organizațiile internaționale pe baza acordurilor încheiate și poate stabili contacte și încheia înțelegeri administrative cu autorități de supraveghere, cu organizații internaționale și cu administrațiile țărilor terțe care sunt competente în chestiuni care fac obiectul activităților agenției, pentru a se menține la zi în ceea ce privește progresele științifice și tehnice și pentru a asigura promovarea legislației și a standardelor Uniunii în domeniul feroviar.

(2)   Înțelegerile menționate la alineatul (1) nu creează obligații juridice pentru Uniune și statele sale membre și nici nu împiedică statele membre și autoritățile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu autoritățile de supraveghere, organizațiile internaționale și administrațiile țărilor terțe menționate la alineatul (1). Înțelegerile bilaterale sau multilaterale respective și cooperarea vor face obiectul unor discuții preliminare cu Comisia și al unor rapoarte periodice către aceasta. Consiliul de administrație este informat în mod corespunzător cu privire la înțelegerile bilaterale sau multilaterale respective.

(3)   Consiliul de administrație adoptă o strategie privind relațiile cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale în privința chestiunilor care intră în sfera de competență a agenției. Această strategie este inclusă în documentul de programare al agenției, cu precizarea resurselor aferente.

Articolul 45

Coordonarea în ceea ce privește piesele de schimb

Agenția contribuie la identificarea potențialelor piese de schimb interschimbabile care trebuie standardizate, inclusiv a interfețelor principale pentru astfel de piese de schimb. În acest scop, agenția poate crea un grup de lucru care să coordoneze activitățile părților interesate și poate stabili contacte cu organismele europene de standardizare. Agenția prezintă Comisiei recomandări corespunzătoare.

CAPITOLUL 9

ORGANIZAREA AGENȚIEI

Articolul 46

Structura administrativă și de conducere

Structura administrativă și de conducere a agenției cuprinde:

(a)	un consiliu de administrație, care exercită funcțiile prevăzute la articolul 51;

(b)	un comitet executiv, care exercită funcțiile prevăzute la articolul 53;

(c)	un director executiv, căruia îi revin sarcinile stabilite la articolul 54;

(d)	una sau mai multe comisii pentru soluționarea contestațiilor, care exercită funcțiile prevăzute la articolele 58-62.

Articolul 47

Componența consiliului de administrație

(1)   Consiliul de administrație este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și din doi reprezentanți ai Comisiei, toți având drept de vot.

Consiliul de administrație include, de asemenea, șase reprezentanți, fără drept de vot, reprezentând la nivel european următoarele părți interesate:

(a)	întreprinderile feroviare;

(b)	administratorii de infrastructură;

(c)	industria feroviară;

(d)	organizațiile sindicale;

(e)	călătorii;

(f)	clienții serviciilor de transport-marfă.

Pentru fiecare dintre aceste părți interesate, Comisia numește câte un reprezentant și câte un supleant dintr-o listă restrânsă de patru nume înaintată de respectivele organizații europene.

(2)   Membrii consiliului și supleanții acestora sunt numiți ținând seama de măsura în care aceștia cunosc activitatea principală a agenției și de competențele lor manageriale, administrative și bugetare. Toate părțile depun eforturi pentru a limita rotația reprezentanților lor în consiliul de administrație, cu scopul de a asigura continuitatea activității consiliului de administrație. Toate părțile urmăresc realizarea unei reprezentări echilibrate a femeilor și bărbaților în consiliul de administrație.

(3)   Statele membre și Comisia desemnează membri în consiliul de administrație, precum și supleanții acestora care înlocuiesc membrii în absența acestora.

(4)   Mandatul membrilor este de patru ani și poate fi reînnoit.

(5)   După caz, participarea reprezentaților țărilor terțe și condițiile acestei participări se stabilesc în acordurile prevăzute la articolul 75.

Articolul 48

Președintele consiliului de administrație

(1)   Consiliul de administrație alege, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, un președinte dintre reprezentanții statelor membre și un vicepreședinte dintre membrii săi.

Vicepreședintele înlocuiește președintele în cazul în care președintele nu își poate îndeplini sarcinile.

(2)   Mandatul președintelui și al vicepreședintelui este de patru ani și poate fi reînnoit o dată. Cu toate acestea, dacă încetează calitatea acestora de membri ai consiliului de administrație în orice moment, mandatele lor expiră automat la acea dată.

Articolul 49

Reuniuni

(1)   Reuniunile consiliului de administrație sunt desfășurate în conformitate cu regulamentul de procedură și sunt convocate de către președinte. Directorul executiv al agenției participă la reuniuni, cu excepția cazului în care participarea acestuia poate duce la un conflict de interese, astfel cum este stabilit de președinte, atunci când consiliul de administrație trebuie să ia o decizie legată de articolul 70, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) litera (i).

Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie prezintă interes să participe la anumite puncte de pe ordinea de zi a reuniunilor în calitate de observator.

(2)   Consiliul de administrație se întrunește cel puțin de două ori pe an. De asemenea, consiliul de administrație se întrunește la inițiativa președintelui, la cererea Comisiei, a majorității membrilor săi sau a unei treimi din reprezentanții statelor membre din cadrul consiliului.

(3)   Dacă anumite puncte specifice de pe ordinea de zi sunt confidențiale sau implică un conflict de interese, consiliul de administrație poate hotărî să le examineze în absența membrilor în cauză. Aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre și al Comisiei de a fi reprezentate de un membru supleant sau de orice altă persoană. Normele detaliate pentru aplicarea acestei dispoziții se stabilesc în regulamentul de procedură al consiliului de administrație.

Articolul 50

Votul

Dacă prezentul regulament nu prevede altfel, consiliul de administrație ia decizii cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot beneficiază de un vot.

Articolul 51

Funcțiile consiliului de administrație

(1)   Pentru a se asigura că agenția își îndeplinește atribuțiile, consiliul de administrație:

(a)	adoptă raportul anual privind activitățile agenției pentru anul precedent, îl trimite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 iulie și îl face public;

(b)	adoptă în fiecare an, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, după primirea avizului din partea Comisiei și în conformitate cu articolul 52, documentul de programare al agenției;

(c)	adoptă, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, bugetul anual al agenției și exercită alte funcții legate de bugetul agenției, în conformitate cu capitolul 10;

(d)	stabilește procedurile de luare a deciziilor de către directorul executiv;

(e)	adoptă o politică, metode de lucru și proceduri privind vizitele, auditurile și inspecțiile, în conformitate cu articolele 11, 33 și 34;

(f)	stabilește regulamentul de procedură;

(g)	adoptă și actualizează planurile de comunicare și de diseminare menționate la articolul 39;

(h)

sub rezerva alineatului (2), exercită, în relația cu personalul agenției, competențele conferite autorității de numire și autorității abilitate să încheie contracte de muncă prin Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii (denumite în continuare „Statutul funcționarilor” și „Regimul aplicabil celorlalți agenți”) stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (23);

(i)	ia decizii motivate în legătură cu ridicarea imunității în conformitate cu articolul 17 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

(j)	trimite spre aprobare Comisiei norme de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, în cazul în care sunt diferite față de cele adoptate de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 din Statutul funcționarilor;

(k)	numește directorul executiv și, atunci când este cazul, prelungește mandatul acestuia sau îl demite din funcție, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, în conformitate cu articolul 68;

(l)	numește membrii comitetului executiv, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, în conformitate cu articolul 53;

(m)	adoptă un mandat pentru atribuțiile comitetului executiv menționate la articolul 53;

(n)	adoptă deciziile referitoare la aranjamentele menționate la articolul 75 alineatul (2);

(o)	numește și destituie membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor, cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, în conformitate cu articolul 55 și cu articolul 56 alineatul (4);

(p)	adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali în cadrul agenției, în conformitate cu articolul 69;

(q)	adoptă o strategie de combatere a fraudei care să fie proporțională cu riscurile de fraudă, ținând seama de analiza costurilor și beneficiilor măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;

(r)	asigură monitorizarea adecvată a concluziilor și a recomandărilor rezultate din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și din diferitele rapoarte și evaluări de audit intern sau extern, verificând dacă directorul executiv ia măsuri adecvate;

(s)

adoptă norme de prevenire și gestionare a conflictelor de interese în ceea ce privește membrii consiliului de administrație și ai comisiilor pentru soluționarea contestațiilor, precum și participanții la grupurile de lucru și la grupurile menționate la articolul 5 alineatul (2) și alți membri ai personalului care nu intră sub incidența Statutului funcționarilor. Aceste norme cuprind dispoziții cu privire la declarațiile de interese și, după caz, perioada ulterioară angajării;

(t)	adoptă orientări și lista principalelor elemente care urmează a fi incluse în acordurile de cooperare încheiate între agenție și autoritățile naționale de siguranță, ținând seama de dispozițiile de la articolul 76;

(u)	adoptă un model-cadru de repartizare a taxelor și tarifelor plătite de solicitanți, menționate la articolul 76 alineatul (2), în sensul articolelor 14, 20 și 21;

(v)	stabilește procedurile de cooperare a agenției și personalului acesteia în cadrul procedurilor judiciare naționale;

(w)	adoptă regulamentul de procedură al grupurilor de lucru și al altor grupuri, precum și baremele referitoare la cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatele (5) și (9);

(x)	desemnează un observator dintre membrii săi pentru a urmări procedura de selecție aplicată de Comisie în vederea numirii directorului executiv;

(y)	adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1 (24), în conformitate cu regulile de vot stabilite la articolul 74 alineatul (1).

(2)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 din Statutul funcționarilor, consiliul de administrație adoptă o decizie în aplicarea articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și a articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate de numire și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe. Directorul executiv informează consiliul de administrație cu privire la aceste subdelegări.

În aplicarea primului paragraf, în cazul în care circumstanțe excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate de numire și competențele subdelegate de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv. Persoana delegată informează consiliul de administrație cu privire la această delegare.

Articolul 52

Documentul de programare

(1)   Consiliul de administrație adoptă documentul de programare care conține programul anual și programul multianual până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, ținând seama de avizul Comisiei, și îl prezintă statelor membre, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și rețelelor menționate la articolul 38. Programul de lucru anual stabilește acțiunile pe care agenția urmează să le îndeplinească în cursul anului următor.

Consiliul de administrație instituie proceduri corespunzătoare care se aplică pentru adoptarea documentului de programare, inclusiv pentru consultarea părților interesate competente.

(2)   Documentul de programare devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii și, dacă este necesar, se ajustează în consecință.

Dacă, în termen de 15 zile de la data adoptării documentului de programare, Comisia își exprimă dezacordul cu privire la acesta, consiliul de administrație îl reexaminează și îl adoptă, cu eventualele modificări, în termen de două luni, în a doua lectură, fie cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, incluzând toți reprezentanții Comisiei, fie prin votul unanim al reprezentanților statelor membre.

(3)   Programul de lucru anual al agenției identifică obiectivele fiecărei activități. Ca regulă generală, fiecare activitate trebuie să fie legată în mod clar de resursele bugetare și umane necesare pentru realizarea ei, în conformitate cu principiile stabilirii bugetului și ale gestionării pe activități și cu procedura de evaluare inițială a impactului prevăzută la articolul 8 alineatul (2).

(4)   Dacă este necesar, atunci când agenției i se încredințează o nouă atribuție, consiliul de administrație modifică documentul de programare adoptat. Includerea acestei noi atribuții face obiectul unei analize a implicațiilor sale asupra resurselor umane și bugetare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) și poate face obiectul unei decizii de amânare a altor atribuții.

(5)   Programul de lucru multianual al agenției stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță. El definește, de asemenea, programarea resurselor, incluzând bugetul multianual și personalul. Parlamentul European este consultat cu privire la proiectul de program de lucru multianual.

Programarea resurselor este actualizată în fiecare an. Programarea strategică se actualizează, dacă este cazul și, în special, pentru a reflecta rezultatul evaluării și revizuirii menționate la articolul 82.

Articolul 53

Comitetul executiv

(1)   Consiliul de administrație este asistat de un comitet executiv.

(2)   Comitetul executiv pregătește deciziile care urmează să fie adoptate de consiliul de administrație. Dacă este necesar, din motive de urgență, Comitetul executiv ia anumite decizii provizorii în numele consiliului de administrație, în special în chestiuni administrative și bugetare, sub rezerva unui mandat primit din partea consiliului de administrație.

Împreună cu consiliul de administrație, comitetul executiv asigură monitorizarea adecvată a concluziilor și recomandărilor rezultate din investigațiile efectuate de OLAF și din diferitele evaluări și rapoarte de audit intern sau extern, inclusiv prin intermediul unor măsuri adecvate luate de directorul executiv.

Fără a aduce atingere responsabilităților care îi revin directorului executiv, astfel cum sunt prevăzute la articolul 54, comitetul executiv îl asistă și îl consiliază pe directorul executiv la punerea în aplicare a deciziilor consiliului de administrație, cu scopul de a consolida supravegherea gestionării administrative și bugetare.

(3)   Comitetul executiv este alcătuit din următorii membri:

(a)	președintele consiliului de administrație;

(b)	patru dintre ceilalți reprezentanți ai statelor membre în cadrul consiliului de administrație; și

(c)	unul dintre reprezentanții Comisiei în cadrul consiliul de administrație.

Președintele consiliului de administrație este și președintele comitetului executiv.

Cei patru reprezentanți ai statelor membre, precum și supleanții lor sunt numiți de către consiliul de administrație, pe baza competenței și experienței relevante a acestora. În momentul numirii lor, consiliul de administrație urmărește realizarea unei reprezentări echilibrate a femeilor și bărbaților în cadrul comitetului executiv.

(4)   Durata mandatului membrilor comitetului executiv este aceeași ca și în cazul membrilor consiliului de administrație, cu excepția cazului în care consiliul de administrație decide stabilirea unui mandat mai scurt.

(5)   Comitetul executiv se întrunește cel puțin o dată la trei luni și, dacă este posibil, cu cel puțin două săptămâni înainte de ședința consiliului de administrație. Președintele comitetului executiv organizează reuniuni suplimentate la cererea membrilor săi sau a consiliului de administrație.

(6)   Consiliul de administrație stabilește regulamentul de procedură al comitetului executiv, este informat periodic cu privire la activitatea comitetului executiv și are acces la documentele acestuia din urmă.

Articolul 54

Sarcinile directorului executiv

(1)   Agenția este coordonată de directorul executiv, care dispune de o independență totală în executarea sarcinilor sale. Directorul executiv răspunde în fața consiliului de administrație pentru activitățile sale.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație sau ale comitetului executiv, directorul executiv nu solicită și nu acceptă niciun fel de instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism.

(3)   La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, directorul executiv prezintă un raport privind îndeplinirea sarcinilor sale instituției în cauză.

(4)   Directorul executiv este reprezentantul legal al agenției și adoptă decizii, recomandări, avize și alte acte oficiale ale agenției.

(5)   Directorul executiv este responsabil pentru gestionarea administrativă a agenției și pentru îndeplinirea atribuțiilor încredințate acesteia prin prezentul regulament. În special, directorului executiv îi revin următoarele responsabilități:

(a)	administrează zilnic agenția;

(b)	pune în aplicare deciziile adoptate de consiliul de administrație;

(c)	elaborează documentul de programare și îl transmite consiliului de administrație după consultarea Comisiei;

(d)	pune în aplicare documentul de programare și, în măsura posibilului, răspunde cererilor de asistență ale Comisiei în legătură cu atribuțiile care îi revin agenției în conformitate cu prezentul regulament;

(e)

pregătește raportul anual consolidat privind activitățile agenției, inclusiv declarația ordonatorului de credite, care menționează dacă acesta dispune de o asigurare rezonabilă în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 și cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, și îl prezintă consiliului de administrație, spre evaluare și adoptare;

(f)	ia măsurile necesare, în special emiterea instrucțiunilor administrative interne și publicarea ordinelor, pentru a se asigura că agenția funcționează conform prezentului regulament;

(g)	stabilește un sistem eficace de monitorizare pentru a permite compararea rezultatelor agenției cu obiectivele sale operaționale și stabilește un sistem regulat de evaluare care corespunde standardelor profesionale recunoscute;

(h)	pregătește anual un proiect de raport general pe baza sistemelor de monitorizare și de evaluare menționate la litera (g) și îl prezintă consiliului de administrație;

(i)	pregătește proiectul de situație a estimărilor a agenției cu privire la veniturile și cheltuielile acesteia în temeiul articolului 64 și execută bugetul în temeiul articolului 65;

(j)	efectuează demersurile necesare pentru a monitoriza activitatea rețelelor autorităților naționale de siguranță, ale organismelor de investigare și ale organismelor reprezentative menționate la articolul 38;

(k)

pregătește un plan de acțiune pentru monitorizarea concluziilor rapoartelor de audit și ale evaluărilor interne sau externe, precum și a investigațiilor efectuate de OLAF și prezintă un raport privind progresele înregistrate Comisiei, de două ori pe an, și consiliului de administrație, în mod periodic;

(l)

protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri de prevenire a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, prin realizarea de controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necorespunzător și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;

(m)	pregătește strategia agenției de combatere a fraudei și o prezintă spre aprobare consiliului de administrație;

(n)	pregătește proiectul de regulament financiar al agenției și îl prezintă spre adoptare consiliului de administrație în temeiul articolului 66, precum și normele de punere în aplicare a regulamentului respectiv;

(o)	încheie, în numele agenției, acorduri de cooperare cu autoritățile naționale de siguranță în conformitate cu articolul 76.

Articolul 55

Instituirea și componența comisiilor pentru soluționarea contestațiilor

(1)   În urma unei decizii a consiliului de administrație, agenția instituie una sau mai multe comisii pentru soluționarea contestațiilor care sunt responsabile cu procedurile de arbitraj și de contestare menționate la articolele 58 și 61.

(2)   Fiecare comisie pentru soluționarea contestațiilor este alcătuită dintr-un președinte și alți doi membri. Aceștia au supleanți care îi reprezintă în absența lor sau în caz de conflict de interese.

(3)   Instituirea și componența comisiilor pentru soluționarea contestațiilor se decid de la caz la caz. Alternativ, o comisie pentru soluționarea contestațiilor poate fi instituită ca organism permanent, pentru o perioadă de maximum patru ani. În ambele cazuri se aplică următoarea procedură:

(a)	Comisia întocmește o listă de experți calificați pe baza competenței și experienței relevante și în urma unei proceduri de selecție deschise;

(b)

președintele, ceilalți membri, precum și supleanții acestora sunt numiți de consiliul de administrație de pe lista menționată la litera (a). În cazul în care comisia pentru soluționarea contestațiilor nu este instituită ca un organism permanent, consiliul de administrație ia în considerare natura și conținutul contestației sau ale arbitrajului și evită orice conflict de interese în conformitate cu articolul 57.

(4)   În cazul în care comisia pentru soluționarea contestațiilor consideră că natura cauzei impune acest lucru, aceasta poate solicita consiliului de administrație să numească doi membri suplimentari și supleanții acestora de pe lista menționată la alineatul (3) litera (a).

(5)   La propunerea agenției și după consultarea consiliului de administrație, Comisia stabilește regulamentul de procedură al comisiilor pentru soluționarea contestațiilor, inclusiv regulile de vot, procedurile de introducere a unei contestații și condițiile de rambursare a cheltuielilor membrilor acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (3).

(6)   Comisiile pentru soluționarea contestațiilor pot solicita avizul experților din statele membre în cauză, în special în vederea clarificării legislației naționale în cauză, în cursul etapei de examinare inițiale a procedurii.

Articolul 56

Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor

(1)   În cazul unei comisii permanente pentru soluționarea contestațiilor, mandatul membrilor și al supleanților acesteia se limitează la o perioadă de patru ani și poate fi reînnoit o dată. În alte cazuri, durata mandatului se limitează la durata procedurii de contestare sau de arbitraj.

(2)   Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor sunt independenți de toate părțile implicate în procedurile de arbitraj sau de contestare și nu pot exercita alte sarcini în cadrul agenției. Aceștia nu se supun niciunor instrucțiuni în deliberările și în luarea deciziilor lor și nu sunt implicați în niciun fel de conflict de interese.

(3)   Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor nu fac parte din personalul agenției și sunt remunerați pentru participarea lor efectivă la un anumit arbitraj sau la soluționarea unei anumite contestații.

(4)   Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor nu pot fi revocați pe perioada mandatului lor, cu excepția cazului în care există motive serioase pentru această revocare, iar consiliul de administrație ia o decizie în acest sens.

(5)   Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor nu pot fi revocați de pe lista cu experți calificați pe durata mandatului lor, decât în cazul în care există motive temeinice care să justifice o astfel de măsură și Comisia ia o decizie în acest sens.

Articolul 57

Excludere și recuzare

(1)   Membrii comisiilor pentru soluționarea contestațiilor nu pot lua parte la procedurile de arbitraj sau de soluționare a contestațiilor în legătură cu care au un interes personal, dacă au fost anterior reprezentanții uneia dintre părțile la procedură sau dacă au participat la luarea deciziei care face obiectul contestației.

(2)   Atunci când un membru al comisiei pentru soluționarea contestațiilor consideră că el însuși sau oricare alt membru nu ar trebui să ia parte la o procedură de arbitraj sau de soluționare a unei contestații pentru oricare dintre motivele menționate la alineatul (1) sau pentru orice alt motiv, respectivul membru informează comisia pentru soluționarea contestațiilor, care decide excluderea persoanei în cauză pe baza normelor adoptate de consiliul de administrație în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (s).

(3)   Orice parte la procedura de contestare sau de arbitraj poate formula obiecții, în conformitate cu regulamentul de procedură stabilit în temeiul articolului 55 alineatul (5), cu privire la orice membru al comisiei pentru soluționarea contestațiilor în baza oricăruia dintre motivele menționate la alineatul (1) din prezentul articol sau în cazul în care membrul este suspectat de părtinire. Obiecțiile nu pot fi bazate pe cetățenia membrilor în cauză.

(4)   O obiecție în temeiul alineatului (3) este admisibilă numai dacă este formulată înainte de începerea procedurii în fața comisiei pentru soluționarea contestațiilor sau, atunci când informația care motivează obiecția este cunoscută după inițierea procedurii, în termenele prevăzute în regulamentul de procedură al comisiei pentru soluționarea contestațiilor. Membrul în cauză al comisiei pentru soluționarea contestațiilor este informat cu privire la obiecție și declară dacă este de acord să fie exclus. Dacă membrul în cauză nu este de acord, comisia pentru soluționarea contestațiilor ia o decizie în termenele prevăzute în regulamentul său de procedură, sau, în cazul în care nu s-a formulat un răspuns, după expirarea termenului stabilit pentru formularea unui răspuns.

(5)   Comisiile pentru soluționarea contestațiilor decid acțiunile care trebuie întreprinse în cazurile menționate la alineatele (2), (3) și (4) fără participarea membrului în cauză. Pentru luarea acestei decizii, respectivul membru este înlocuit în comisia pentru soluționarea contestațiilor cu supleantul său. Consiliul de administrație este informat cu privire la deciziile luate de către comisia pentru soluționarea contestațiilor.

Articolul 58

Contestarea deciziilor și a abținerilor de a acționa

(1)   În fața comisiei pentru soluționarea contestațiilor poate fi introdusă o contestație împotriva unei decizii luate de agenție în temeiul articolelor 14, 20, 21 și 22 sau în cazul în care agenția nu acționează în termenele aplicabile, ca urmare a finalizării revizuirii preliminare menționate la articolul 60.

(2)   O contestație introdusă în conformitate cu alineatul (1) nu are efect suspensiv. Cu toate acestea, la cererea părților implicate, comisia pentru soluționarea contestațiilor poate decide că respectiva contestație trebuie să aibă efect suspensiv, în cazul în care consideră că circumstanțele, cum ar fi impactul asupra siguranței, permit acest lucru. În acest caz, comisia pentru soluționarea contestațiilor își justifică decizia.

Articolul 59

Persoane care au dreptul de a introduce o contestație, termene și demersuri

(1)   Orice persoană fizică sau juridică poate contesta o decizie a agenției care este adresată persoanei respective sau care privește în mod direct și individual persoana respectivă, în temeiul articolelor 14, 20 și 21 sau în cazul în care agenția nu acționează în termenele aplicabile.

(2)   Contestația, împreună cu expunerea de motive aferentă, se trimit în scris în conformitate cu normele de procedură menționate la articolul 55 alineatul (5), în termen de două luni de la data notificării măsurii către persoana în cauză sau, dacă decizia nu îi este notificată persoanei respective, în termen de două luni de la data la care persoana în cauză află despre existența deciziei respective.

Contestațiile privind constatarea abținerii de a acționa se trimit în scris agenției în termen de două luni de la expirarea termenului stabilit la articolul relevant.

Articolul 60

Revizuire preliminară

(1)   Dacă agenția consideră contestația admisibilă și bine întemeiată, aceasta revine asupra deciziei sau abținerii de a acționa menționate la articolul 58 alineatul (1). Acest lucru nu se aplică în cazul în care decizia contestată afectează o altă parte implicată în procedura de contestare.

(2)   Dacă decizia nu este rectificată în termen de o lună de la data primirii contestației, agenția decide imediat dacă suspendă sau nu aplicarea deciziei sale și înaintează contestația uneia dintre comisiile pentru soluționarea contestațiilor.

Articolul 61

Procedura de arbitraj

În cazul unui dezacord între agenție și una sau mai multe autorități naționale de siguranță în temeiul articolului 21 alineatul (7) și al articolului 24 din Directiva (UE) 2016/797 și al articolului 10 alineatul (7) și al articolului 17 alineatele (5) și (6) din Directiva (UE) 2016/798, comisia pentru soluționarea contestațiilor sesizată acționează ca arbitru la cererea autorității sau autorităților naționale de siguranță în cauză. În acest caz, comisia pentru soluționarea contestațiilor decide dacă susține poziția agenției.

Articolul 62

Examinarea contestațiilor și a arbitrajului și deciziile aferente

(1)   Comisia pentru soluționarea contestațiilor decide, în termen de trei luni de la data introducerii contestației, dacă admite sau respinge contestația respectivă. Atunci când examinează contestațiile sau acționează în calitate de arbitru, comisia de soluționare a contestațiilor acționează în termenele stabilite în regulamentul său de procedură. Comisia pentru soluționarea contestațiilor invită părțile la procedura de contestare, ori de câte ori este necesar, să prezinte, în termenele stabilite, observații cu privire la notificările făcute de comisia pentru soluționarea contestațiilor sau la comunicările altor părți la procedura de contestare. Părțile la procedura de contestare au dreptul de a face susțineri verbale.

(2)   În ceea ce privește arbitrajul, agenția ia decizia finală în conformitate cu procedurile menționate la articolul 21 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/797 și la articolul 10 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798.

(3)   În cazul în care comisia pentru soluționarea contestațiilor constată că motivele de introducere a unei contestații sunt întemeiate, aceasta înaintează cazul agenției. Agenția ia decizia finală în conformitate cu constatările comisiei pentru soluționarea contestațiilor și furnizează o expunere de motive aferentă deciziei respective. Agenția informează în consecință părțile la procedura de contestare.

Articolul 63

Acțiuni în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene

(1)   Acțiunile în anulare a unor decizii luate de agenție în temeiul articolelor 14, 20 și 21 sau în cazul abținerii de a acționa în cadrul termenelor aplicabile pot fi înaintate Curții de Justiție a Uniunii Europene numai după epuizarea procedurii de contestare la nivelul agenției în conformitate cu articolul 58.

(2)   Agenția ia toate măsurile necesare pentru a aduce la îndeplinire hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

CAPITOLUL 10

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 64

Buget

(1)   Estimările privind toate veniturile și cheltuielile agenției se elaborează pentru fiecare exercițiu financiar, corespunzător anului calendaristic, și se includ în bugetul agenției.

(2)   Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile agenției constau în:

(a)	o contribuție din partea Uniunii și granturi din partea organelor Uniunii;

(b)	eventualele contribuții din partea țărilor terțe care participă la lucrările agenției, în conformitate cu articolul 75;

(c)	taxele plătite de către solicitanții și titularii certificatelor și autorizațiilor eliberate de agenție în conformitate cu articolele 14, 20 și 21;

(d)	tarifele pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu oferit de agenție;

(e)	orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre, a țărilor terțe sau a altor entități, cu condiția ca o astfel de contribuție să fie transparentă, să fie clar identificată în buget și să nu compromită independența și imparțialitatea agenției.

(3)   Cheltuielile agenției includ cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, de infrastructură și de exploatare.

(4)   Veniturile și cheltuielile trebuie să fie echilibrate.

(5)   În fiecare an, consiliul de administrație, pe baza unui proiect redactat de directorul executiv în conformitate cu principiul stabilirii bugetului pe activități, elaborează situația estimărilor de venituri și cheltuieli ale agenției pentru exercițiul financiar următor. Această situație a estimărilor, care include un proiect al schemei de personal, este transmisă de către consiliul de administrație Comisiei până cel târziu la data de 31 ianuarie.

(6)   Situația estimărilor este transmisă de către Comisie Parlamentului European și Consiliului împreună cu proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii.

(7)   Pe baza situației estimărilor, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal și cuantumul contribuției ce urmează să fie acordată din bugetul general, pe care îl prezintă Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu articolul 314 din TFUE, împreună cu o descriere și cu justificări privind orice diferență între situația estimărilor a agenției și subvenția care urmează să fie acordată din bugetul general.

(8)   Parlamentul European și Consiliul autorizează creditele reprezentând contribuția alocată agenției. Parlamentul European și Consiliul adoptă schema de personal a agenției.

(9)   Bugetul este adoptat de consiliul de administrație cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot. Bugetul agenției devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. După caz, bugetul este ajustat în mod corespunzător.

(10)   Pentru orice proiect legat de proprietate care ar putea avea implicații semnificative pentru bugetul agenției, se aplică articolul 203 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

Articolul 65

Execuția și controlul bugetului

(1)   Directorul executiv execută bugetul agenției.

(2)   Până la data de 1 martie a anului care urmează fiecărui exercițiu financiar, contabilul agenției comunică contabilului Comisiei conturile provizorii însoțite de raportul privind gestiunea bugetară și financiară a exercițiului financiar respectiv. Contabilul Comisiei consolidează bilanțurile provizorii ale instituțiilor și organismelor descentralizate, în conformitate cu articolul 147 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Până la data de 31 martie a anului care urmează fiecărui exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi conturile provizorii ale agenției însoțite de raportul privind gestiunea bugetară și financiară a exercițiului financiar respectiv. Raportul privind măsurile de gestionare bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv se prezintă, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

Curtea de Conturi verifică aceste conturi în conformitate cu articolul 287 din TFUE. Aceasta publică, în fiecare an, un raport asupra activităților agenției.

(4)   După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale agenției, în temeiul articolului 148 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, contabilul întocmește conturile finale ale agenției. Directorul executiv le înaintează consiliului de administrație pentru aviz.

(5)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile definitive ale agenției.

(6)   Până la data de 1 iulie a anului care urmează fiecărui exercițiu financiar, contabilul transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi conturile definitive, însoțite de avizul consiliului de administrație.

(7)   Conturile definitive ale agenției se publică.

(8)   Directorul executiv trimite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la data de 30 septembrie, după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Directorul executiv trimite, de asemenea, acest răspuns consiliului de administrație și Comisiei.

(9)   Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă, toate informațiile necesare pentru aplicarea mai ușoară a procedurii de descărcare pentru exercițiul financiar respectiv, conform articolului 165 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(10)   Până la data de 15 mai a exercițiului N + 2, Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, acordă descărcarea directorului executiv cu privire la punerea în aplicare a bugetului pentru exercițiul N.

Articolul 66

Norme financiare

Normele financiare aplicabile agenției sunt adoptate de consiliul de administrație după consultarea Comisiei. Acestea nu pot deroga de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 decât dacă o asemenea derogare este în mod specific necesară pentru funcționarea agenției, iar Comisia și-a dat acordul prealabil în acest sens.

CAPITOLUL 11

PERSONAL

Articolul 67

Dispoziții generale

(1)   Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a respectivului Statut al funcționarilor se aplică personalului agenției.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 51 alineatul (1) litera (j) din prezentul regulament, normele de punere în aplicare adoptate de Comisie pentru a pune în aplicare Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, inclusiv dispozițiile generale de punere în aplicare, se aplică agenției prin analogie, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(3)   Agenția ia măsuri administrative corespunzătoare, printre altele prin strategii de formare și prevenire, pentru organizarea serviciilor sale în așa fel încât să se evite orice conflicte de interese.

Articolul 68

Directorul executiv

(1)   Directorul executiv este angajat ca agent temporar al agenției în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil altor agenți ai Uniunii Europene.

(2)   Directorul executiv este numit de către consiliul de administrație în funcție de meritele și competențele sale atestate în domeniul administrației și gestiunii, precum și de cunoștințele și experiența relevante în domeniul transporturilor, pe baza unei liste de cel puțin trei candidați propuși de Comisie în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente, după publicarea anunțului de post vacant în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații, după caz. Înainte de luarea unei decizii de către consiliul de administrație, observatorul menționat la articolul 51 alineatul (1) litera (x) transmite un raport în legătură cu procedura.

În scopul încheierii contractului de angajare al directorului executiv, agenția este reprezentată de președintele Consiliului de administrație.

Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia.

(3)   Directorul executiv este numit pentru un mandat de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comisia realizează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanțelor directorului executiv, precum și atribuțiile și provocările viitoare ale agenției.

(4)   Consiliul de administrație, la propunerea Comisiei, luând în considerare evaluarea menționată la alineatul (3), poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată, cu cel mult cinci ani.

(5)   Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului executiv. În luna care precede acordarea acestei prelungiri, directorul executiv poate primi invitația de a se adresa comisiei competente a Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor puse de membrii acesteia.

(6)   Directorul executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecție pentru același post în urma unei astfel de prelungiri a mandatului.

(7)   Directorul executiv poate fi demis din funcție numai prin decizia consiliului de administrație, care acționează la solicitarea Comisiei sau a unei treimi din membrii acestuia.

Articolul 69

Experții naționali detașați și alte categorii de personal

Agenția poate să recurgă la experți naționali detașați sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de agenție în temeiul Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți.

Fără a aduce atingere normelor stabilite în decizia relevantă a Comisiei privind detașarea experților naționali care se aplică agenției, consiliul de administrație adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali în cadrul agenției, inclusiv norme privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese și restricțiile relevante pentru cazurile în care independența și imparțialitatea experților naționali ar putea fi subminate.

CAPITOLUL 12

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 70

Privilegii și imunități

Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene se aplică agenției și personalului acesteia.

Articolul 71

Acordul privind sediul și condițiile de funcționare

(1)   În cazul în care dispozițiile necesare privind găzduirea agenției în statul membru în care își are sediul și facilitățile care trebuie puse la dispoziție de către statul membru respectiv, împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru respectiv cu privire la directorul executiv, la membrii consiliului de administrație, la personalul agenției și la membrii familiilor acestora nu sunt încă stabilite sau nu fac încă parte dintr-un acord scris, se încheie un acord între agenție și statul membru gazdă privind toate aceste elemente, în conformitate cu dreptul intern al statului membru gazdă, după ce s-a obținut aprobarea consiliului de administrație, cel târziu până la 16 iunie 2017. Respectivul acord poate lua forma unui acord privind sediul.

(2)   Statul membru gazdă asigură cele mai bune condiții posibile pentru buna funcționare a agenției, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.

Articolul 72

Răspundere

(1)   Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să judece în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse într-un contract încheiat de agenție.

(3)   În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile comune ale legislațiilor statelor membre, agenția repară prejudiciile cauzate de serviciile sale sau personalul din subordine în timpul îndeplinirii sarcinilor acestora.

(4)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în ce privește litigiile cu privire la despăgubirile ce se acordă pentru prejudiciile menționate la alineatul (3).

(5)   Răspunderea personală a personalului agenției față de aceasta este reglementată de dispozițiile aplicabile prevăzute în Statutul funcționarilor sau în Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Articolul 73

Cooperarea cu autoritățile judiciare naționale

În situația procedurilor judiciare naționale care implică agenția pe motiv că agenția și-a exercitat atribuțiile în conformitate cu articolul 19 și articolul 21 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797 și cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798, agenția și personalul acesteia cooperează fără întârzieri nejustificate cu autoritățile judiciare naționale competente. În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) litera (v), consiliul de administrație instituie proceduri corespunzătoare de aplicat în astfel de situații.

Articolul 74

Regimul lingvistic

(1)   Regulamentul nr. 1 se aplică agenției. În cazul în care este necesar, consiliul de administrație adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a regulamentului respectiv.

La solicitarea unui membru al consiliului de administrație, această decizie se ia cu unanimitate.

(2)   Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea agenției sunt asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 75

Participarea țărilor terțe la activitățile agenției

(1)   Fără a aduce atingere articolului 44, agenția este deschisă participării țărilor terțe, în special a țărilor care intră sub incidența politicii europene de vecinătate, a țărilor vizate de politica de extindere și a țărilor AELS care au încheiat cu Uniunea acorduri în temeiul cărora țările în cauză au adoptat și aplică în prezent dreptul Uniunii sau măsuri naționale echivalente în domeniul reglementat de prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 din TFUE.

(2)   În conformitate cu prevederile relevante ale acordurilor menționate la alineatul (1), între agenție și țările terțe se instituie aranjamente pentru a stabili normele detaliate de participare a țărilor terțe în cauză la activitățile agenției, în special în ceea ce privește natura și anvergura participării. Aceste aranjamente includ dispoziții privind contribuțiile financiare și personalul. Ele pot include și dispoziții referitoare la reprezentarea țărilor terțe în cauză, fără drept de vot, în consiliul de administrație.

Agenția semnează aranjamentele după primirea acordului din partea Comisiei și a consiliului de administrație.

Articolul 76

Cooperarea cu autoritățile și organismele naționale

(1)   Agenția și autoritățile naționale de siguranță încheie acorduri de cooperare privind punerea în aplicare a articolelor 14, 20 și 21, ținând cont de articolul 51 alineatul (1) litera (t).

(2)   Acordurile de cooperare pot fi acorduri specifice sau acorduri-cadru și pot implica una sau mai multe autorități naționale de siguranță. Aceste acorduri conțin o descriere specificată a atribuțiilor și a condițiilor pentru prestații, stabilesc termenele care se aplică furnizării acestora și determină repartizarea taxelor plătite de solicitant între agenție și autoritățile naționale de siguranță. Această repartizare ține seama de modelul-cadru menționat la articolul 51 alineatul (1) litera (u).

(3)   Acordurile de cooperare pot include totodată acorduri de cooperare specifice în cazul rețelelor care necesită competențe specifice din motive geografice sau istorice, în vederea reducerii sarcinii administrative și a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care rețelele respective sunt izolate de restul sistemului feroviar al Uniunii, astfel de acorduri de cooperare specifice pot include posibilitatea contractării atribuțiilor de către autoritățile naționale de siguranță competente, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura alocarea eficientă și proporțională a resurselor.

(4)   În cazul acelor state membre ale căror rețele feroviare au un ecartament de cale ferată diferit de cel al principalei rețele feroviare din cadrul Uniunii și dispun de aceleași cerințe tehnice și operaționale cu țările terțe vecine, un acord de cooperare multilaterală trebuie să implice toate autoritățile naționale de siguranță vizate din respectivele state membre, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (15) din Directiva (UE) 2016/797 și la articolul 11 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.

(5)   Acordurile de cooperare se instituie înainte ca agenția să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu articolul 83 alineatul (4).

(6)   Agenția poate încheia acorduri de cooperare și cu alte autorități naționale și organisme competente cu privire la punerea în aplicare a articolelor 14, 20 și 21.

(7)   Acordurile de cooperare nu aduc atingere responsabilității generale a agenției pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în conformitate cu articolele 14, 20 și 21.

(8)   Agenția și autoritățile naționale de siguranță pot să colaboreze și să facă schimb de bune practici în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei (UE) 2016/797 și a Directivei (UE) 2016/798.

Articolul 77

Transparență

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (26) se aplică documentelor deținute de către agenție.

Consiliul de administrație adoptă măsurile practice pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 până la 16 iunie 2017.

Deciziile adoptate de agenție în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni înaintate Curții de Justiție a Uniunii Europene, conform articolului 228 și, respectiv, articolului 263 din TFUE.

(2)   Agenția își publică recomandările, avizele, studiile, rapoartele și rezultatele evaluărilor impactului pe site-ul său internet, fără a aduce atingere alineatului (1) și după eliminarea tuturor informațiilor confidențiale.

(3)   Agenția face publice declarațiile de interese ale membrilor conducerii agenției și structura administrativă expusă la articolul 46.

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenție face obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(4)   Consiliul de administrație adoptă măsuri prin care se asigură că agenția oferă pe site-ul său internet informații eficiente, ușor de utilizat și ușor accesibile privind procesele de interoperabilitate și siguranță feroviare și alte documente relevante pentru transportul feroviar.

Articolul 78

Norme de securitate pentru protecția informațiilor clasificate sau sensibile

Agenția aplică principiile cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protecția informațiilor UE clasificate (IUEC) și a informațiilor neclasificate sensibile, prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (28). Aceasta acoperă, printre altele, dispoziții privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.

Articolul 79

Combaterea fraudei

(1)   Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/1999, agenția aderă până la 16 decembrie 2016 la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de către OLAF și adoptă dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției, utilizând modelul stabilit în anexa la acordul respectiv.

(2)   Curtea de Conturi are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, în ceea ce-i privește pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea agenției.

(3)   OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale la fața locului și inspecții, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 883/2013 și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (29), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, cazuri de corupție sau orice activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanțat de agenție.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile luate de agenție conțin dispoziții care să împuternicească în mod expres Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

CAPITOLUL 13

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 80

Acte de punere în aplicare legate de taxe și tarife

(1)   Comisia adoptă, pe baza principiilor prevăzute la alineatele (2) și (3), acte de punere în aplicare care precizează:

(a)	taxele și tarifele care trebuie plătite agenției, în special în aplicarea articolelor 14, 20, 21 și 22; și

(b)	condițiile de plată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (3).

(2)   Se percep taxe și tarife pentru:

(a)	eliberarea și reînnoirea autorizațiilor de introducere pe piață a vehiculelor și a tipurilor de vehicule;

(b)	eliberarea și reînnoirea certificatelor unice de siguranță;

(c)	furnizarea de servicii; taxele și tarifele de achitat în această privință reflectă costul real al fiecărei prestații;

(d)	emiterea de decizii de aprobare în conformitate cu articolul 19 din Directiva (UE) 2016/797.

Se pot percepe taxe și tarife pentru prelucrarea contestațiilor.

Toate taxele și tarifele sunt exprimate și se plătesc în euro.

Taxele și tarifele sunt stabilite în mod transparent, echitabil și uniform, ținând cont de competitivitatea sectorului feroviar european. Taxele și tarifele nu ar trebui să pună asupra solicitanților o povară financiară inutilă. Se ține seama de necesitățile specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii, după caz, existând inclusiv posibilitatea de a achita plățile în mai multe rate și etape.

Taxa pentru emiterea deciziei de aprobare se stabilește în mod proporțional, ținând seama de diferitele etape ale procesului de autorizare a proiectelor ERTMS terestre și de volumul de muncă necesar pentru fiecare etapă. Repartizarea taxelor se evidențiază în mod clar în contabilitate.

Se stabilesc termene rezonabile de plată a onorariilor și a taxelor, ținând seama de termenele procedurilor prevăzute la articolele 19 și 21 din Directiva (UE) 2016/797 și la articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798.

(3)   Cuantumul taxelor și tarifelor se stabilește la un astfel de nivel încât să se garanteze că veniturile legate de acestea sunt suficiente pentru a acoperi întregul cost al serviciilor prestate, inclusiv costurile relevante care decurg din sarcinile atribuite autorităților naționale de siguranță în conformitate cu articolul 76 alineatele (2) și (3). Toate cheltuielile agenției imputabile personalului implicat în activitățile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, inclusiv contribuția proporțională a angajatorului la fondul de pensii, se reflectă în mod special în acest cost. În cazul în care se constată recurența unui dezechilibru semnificativ rezultat din furnizarea serviciilor acoperite de taxe și tarife, revizuirea nivelului taxelor și tarifelor devine obligatorie. Aceste taxe și tarife reprezintă venituri atribuite agenției.

Atunci când se stabilesc nivelurile taxelor și tarifelor, Comisia ține seama de:

(a)	zona de funcționare a certificatelor;

(b)	zona de utilizare a autorizațiilor; și

(c)	tipul și amploarea operațiunilor feroviare.

Articolul 81

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 51 din Directiva (UE) 2016/797. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 82

Evaluare și revizuire

(1)   Până la 16 iunie 2020 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia comandă o evaluare în special a impactului, a eficacității și a eficienței agenției și a practicilor sale de lucru, ținând cont de toate activitățile relevante ale Curții de Conturi, precum și de opiniile și de recomandările factorilor interesați relevanți, inclusiv ale autorităților naționale de siguranță, ale reprezentanților sectorului feroviar, ale partenerilor sociali și ale organizațiilor consumatorilor. Evaluarea abordează, în special, orice necesitate de modificare a mandatului agenției și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări.

(2)   Până la 16 iunie 2023, Comisia evaluează funcționarea sistemului dual pentru autorizarea vehiculelor și certificarea siguranței, ghișeul unic aferent și punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Uniune, pentru a identifica dacă sunt necesare îmbunătățiri.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație raportul de evaluare împreună cu concluziile sale asupra raportului. Concluziile evaluării se fac publice.

(4)   Cu ocazia fiecărei a doua evaluări, se efectuează o evaluare a rezultatelor realizate de agenție, având în vedere obiectivele, mandatul și atribuțiile acesteia.

Articolul 83

Dispoziții tranzitorii

(1)   Agenția înlocuiește Agenția Europeană a Căilor Ferate înființată prin Regulamentul (CE) nr. 881/2004 și este succesoarea acesteia în ceea ce privește proprietatea, acordurile, obligațiile juridice, contractele de muncă, angajamentele financiare și răspunderea.

(2)   Prin derogare de la articolul 47, membrii Consiliului de administrație numiți în temeiul Regulamentului (CE) nr. 881/2004 înainte de 15 iunie 2016 rămân în funcție ca membri ai consiliului de administrație până la data expirării mandatelor lor, fără a aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a numi un nou reprezentant.

Prin derogare de la articolul 54, directorul executiv care a fost numit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 881/2004 rămâne în funcție până la data expirării mandatului său.

(3)   Prin derogare de la articolul 67, toate contractele de muncă aflate în vigoare la 15 iunie 2016 sunt onorate până la data expirării lor.

(4)   Cel mai târziu începând cu 16 iunie 2019, agenția îndeplinește atribuțiile de certificare și autorizare în temeiul articolelor 14, 20 și 21 și atribuțiile menționate la articolul 22, sub rezerva articolului 54 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797 și a articolului 31 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.

Articolul 84

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 881/2004 se abrogă.

Articolul 85

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 327, 12.11.2013, p. 122.

(2)  JO C 356, 5.12.2013, p. 92.

(3)  Poziția Parlamentului European din 26 februarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și poziția în primă lectură a Consiliului din 10 decembrie 2015 (JO C 56, 12.2.2016, p. 1). Poziția Parlamentului European din 28 aprilie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(5)  Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (JO L 191, 18.7.2008, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind înființarea unei Agenții Europene a Căilor Ferate (Regulamentul privind agenția) (JO L 164, 30.4.2004, p. 1).

(7)  Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (a se vedea pagina 44 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)  Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (a se vedea pagina 102 din prezentul Jurnal Oficial).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).

(10)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).

(11)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(12)  JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(13)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14)  Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (JO L 315, 3.12.2007, p. 51).

(15)  Decizia 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind constituirea comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali la nivel european (JO L 225, 12.8.1998, p. 27).

(16)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(17)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(18)  Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 276, 20.10.2010, p. 22).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(20)  Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (JO L 315, 3.12.2007, p. 51).

(21)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(22)  Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).

(23)  JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

(24)  Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).

(25)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(26)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(28)  Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).

(29)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

---